Conform vechii zicale: “Azi e Dragobetele, se sărută fetele”. In fiecare an pe 24 februarie românii de pretutindeni sărbătoresc Dragobetele.
In mitologia românească, Dragobete era zeul tinereții, al veseliei dar si al iubirii. Totusi, aceasta sărbătoare este puternic înrădăcinată in cultura română. Dragobetele este un personaj transmis din generație in generație de la vechii daci, transformat mai apoi intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii.
Conform unor legende populare, Dragobetele este chiar fiul babei Dochia, un tânăr chipeș si iubăreț care obișnuia sa seducă toate femeile care ii ieseau in cale. Totusi, in zilele noastre, Dragobetele reprezintă pentru romani simbolul suprem al dragostei autohtone.
Celebrarea Dragobetelui se bucura de o simbolistică aparte, extrem de bogata si interesanta. Acesta reprezinta atat inceputul, cat si sfarsitul, inceperea unui nou anotimp, moment in care natura incepe sa prindă viața, dar si sfârșitul desfraurilor lumești deoarece incepe Postul Sfant al Paștelui.
In vremurile de demult si in unele zone chiar si in prezent, de Dragobete tinerii imbracati in haine frumoase obișnuiau sa se adune in paduri si sa culeaga buchete cu primele flori ale primaverii. Culesul floilor se facea cu voie bună dar si cu cantece si un fel de joc numit zburătorit.
La ora prânzului fetele obisnuiau sa fuga catre sat in timp ce baietii le fugareau in incercarea lor de a le prinde si de a le saruta. Dacă baiatul era drag fetei, aceasta se lasa prinsă si sărutată. Semnificația sarutului in acest caz era un echivalent al logodnei si al înfiripării iubirii dintre cei doi. Seara logodna se anunta in cadrul comunității satului si a membrilor celor doua familii. Participanții la sarbatoare, in concordanta cu traditia erau considerati binecuvântați in acel an, bucurandu-se de toate din belsug, fiind feriti de boli. O superstiție din popor spune ca persoanele care nu sărbătoreau aceasta zi erau pedepsiți să nu poata iubi in acel an.
Daca de Dragobete vremea se prezenta mohorâtă, iar ziua era friguroasa, ploioasa sau ningea, tinerii se adunau într-o casa unde sa petreacă, sa lege prietenii sau sa se tina de jocuri.
In unele zone ale tarii tinerele aruncau unele acuzatii pentru farmecele de urâciune facute impotriva rivalelor in iubire. Tinerii băieți obișnuiau sa isi cresteze putin bratul in forma unei cruci, atingându-și taieturile si rostind jurământul de a ramane toata viata frati de sange.
Tot in aceasta zi bătrânii din sat se preocupau mai mult decat de obicei de animalele din ograda. Cei in varsta credeau ca in ziua de Dragobete pasarile isi aleg perechea pe viata. Tot in aceasta zi sacrificarea animalelor este interzisă.
Acum mult timp, exista obiceiul conform caruia tinerele necăsătorite sa stranga zapada puțină care se mai gasea, numita si “zapada zânelor”. Apa apărută in urma topirii acestei zapezi ar fi avut proprietati magice cand venea vorba de iubire, de descantece de iubire, dar si de ritualurile de înfrumusețare. Mai mult, conform datinilor stravechi, aceasta zăpada a aparut un urma surasului zânelor. Tocmai de aceea fetele obișnuiau sa isi clătească chipul cu aceasta apa, pentru a deveni la fel de frumoase precum zânele.
O superstiție spunea ca fetele care nu se întâlneau in aceasta zi cu o persoană de sex masculin nu aveau parte intreg anul de iubire. Mai mult, in unele sate se credea ca toate fetele care ajung sa atingă un barbat dintr-un sat invecinat vor fi îndrăgostite tot timpul anului.
In unele regiuni din țară se obisnuia ca in această zi sa se scoata din pamant radacini de spanz pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.
De asemenea, conform tradiției, în această zi bărbații trebuie sa fie in relații cordiale cu toate femeile. In aceasta zi bărbaților nu le era permis sa necajească femeile sau sa se certe cu ele. In caz contrar aceștia ar fi avut parte de o primavara plina de ghinion si un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa rămână vie de-a lungul anului, tinerii trebuie neaparat sa se sarute in ziua de Dragobete.
Tot in aceasta zi, lucrul capului, țesutul, cusutul si toate treburile grele de pe langa gospodărie nu sunt permise. Totusi, in această zi este permisa curatenia deoarece se considera ca aceasta este aducatoare de prospețime si de spor.
In ziua de Dragobete atat flăcăii, cât si tinerele nu au voie sa plângă. Conform tradiției, persoanele care plâng in aceasta zi vor avea parte de necazuri si supărări in lunile care vor urma.
In unele regiuni din tara, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca si noaptea de Boboteaza. Tinerele care doresc să își afle ursitul isi pun sub pernă busuioc Sfințit, sperand ca Dragobetele le va ajuta sa-si găsească ursitul.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
