Dragotă Ilie: „Toată viaţa mea a fost o competiţie”

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Interviu realizat de Lăcătuș Nicușor

Dorința, tenacitatea pentru performanță, pentru competitvitate trebuie să fie un obiectiv, un țel  pentru orice sportiv sau antrenor. Ca să ajungi la un nivel de performanță e nevoie de multe ore de antrenament și de multă seriozitate. La Câmpia Turzii am întâlnit un profesor de educație fizică și sport  care, pe parcursul carierei a pregătit și a șlefuit  generații întregi de elevi. Rar mi-a fost dat să văd câtă pasiune a pus acest profesionist pentru realizarea obiectivelor, a performanțelor sportive. În acest interviu vreau să vi-l prezint  pe dnul Dragotă Ilie, un mare iubitor de sport, un om care  şi-a dedicat toată cariera în educarea tinerelorgeneraţii, al performanței în sport, pentru comunitatea din Câmpia Turzii și nu numai.

Rep.:  Domnule profesor, vă rog să ne relataţi câteva aspecte din cariera dumneavoastră. În primul rând, cum aţi ajuns la Câmpia Turzii?

Dragotă Ilie, profesor de educație fizică și sport (actualmente pensionar):

Nu am ajuns în Câmpia Turzii, eu sunt din Câmpia Turzii. Mă numesc Dragotă Ilie, m-am născut în 1948 în oraşul Câmpia Turzii, dintr-o mamă sâncrăiancă şi un tată viişorean. Întâmplarea a făcut că tata având  funcţii destul de mari în Ministerul Chimiei, a fost director  general în minister, a trebuit să ne mutăm pe când eu aveam 6 luni la Bucureşti.

Rep.: Unde ați început primii ani de școală?

Dragotă Ilie: Prima copilărie, primii ani de şcoală i-am făcut la Bucureşti, după care ne-am întors acasă, tata fiind numit director la Uzinele Chimice Turda, după aceea primar  în Turda, iar noi am venit la casa pe care o avem de pe strada Nicolae Bălcescu din Câmpia Turzii. Am continuat cursurile şcolii primare în clasa a IV-a unde mi-am găsit doi prieteni de viaţă, Tavi Mihalache, doctor în ştiinţe de medicină veterinară, celălalt doctor în franceză Enea Cipeanu. Cu aceşti minunaţi prieteni am dus-o până când am terminat liceul Pavel Dan, pe atunci liceul real-uman Câmpia Turzii, liceu pe care l-am absolvit în 1965. Vreau să vă spun că la liceu l-am avut ca mentor pe marele profesor Moga Aristotel, care le-a îndrumat paşii spre profesia de iniţiator, educator şi şlefuitor de talente sportive la peste 30 de profesori de sport care actualmente activează în instituţile şcolare din România. Pe această cale vreau să-i mulţumesc acolo unde este, şi că îl stimez şi îl voi respecta toată viaţa mea. Am intrat la facultate la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, pe care l-am absolvit în 1970. Institutul de Educaţie Fizică şi Sport era numai în Bucureşti. Restul erau institute pedagogice. După  câţiva ani Institute de Educaţie Fizică şi Sport s-au mai deschis şi în alte părţi cum ar fi la Cluj, Oradea, pentru a rezolva anumite probleme personale.  De exemplu Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Piteşti s-a  făcut pentru marele fotbalist Dobrin.

Rep.: Cum aţi ajuns la Şcoala cu clasele I-VIII “Mihai Viteazul’’ din Municipiul Câmpia Turzii?

Dragotă Ilie: Am fost repartizat la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Avram Iancu’’ din Câmpia Turzii, fosta nr. 2, la un moment dat Şcoala nr.1 din centru s-a demolat şi a trebuit construită o nouă clădire. S-a construit actuala clădire a şcolii nr. 1 sau ,,Mihai Viteazul’’, iar o parte  dintre elevi au plecat împreună cu profesorii, eu fiind cel mai tânăr profesor din şcoală, normal că a trebuit să plec şi de atunci am fost titular din anul 1973 și până în 2012 când am ieșit la pensie.

Rep.: Să spunem, pentru cititorii Ziarului 21, că aţi fost şi director adjunct la  Şcoala Gimnazială ”Mihai Viteazul’’ din Câmpia Turzii.

Dragotă Ilie:  Am fost director adjunct trei ani, din 2009, deși nu mi-am dorit niciodată asta. Am fost numit.  În fiecare an a venit  o reconfirmare a funcţiei mele. Dar cred că mi-am făcut datoria ca director adjunct, am încercat să ajut şcoala. Mi-a plăcut când am fost director în meseria mea, director de cantonamente, de loturi naţionale ale României.

Rep.: Vă rog să-i informaţi pe cititorii noştri despre performanţele de excepţie, pe care împreună cu  elevii le-aţi avut la diferite discipline sportive, pe parcursul atâtor generaţii?

Dragotă Ilie: Prima mea specializare a constat în sporturile de iarnă, în patinaj. Atfel, am început să exersez cu unii copii patinajul pe role. În momentul în care s-a disputat la Cluj Campionatul Naţional de Role Viteză, eu aveam, încă de atunci, relaţii stânse cu Federaţia Română de Patinaj. Am participat cu un grup de copii pe care îi pregătisem şi am ,,scos” un campion naţional şi o vicecampionă naţională, respectiv Silviu Bolog şi Sanda Părduţiu. După aceea m-am axat pe jocuri sportive, având rezultate foarte bune. Am câştigat Campionatul Judeţean de Fotbal cu o echipă formată din viitorii componenţi ai „Industriei Sârmei”. Îi amintesc aici pe Mureşan, Vasile Olteanu, dar sunt şi alţii care merită menţionaţi.

După aceea, m-am apucat de sportul pe care l-am iubit întotdeauna, handbalul. Am lucrat mai mult cu fetele, pentru că un profesor mai cu experienţă decât mine luase deja echipa de băieţi, şi atunci, fiind tânăr nu puteam să am pretenţii. Am avut rezultate foarte bune. O dată ce ne ,,băteam” cu echipe de liceu, venea Clubul Spotiv Şcolar „Viitorul Cluj” să se ,,bată” cu noi. Era o perioadă foarte frumoasă.

În anul 1975 am făcut la tenis de masă, am obţinut rezultate bune, un loc 6 şi un loc 9 la individual, la fete în cadrul Campionatelor Naţionale de la Craiova. Ca să zic am făcut şi tenis de masă de performanţă.

Rep.: Ați avut rezultate remarcabile  la gimnastică, cum a început această ,,aventură”?

Dragotă Ilie: În anul 1975 am făcut la tenis de masă, am obţinut rezultate bune, un loc 6 şi un loc 9 la individual, la fete în cadrul Campionatelor Naţionale de la Craiova. Prin anul 1975 am primit indicaţia că ar fi bine să mă apuc de gimnastică. Gimnastica era la modă, se purta peste tot, iar la gimnastica masculină nu prea se scoteau rezultate. În 1975 am fost îndrumat de un mare inspector şcolar, domnul Puiu Păscălău, să mă apuc de gimnastică, cu toate că că nu aveam nicio sală.

Am făcut antrenamente de gimnastică în toate locurile posibile din Câmpia Turzii: Clubul Copiilor, Casa de Cultură, în sala unde acum se desfăşoară şedinţele de consiliu, pe scena de la teatru de vară. La şcoala „Mihai Viteazul” nu exista posibiitatea realizării antrenamentelor pe vremea aceea.

În anul 1976 a fost prima prezenţă a noastră la Campionatele Judeţene. Am considerat că aveam echipe, atât de fete, cât şi de băieţi foarte bune. Se pare că arbitri nu au considerat acelaşi lucru. Astfel, am obţinut locul II, la ambele echipe. Chiar dacă am ieşit pe locul II, inspectorul de pe vremea aceea domnul Mişu Pivaru, a fost atât de impresionat de echipele mele încât luni, după competiție m-a chemat la Inspectorat şi mi-a oferit un premiu de 83.000 de lei, în materiale sportive, pe care să le ridic de la magazia Inspectoratului. Reamintesc că pe vremea aceea o maşină Dacia costa 70.000 lei. În anul următor am învins echipele din Cluj la băieţi la o diferenţă de peste o sută de puncte. La gimnastică am pierdut un titlu naţional la trei zecimi, deci o sută de puncte e enorm. Ne-am calificat pe zonă, ne-am calificat la naţionale. Când ne-am prezentat pentru prima dată la Campionatul Naţional de gimnastică sportivă a şcolilor generale, am obţinut locul VI, din 42 de echipe care concurau. Am câştigat la toate aparatele, atât cu echipele de băieţi, cât şi cu cele de fete, am câştigat titluri judeţene la gimnastică, precum şi la alte sporturi. Dacă ar fi să le adun, sunt… 92 de titluri obţinute în aceşti ani.

În 1978, 1979, 1980 am câştigat toate titlurile zonale, judeţene şi am ajuns la finalele pe ţară. Doar Şcoala Sportivă 2, „Dinamo” m-a învins. Am venit acasă cu locul II pe ţară, cu medalii de argint – vicecampioni naţionali. Datorită rezultatelor obţinute, în anul 1981, Campionatele Naţionale de Gimnastică Sportivă ale României, la şcolile generale s-au disputat în Câmpia Turzii. Au fost prezente 42 de echipe de fete şi 36 de băieţi. Manifestările sportive au avut loc la Sala Sporturilor. Organizarea a fost ireproşabilă – am avut sprijinul domnului Ioan Stanatiev, director general la „Industria Sârmei” Câmpia Turzii. În acel an am obţinut locul III. Doamna ministru Login, preşedinta Federaţiei Române de Gimnastică a declarat că am fost o gazdă bună, fapt pentru care am fost numit director al cantonamentelor sportive ale loturilor naţionale de gimnastică ale României.

Rep.: Cum priviți după atâția ani ceea ce ați făcut pentru sport?

Dragotă Ilie:  Cred că niciun profesor din orice disciplină nu a acumulat în timp 12,13,14 ani atâtea rezultate la campionatele naționale atât pe echipe  cât și individual. Am adus orașului nostru, Câmpia Turzii prin participări la diferite competiții sportive, foarte multe trofee și medalii.

Rep.: Care au fost cele mai plăcute amintiri pe care le-aţi avut ca dascăl pe parcusul acestor ani?

Dragotă Ilie:  De câţiva ani am avut  un proiect pe care l-am promovat la UNESCO, eu l-am numit T.S.S. tonifiere, slăbire, sănătate, cu efort fizic diminuat în care mulţi tineri, mai ales tinere supraponderale, au venit la sală. Proiectul s-a demarat datorită insistențelor neobosite ale doamnei Cuc Daniela, care a vrut neapărat să vadă dacă acest proiect se poate promova mai departe. A venit cu un grup de medici din Cluj, care, au monitorizat un grup de 15 copii şi tineri din Câmpia Turzii. Au lucrat timp de trei luni cu mine, rezultatele fiind uluitoare, fără regim alimentar. În acele trei luni, copiii au slăbit minimum 11 kg, iar recordul a fost o fetiţă din clasa a VIII-a, care a slăbit 18 kg. Fără nici un regim alimentar, doar prin programul pe care îl făceam la sală. Mulţumirea mea cea mai mare a fost când această fetiţă ajungând în clasa a IX-a, a venit după prima zi de şcoală cu lacrimi în ochii spunându-mi: ,,Domnule profesor, ştiţi ce mi-au spus colegii de clasă? Eşti atât de frumoasă!’’ acesta a fost un moment care m-a emoţionat.

Rep.: Pe parcursul acestor ani v-aţi gândit să vă publicaţi experienţele profesionale?

Dragotă Ilie: Am fost cel puţin de 15 ani la departamentul preuniversitar în colectivul de redacţie al revistei ,,Palestrica Mileniului III”, care, este cea mai academică revistă din ţara noastră. Revista este scoasă de Institutul de Medicină din Cluj, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar şi Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, Cluj. Este o revistă bilingvă, scrisă şi în limba engleză, această revistă putând să fie citită pe toate meridianele lumii.

Rep.: Ați fost câțiva ani și la CSM Câmpia Turzii, ce ați realizat la acest club?

Dragotă Ilie:  Am venit la CSM Câmpia Turzii în 2009 de când s-a creat, la iniţiativa primarului de atunci dnul Ioan Vasinca, căruia vreau să-i  mulţumesc, chiar dacă nu mai este printre noi, pentru înţelegerea vis-a-vis de mişcarea sportivă din Câmpia Turzii. Acest club a avut iniţial mai multe secţii, am atras cât mai mulţi copii şi tineri spre mișcarea sportivă. Rezultate au fost la mai multe discipline. Am avut campioni naţionali la box, la popice, echipă de divizia B la volei, am avut reprezentative la handbal fete. Am participat cu junioarele 3 (12-14 ani) la faza județeană, unde, din 6 echipe ne-am calificat la faza zonală de la Zalău la care  am obținut locul III, înaintea noastră fiind echipe puternice ca, HCM Zalău locul I,  iar locul II i-a revenit echipei FC Baia Mare. Am plecat de la CSM Câmpia Turzii în anul 2019.

Rep.: Domnule profesor, vă ,,calcă’’ cineva pe urme în această ramură sportivă?

Dragotă Ilie:  Da, sunt tineri care vor să facă treabă bună, consider că cel mai reprezentant element al tinerei generaţii, care este creat pentru această meserie şi care este trup şi suflet este domnul profesor Popa Liviu, care a fost ani buni la Colegiul Tehnic ,,Victor Ungureanu’’ Câmpia Turzii, acum e plecat în Norvegia. Pe lângă el mai sunt profesori foarte buni ca domnul Mocean Gabriel care este profesor la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Viişoara’’, deşi el este din Câmpia Turzii și domnul Popa Sebastian, un profesor excepţional din Frata.

Rep.: Dacă ar fi să alegeţi altă disciplină, ce aţi alege?

Dragotă Ilie: Numai educaţie fizică. Mi-a adus satisfacţii de toate genurile, toată viaţa mea a fost o competiţie. De atâtea ori am zis ,,gata am terminat, nu mă mai interesează’’. Când am pierdut titlul naţional la gimnastică la Sala “Floreasca” cu Şcoala Sportivă 2 “Dinamo”, stăteam pe scările sălii singur acolo şi ziceam ,,Gata ajunge, am făcut tot ce am putut”. Dar când i-am văzut pe copii supăraţi le-am zis: ,,Cei cu voi? Gata am pierdut, la anul venim și îi batem”, au urlat de bucurie, “acum mergem în cantonament la mare, ne distrăm puţin”.  Dictonul după care mă conduc eu: ,,Viaţa dacă ar fi numai cu bucurii ar fi monotonă  şi nu ai avea nici o satisfacţie’’.

Rep.: Vă mulţumesc pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu.

Dragotă Ilie:  Să fie bine, să fim sănătoşi, că dacă suntem sănătoşi Nicuşor, merge totul  bine.