Fotbalul este un fenomen sportiv de mare amploare care captează cel mai mare număr de oameni, este cel mai popular sport încă din cele mai vechi timpuri. (1850). Fotbalul a fost adus în România în anul 1890, de către doctorul stomatolog Iuliu Weiner, după ce acesta s-a întors din Anglia unde își terminase studiile, aducând în țară o minge de fotbal și regulile jocului scrise pe o hârtie. În România printre primele cluburi care au activat în acest sport au fost Venus Bucureşti şi Chinezul Timişoara. Treptat, treptat acest sport a devenit numărul 1 în România, aliniind la startul acestei competiţii tot mai multe echipe de fotbal, din toată aria geografică a României. În anul 1950 România a devenit membră cu drepturi depline în cadrul U.E.F.A. ceea ce a atras şi primele meciuri inter-cluburi. M-am axat să vă scriu despre acest fenomen sportiv al fotbalului, deoarece doresc să vă prezint în acest număr al ziarului un mare sportiv, din mulţii sportivi pe care îi avem în zona noastră, a municipiului Câmpia Turzii, şi care au făcut performanţă atât pentru culorile clubului ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii cât şi pentru culorile primei reprezentative de juniori din România.
Este ultimul interviu pe care marele sportiv l-a acordat presei. Se întâmpla în anul 2013. În anul 2017 acesta a primit titlul de cetățean de onoare a municipiului Câmpia Turzii, post morten, acesta decedând în luna februarie 2017.
Îmi aduc aminte când prin 2013 îi fac o propunere de a-i lua un interviu, pe care acesta o acceptă. Îl găsisem acasă la data şi ora fixată pentru întâlnire. Acesta răsfoia un album cu articole şi poze de pe vremea când juca fotbal. În holul casei, atent îngrijite se aflau fotografii, fanioane şi foarte multe diplome obţinute de acest mare sportiv, care este nimeni altul decât Nicolae Raab sau mai bine zis Miki Raab, aşa cum îl alintă prietenii şi cei cunoscuţi.
Rep.: Pentru început doresc să vă mulţumesc că aţi acceptat să ne acordaţi un interviu. Vă rog să ne spuneţi câteva date biografice despre dumneavoastră.
Nicolae Raab, un mare fotbalist în anii 1950-1970:
Mă numesc Nicolae Raab, zis Miki Raab, m-am născut în 1937 la Timişoara. Mama mea a fost de etnie maghiară, deşi bunica mea dinspre mamă a fost româncă, o chema Lupu, dar datorită acelor vremuri autorităţile maghiare i-au schimbat numele în Farkaş. De mic copil ne-am mutat cu familia la Cluj, în cartierul Gheorgheni, unde am făcut şcoala primară şi gimnazială. Am făcut două clase şi în limba germană, dar au venit comuniştii şi a trebuit să renunţăm pentru a nu fi persecutaţi. Am avut doi băieţi. Primul s-a născut în 1962, a terminat facultatea la Timişoara, iar după revoluţie a plecat în Germania unde a murit la vârsta de 44 de ani. Cel de-al doilea băiat este aici în Câmpia Turzii, lucrează la serviciul administrativ din cadrul Primăriei municipiului Câmpia Turzii, este căsătorit şi are o fată care e în Austria. De curând sunt şi bunic. Anul acesta am avut un necaz mare, în luna mai mi-a murit soţia. Am convieţuit alături de soţie 51 de ani. Ne-am înţeles foarte bine. Era o femeie răbdătoare, mi-a înţeles dragostea pentru sport, nu era uşor să fi plecat mai tot timpul. Eram plecat cu fotbalul fie ca jucător, fie ulterior, ca şi arbitru de fotbal. Am jucat fotbal din 1950 şi până în 1969.
Rep.: De unde aţi moştenit dragostea pentru fotbal?
Nicolae Raab: De la tatăl meu. Tata a jucat la echipa Chinezu în Timişoara. Printre primele echipe de fotbal înfiinţate la noi în ţară (1910).
Rep.: Cum aţi ajuns să jucaţi fotbal la un club mare ca cel al Universităţii Cluj?
Nicolae Raab: Încă din copilărie mi-a plăcut să joc fotbal. În timp ce jucam fotbal pe stradă, am fost descoperit de un oficial de la U Cluj. I-a plăcut cum driblam adversarii şi execuţiile mele la poartă. În echipa Universităţii Cluj erau numai oameni cu ştiinţă de carte, doctori, ingineri, avocaţi. Vreau să vă spun că deplasările la echipele adverse din teritoriu, le făceam pe acea vreme în camioane fără prelată, indiferent dacă ploua sau ningea, dar a fost frumos. Am început să joc fotbal de prin anii 1950 la juniorii Universităţii Cluj, echipa juca foarte bine, jocul funcţiona perfect. În turul campionatului republican am condus cu 12 puncte avans ceea ce a atras privirile marilor antrenori de la naţională, spre jucătorii emblematici ai Universităţii Cluj. De la acea echipă am fost selecţionaţi opt jucători pentru echipa naţională de juniori. Am dat probe sportive şi am fost chemaţi de mai multe ori la lot în Bucureşti. Doar eu împreună cu Mureşan am rămas în lotul echipei naţionale de juniori. Însă pentru a avea ,,jocuri în picioare” Federaţia Română de Fotbal a înfiinţat echipa (C.P.C.S.) Combinatul Poligrafic ,,Casa Scânteii” Bucureşti. Echipa nou înfiinţată evolua în serie B, iar antrenor era marele ,,Titi” Teaşcă. Un mare antrenor, cu ştiinţa jocului. Am jucat aproape doi la această echipă (C.P.C.S.), după care am ajuns la Rapid unde am jucat 4 ani.
Reporter: Spuneţi-mi câteva aspecte despre meciurile pe care le-aţi jucat la echipa naţională de juniori a României.
Nicolae Raab: Am ajuns în echipa naţională de juniori a României şi am fost mândru că am purtat tricolorul. Am fost coechipieri cu mari jucători de fotbal de la acea vreme. Îi amintesc aici pe Emerich Jenei, cel care mai târziu, peste ani a câştigat ca şi antrenor, alături de echipa Steaua Bucureşti, Cupa Campionilor Europeni de la Sevillia din 1986, pe Mateianu un mare atacant. Pentru echipa naţională am jucat, am alergat, şi am dat totul pe teren. Pe parcursul acestor ani la echipa naţională şi nu numai am dat foarte multe goluri.Sunt bucuros deoarece ca şi jucător am jucat în foarte multe meciuri internaţionale şi am prins şi două mari turnee internaţionale de fotbal. Turneul FIFA de juniori din 1956 desfăşurat în Ungaria şi Turneul Internaţional de Juniori(FIFA) desfăşurat în Spania la San Sebastian în 1957. Primul turneu a avut loc în Ungaria în 1956, unde alături de această minunată echipă am avut rezultate deosebite. După disputarea acestor partide din seria a II-a, am ieşit primii. Acestea sunt rezultatele echipei naţionale de juniori:
Seria a II a:
R.P. Română- RPF Iugoslavia 1-1
R.P. Română- R.P. Polonia 3-3
R.P. Română-Austria 4-1
Echipa naţionalei de juniori a României, de la Turneul FIFA de juniori din 1956, a avut în componenţă următorul lot: Sfetcu, Greavu, Ioniţă, Mureşan, Jenei, Mihăilescu, Bâscă, Raab, Ene II, Dumitrascu, Văcaru. Pe drumul de întoarcere, fotbaliștii au fost primiți cu alai de sărbătoare în cam toate gările românești de pe traseu. În gara din Brașov, rezultatul obținut la Turneul FIFA din Ungaria a fost cântat cum se cuvine de fanfara din localitate. (sursa: „Fotbal și fotbaliști la diferite meridiane”, autor „Titi” Teașcă)
În anul următor în 1957 a avut loc ediţia a X-a, a Turneului Internaţional de Juniori (FIFA) desfăşurat în Spania la San Sebastian. Un turneu puternic, cu echipe foarte valoroase. La primul meci dintre România şi Cehoslovacia, în presa vremii, se scria că Raab a fost cel mai bun jucător de pe teren.
România-Cehoslovacia 2-1;
România-Belgia 2-0, primul gol a fost înscris de Raab în minutul 11, evoluând ca inter dreapata;
România-Franţa 0-2, la acest meci am fost furaţi de arbitru, deoarece nu ne-a lăsat să ne apropiem de poarta adversă. Am plâns cu toţi la acest meci. Am terminat seria la egalitate de puncte, dar am fost eliminaţi la golaveraj datorită celorlalte rezultate din grupă.
Austria a fost marea câştigătoare a acelui turneu, învingând în finală Spania. Ce este şi mai interesant e că echipa naţională de juniori a României în drumul către locul de disputare a acestui turneu, de la San Sebastian din Spania, ne-am opit înainte de desfăşurarea acestui turneu, în Austria unde am jucat un meci amical cu reprezentativa similară a Austriei. I-am bătut acasă la ei cu scorul de 4-1, eu i-am dat primul gol de la vreo 30 de metri. Echipa reprezentativă a naţionalei de juniori din 1957 au fost: Câmpeanu, Bărbulescu, Motroc, Mureşan, Petre Emil, Stanciu, Bîscă, Raab, Mateianu, Nanu, Renie.
Rep.: Din fotografiile puse la dispoziţie am văzut că aţi fost şi arbitru.
Nicolae Raab: Da, sigur, am fost şi arbitru. Am făcut cursurile de arbitraj de la Cluj, am fost coleg cu mari arbitri, Rainea, Crăciunescu, Salomir, Porumboiu. Am început cu munca de jos, la început arbitram la sate, după care şi în ligiile superioare din campionatul Românesc, culminând şi cu meciuri internaţionale. Am arbitrat două meciuri internaţionale, un meci între Turcia şi Finlanda, au învins în acel meci finlandezii cu 2-1, şi am arbitrat un meci de cupa UEFA între FC Magdenburg (RD Germană), şi Odra Opole (Polonia), meci terminat la egalitate.
Rep.: Cum aţi ajuns în Câmpia Turzii?
Nicolae Raab: Tata a fost prieten foarte bun cu directorul Combinatului Metalurgic ,,Industria Sârmei”, Ioan Stanatiev. Directorul Stanatiev iubea foarte mult echipa de fotbal, şi m-a rugat să vin să pun ,,umărul” la performanţa echipei. Şi aşa în 1959 am ajuns aici la Câmpia Turzii. Am făcut şcoala de maiştrii, am lucrat la oţelărie, după care am lucrat la C.T.C. (control tehnic de calitate) din cadrul combinatului. Când s-a deschis secţia de flux de sudură, care era unică în ţară la vremea aceea, am fost transferat la acea secţie în funcţia de maistru şef. De altminteri ne-am integrat foarte repede în viaţa comunităţii locale. Soţia mea a fost ani la rândul membră a corului Sindicatelor I.S.C.T.
Rep.: Bănuiesc că venind în Câmpia Turzii, aţi jucat şi pentru echipa locală.
Nicolae Raab: V-am mai spus că în 1959 am plecat de la Rapid Bucureşti şi am ajuns la echipa de fotbal Industria Sârmei Câmpia Turzii, (I.S.C.T.) unde, am evoluat vreo şapte, opt ani. Echipa de fotbal era în divizia B. Am întâlnit aici o echipă foarte bună cu jucători de mare valoare şi o conducere manegerială deosebită. Am fost mândru să evoluez alături de mari fotbalişti din Câmpia Turzii, care la rândul lor, o parte din ei, au jucat la echipa de juniori ai naţionalei României, cum ar fi: Copil, Suru, Adam. A fost perioada de vârf a I.S.C.T. deoarece în 1958 formaţia din Câmpia Turzii a disputat o finală de Cupa României pe care a pierdut-o în detrimentul celor de la Progresul Oradea. De asemenea în perioada în care am evoluat ca şi jucător, am jucat în foarte multe meciuri internaţionale, dintre care amintesc: în 1959 I.S.C.T. a întâlnit selecţionata armatei Arabei Saudite, meci câştigat de oaspeţi cu 1-0. În 1960 I.S.C.T. înteprinde un turneu în RFS Iugoslavia unde întâlneşte două echipe de fotbal. Primul meci îl are în compania celor de la Radinski, pe care o învinge cu scorul de 2-1, iar în următorul meci I.S.C.T. o întâlneşte pe Vrâşac, meci terminat la egalitate 3-3. În 1962 primeşte acasă echipa Wismuth RD Germană unde termină la egaltate, scor 1-1. În 1966 prin golurile marcate de mine, Raab şi Lungu, I.S.C.T. învinge o altă echipă din RD Germană, Chermie din regiunea Zeitz. În acea vreme fără modestie vreau vă spun că I.S.C.T. dicta cam tot ce mişca în fotbalul din divizia B. Am jucat, am luptat şi am transpirat pentru culorile Sârmei. Echipa de fotbal Industria Sârmei în acea perioadă a avut antrenori foarte buni, antrenori care au antrenat inclusiv la echipa naţională. Antrenorii I.S.C.T. au fost: Ştambac Petre, Lazăr Ion, Mari Alexandru.
Rep.: Vă mai aduceţi aminte care a fost lotul ISCT?
Nicolae Raab: Desigur, acest lucru nu pot să-l uit aşa uşor. Lotul echipei Industria Sârmei: Popuţă, Duca Vasile, Chiorean, Băldeanu Virgil, Istrate, Raab Nicolae, Cheţan Virgil, Copil Vasile II, Krauss, Suru, Adam care a fost şi golgeterul echipei şi Drăghici Andrei.
Rep.: În şedinţa Consiliului Local din data de 16.08.2013, dl Radu Hanga, a avut cuvinte de laudă la adresa dumneavoastră, cum comentaţi acest aspect?
Nicolae Raab: Un om deosebit dl Radu Hanga, este un mare iubitor al sportului. Tatăl dlui Radu Hanga a fost un mare fotbalist. În acest context vreau să mulţumesc tuturor celor care, pe parcursul anilor, m-au sprijinit în activitatea mea sportivă.
Rep.: Vă văd o persoană în vârstă şi aş dori să îmi spuneţi dacă aţi auzit de fotbalistul Nicolae Raab?
Techereş Ioan, pensionar
– Oooooo!!! A fost un mare fotbalist, un jucător util echipei. Vreau să vă relatez o întâmplare în care Miki Raab a fost ,,actorul” principal. La un turneu amical de fotbal a participat să joace echipele Industria Sârmei, ASA Târgu Mureş, Universitatea Cluj şi echipa Esporte Club Metropoldin Brazila. Echipa Metropol Brazil a avut de susţinut câte un meci cu fiecare echipă românească mai sus menţionată. În primul meci Raab a jucat la Industria Sârmei contra celor de la Metropol Brazil, la următorul meci, după un telefon primit de ,,sus” Raab a trebuit să joace şi la ASA Târgu Mureş tot contra lui Metropol. La al treilea meci tot de la un telefon de ,,sus” a trebuit să joace şi pentru cei de la Universitatea Cluj. Cei de la Metropol Brazil au observat că ceva nu e în regulă cu acel jucător (Raab) şi au protestat. Însă replica salvatoare a venit tot de la Raab care le-a spus celor de la Metropol Brazil că ceilalţi jucători care au evoluat la meciurile respective (Industria Sârmei, ASA Târgu Mureş, Universitatea Cluj) sunt fraţii lui gemeni. Asta denotă valoarea extraordinară a fostului mare fotbalist, Nicolae Raab.
Reporter: Ca fost coleg de echipă cu Miki Raab la I.S.C.T, cum vi-l mai aduceţi aminte?
Drăghici Andrei, fost coechipier la Industria Sârmei cu Nicolae Raab:
Îl cunosc din 1959 când a venit în Câmpia Turzii. A fost un jucător foarte bun, util echipei, dădea un bun randament, a fost un jucător format de marele antrenor Teaşcă, care la rândul lui a format mari jucători, şi aici îi amintesc pe Ivansuc, Mateianu, Vicu Câmpeanu şi mulţi alţi.
Reporter: Sunteţi de o generaţie apropiată de Nicolae Raab, cum vi-l mai amintiţi ca jucător?
Cheţan Traian, pensionar
E o poveste mai lungă. De pe la vârsta de nouă, zece ani am început să joc fotbal, îmi amintesc că mergeam împreună cu tatăl meu la fiecare meci al echipei Industria Sârmei. Efectiv mă fascina jocul echipei noastre, de tehnica jucătorilor, dar mai ales de prestaţia mijlocaşlui adus de la Rapid Bucureşti, Nicolae Raab. Un jucător cu nişte calităţi de excepţie. Gândea foarte bine jocul, şi în plus avea nişte execuţii extraordinare. Marca din orice poziţie, goluri la vinclu, sub bară, majoritatea golurilor au rămas în memoria suporterilor, care au îndrăgit evoluţia lui Miki Raab, dar şi a echipei ISCT.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
