Despre judo se ştie că este un sport tradiţional japonez, tehnica de luptă datând din antichitate, de pe vremea samurailor. Judo pune accentul pe educaţie şi autocontrol şi îţi oferă o dezvoltare armonioasă atât în plan moral, cât şi fizic. Din 1964, judo a devenit probă olimpică şi în ciuda faptului că nu este suficient de mediatizat, numărul tinerilor care practică acest sport nu este deloc de neglijat. Despre tainele acestui sport şi despre avantajele oferite am vorbit cu Alpar Nagy, antrenor la CSM Câmpia Turzii:
Denisa Mărginean: Domnule antrenor, cum aţi ajuns să practicaţi judo?
Alpar Nagy: Am început judo în 1997, pe vremea în care eram la liceu la Cluj în clasa a 10-a. Până atunci am practicat handbal şi tenis de câmp dar am avut impresia că sportul în sine este prea puţin. În judo am găsit partea de educaţie fizică combinată cu latura filosofică şi latura religioasă.
D.M: Dacă ar fi să formulaţi o definiţie a judo-ului, care ar fi aceasta?
A.N: Judo este o artă marţială modernă care a fost înfiinţată în 1882 de către profesorul Jigor Kano şi care conservă elemente din artele marţiale străvechi din Japonia. În Japonia, judo s-a născut ca şi o alternativă de educaţie fizică la gimnastica şi atletismul din Europa şi Statele Unite ale Americii. Cu alte cuvinte, în şcoli la ora de educaţie fizică, la noi se practică elemente de gimnastică şi atletism, iar în Japonia se practică elemente din judo.
D.M: Ştiu că încă sunteţi angrenat în competiţii? Ce vă motivează să continuaţi ca şi sportiv?
A.N: Competiţia oferă un cadru legal de a testa o tehnică exersată la antrenament. Fiind vorba de o artă marţială, tehnicile se testau evident în război şi erau tehnici mortale pentru că se urmărea anihilarea adversarului cu orice preţ. Nu mă consider sportiv. Mă consider luptator. Competiţia de judo îmi oferă un mod de abordare specifică a luptei corp la corp. Este o experienţă în plus în vederea perfecţionării tehnicilor de luptă. Cu cât lucrăm mai mult la perfecţionarea unei tehnici, cu atât ne dăm seama că mai este de lucru. În consecinţă, avem o motivaţie de a continua munca.
D.M: Care misiune e mai dificilă? Cea de antrenor sau cea de sportiv/luptător?
A.N: Ȋntrebarea aş pune-o în felul următor: Care misiune e mai dificilă? Cea de a mă antrena sau cea de a antrena, adică cea de a transmite cunoştinţele celorlalţi doritori de a învăţa? Amândouă necesită răbdare. Ca elev trebuie să îţi respecţi antrenorul şi să ai răbdare să înţelegi mesajul care vine spre tine. Ca antrenor trebuie să vorbeşti pe limba elevului, ca el să înţeleagă ce are de făcut. Continuând să mă antrenez am mereu sursa de inspiraţie pentru a preda.
D.M: Care a fost cel mai important moment din cariera de sportiv?
A.N: Nu am fost sportiv de mare performanţă şi nu am rezultate ca şi sportiv. Când vorbesc de judo, încerc să evit cuvântul sport. Rezultatul pentru mine este faptul că mă antrenez şi că pot lupta cu orice adversar indiferent de vârstă şi valoare fără să mă accidentez.
D.M: Prin ce se diferenţează judo-ul de alte discipline sportive? Cu alte cuvinte, de ce ar trebui un copil să aleagă judo?
A.N: Nu doresc să scot în evidenţă disciplina judo. Respect toate celelalte discipline. Toate au acelaşi scop: educaţia fizică şi mentală a elevilor, cu un accent mare pe educaţie. În judo se lucrează cu partener şi unul din principiile judoului se bazează pe încredere: Eu îţi dau corpul meu ca tu să te antrenezi cu el şi să ai grijă de el, şi tu la rândul tău îmi dai corpul tău ca eu să mă antrenez şi să am grijă de el. În acest fel amândoi putem progresa. Este vorba de un progres reciproc.
D.M: Ştiu că aţi obţinut rezultate frumoase cu sportivii dumneavoastră. Cum reuşiţi să-i entuziasmaţi pentru acest sport?
A.N: Formula este destul de simplă. De obicei rezultatul este în funcţie de timpul acordat antrenamentului. Cine se antrenează mai mult, are şanse mai mari să învingă pentru că îşi dezvoltă un bagaj de cunoştinţe mai mare. Dorinţa de a face antrenament trebuie să fie sau să devină o motivaţie intrinsecă.
D.M: Ce aptitudini dezvoltă acest sport? Care sunt beneficiile lui?
A.N: Cele mai importante sunt răbdarea, respectul, autocontrolul, curajul, percepţia diferită a timpului, atenţia, creativitatea. La disciplina judo noi pregătim şi modelăm elevii, pentru a se integra în societate ca şi membri sănătoşi şi activi.
D.M: Cum funcţionează relaţia elev-antrenor în judo?
A.N: Judo ca orice artă marţială are un regim militar. Elevul trebuie să urmeze antrenorul fără să îşi expună punctul de vedere. Ce spune antrenorul este literă de lege. Relaţia de prietenie este exclusă.
D.M : Care este obiectivul dumneavoastră, pe termen lung, ca practicant şi mai ales ca antrenor?
A.N: Ca şi practicant şi ca antrenor obiectivul meu este să promovez mişcarea în general şi evident disciplina judo în special prin evenimente, cursuri, stagii şi competiţii. Cu cât vor fi mai mulţi practicanţi, cu atât oamenii vor fi mai sănătoşi. În momentul în care vom avea elevi care sunt capabili de a face mare performanţă, ei vor fi îndrumaţi şi trimişi la loturile din ţară unde acest lucru este posibil.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
