Nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni faptul că la Turda există o tradiţie în voleiul feminin. Chiar dacă vremurile s-au schimbat, un singur lucru a rămas neafectat de trecerea timpului: pasiune antrenorilor şi dorinţa lor de a descoperi acele talente pe care să le şlefuiască şi să le ofere apoi drept modele. Şi Turda a oferit modele…dintre cele mai valoroase. Profesorii Alexandru Lazăr şi Caius Moldovan duc povestea mai departe, o poveste cu zâne care visează să devină un nume important în voleiul feminin şi care au început să-şi construiască un drum de aici, de la Turda.
Vă invit s-o cunoaşteţi pe Mălina Mircea, căpitanul echipei de cadete CSS Turda, o tânără care, din punctul meu de vedere, este exact aşa cum se prezintă: ambiţioasă, încrezătoare şi sociabilă! Dar, vă las să vă convingeţi singuri!
Denisa Mărginean: Mălina, spune-ne cum te-ai apucat de volei?
Mălina Mircea: La începutul clasei a IV-a, domnul profesor a intrat în clasa în care eram şi a început să povestească despre acest sport şi, astfel, m-a convins să încep să îl practic.
D.M: Ce te-a motivat, ce te-a atras?
M.M: Am ales să încep voleiul din curiozitate, dorind să fac ceva nou. După ce am început să petrec tot mai mult timp în sală, am fost din ce în ce mai plăcut impresionată de acest sport şi aşa am reuşit să fac o pasiune pentru volei.
D.M: Cine te-a susţinut până acum să continui pe acest drum?
M.M: Părinţii m-au susţinut de la început până în prezent, motivându-mă să nu renunţ.
D.M: Dacă ar trebuie să-mi defineşti voleiul în trei cuvinte care ar fi acestea?
M.M: Pentru mine, voleiul în trei cuvinte ar putea fi determinare, muncă şi implicare.
D.M: Care este cea mai frumoasă amintire din teren?
M.M: Nu pot să aleg una din sutele de amintiri pe care le-am avut de-a lungul timpului alături de echipa mea şi de domnul profesor. Fiecare meci în care am fost unite, ne-am luptat şi până la urmă am reuşit împreună este o amintire a copilăriei mele care va rămâne întipărită mereu în mintea mea.
D.M: Ce îşi propune Mălina Mircea pentru viitor?
M.M: Nu m-am gîndit chiar serios la un viitor în cariera sportivă, însă mi-ar plăcea foarte mult să continui să practic voleiul.
D.M: La Turda există o tradiţie în voleiul feminin. Voi sunteţi, acum, cele care duceţi povestea mai departe.
M.M: Aşa este, se poate numi tradiţie. Voleiul este practicat în oraşul nostru de o perioadă lungă de timp şi continuă. Am cunoscut jucătoare vechi, dintre care câteva au ajuns renumite şi am avut ocazia să fim şi noi la rândul nostru pregătite de aceiaşi antrenori.
D.M: Ştiu că eşti căpitanul echipei. Cât de importantă, dar mai ales cât de dificilă este pentru această responsabilitate?
M.M: Este o mare responsabilitate, fiind „mâna dreaptă” a antrenorului. Trebuie să fiu mereu foarte atentă la ce se întâmplă şi să iau decizia corectă la nevoie. Trebuie să ofer încredere atât antrenorului cât şi fetelor. M-am străduit să fac toate astea pe cât posibil şi sper să nu aduc dezamăgiri echipei mele.
D.M: Ai vreun model în volei?
M.M: Urmăresc mulţi jucători mari, însă modelul pe care îl urmez este chiar o jucătoare a Turzii, Cristina Pîrv, care a ajuns să fie cea mai bună jucătoare din România. Mi-a inspirat încrederea că şi dintr-un oraş mic poţi ajunge mare prin muncă şi sacrificii. Acest fel de caracter ni-l impune şi antrenorul nostru, căruia încercăm să îi urmăm sfaturile pe deplin.
D.M: Mălina Mircea, în trei cuvinte
M.M: Pot să spun despre mine că sunt ambiţioasă, încrezătoare şi sociabilă.
Vocea antrenorului: „Pasionată şi foarte implicată în activitatea voleibalistică, un căpitan pe care mă pot baza mereu, în care am încredere şi care este mereu lângă echipă, indiferent de situaţie !” (prof. Caius Moldovan)
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
