Dacă fotbalul turdean are o istorie, atunci pagina cea mai importantă a fost scrisă pe 12 noiembrie 1961, atunci când Arieşul Turda a câştigat Cupa României după un meci de vis cu Rapid Bucureşti. Acum aproape 57 de ani, o echipă dintr-un mic oraş ardelean demonstra că în mare parte succesul stă în voinţa de a învinge. Şi asta au avut turdenii, mai presus de toate: voinţă! Au adăugat, apoi, talent, pasiune, muncă şi o unitate care e greu de descris în cuvinte.
Echipa antrenată pe atunci de Ştefan Wetzer a ocupat locul şase în seria a treia a Diviziei B, iar până să ajungă în finala Cupei României a trecut pe rând de Corvinul Hunedoara (2-0), Penicilina Iaşi (7-1), Ştiinţa Timişoara (2-1) şi UTA (3-0) în semifinale.
În finala de pe 12 noiembrie 1961 Arieşul a întâlnit Rapid Bucureşti. Turdenii au primit gol în minutul 24, când Suciu a fost învins de Nicolae Georgescu, dar în minutul 51 Gheorghe Băluţiu l-a învins din penalty pe portarul rapidist Gheorghe Dungu. După un minut, acelaşi Băluţiu a marcat al doilea gol al formaţiei din Turda, iar Arieşul a devenit, astfel, a doua echipă din Divizia B (după Metalul Reşiţa în 1954) care a câştigat Cupa României.
Din acea echipă de vis a rămas un singur reprezentat, un om deosebit care a făcut multe pentru Turda nu numai ca şi sportiv, dar şi ca dascăl.
Domnul profesor Ioan Onacă a rememorat pentru Ziarul 21 momentul care a impresionat o ţară întreagă.
Denisa Mărginean: Deşi Rapid era una dintre cele mai puternice echipe la vremea respectivă şi diferenţele erau clare, aţi avut ceva în plus în acea zi, ceva care v-a adus victoria.
Ioan Onacă: A contat unitatea echipei şi a fost momentul nostru. A fost ziua noastră, lor nu prea le-a ieşit jocul, am avut un pic de avantaj. Husar, Vădan, Mărginean dar şi eu eram foarte uşurei şi dacă terenul era puţin alunecos era în avantajul nostru. Dacă unul dintre colegi greşea, reparai greşeala. Ne-am grupat foarte bine în apărare şi, bineînţeles, pentru Suciu meciul acesta a fost momentul lansării în fotbalul mare. Raportul de cornere a fost 4-2, deci numai 2 cornere au dat la poarta noastră, deci nu ne-au presat, noi am dominat. Scriau şi în ziarul de luni de Suciu, spuneau că era 2-1 pentru noi şi mingea a ieşit afară şi Suciu a alergat să o aducă. Azi, portarii trag de timp, dar a apreciat acel jurnalist că Suciu n-a tras de timp. Am avut încredere fiindcă UTA venise de la Bucureşti, înainte de semifinală şi a bătut Progresul şi ne-a zis antrenorul „dacă aţi bătut Corvinul, Timişoara şi pe UTA, de ce să nu-i puteţi bate şi pe aceştia. N-aveam nimic de pierdut. A fost o emoţie, să nu luăm goluri multe, nu poţi spune că mergi şi eşti sigur de victorie!
Video:
Întregul interviu, realizat de Denisa Mărginean, cu singurul reprezentat rămas în viață al acelei echipe de AUR a Turzii, Ioan Onacă, îl puteți găsi de luni, 02 aprilie, în Zarul 21, la toate punctele de difuzare a presei.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
