Psiholog Marcel Nițan: În articolele anterioare am discutat despre valori (ceea ce contează pentru noi), despre motivație (ceea ce ne dă energie) și despre felul în care în care putem să identificăm modalități de îndeplinirea a acestora. Scopurile de viață sunt diferite de obiectivele pe termen scurt deoarece ne direcționează viața pentru mult timp.
În timp, s-a demonstrat că nu sunt foarte importante conținuturile obiectivelor, în sine, ci congruența dintre valorile pe care le deține o persoană și obiectivele sale.
Shalom Schwartz afirma că există zece valori universale pentru umanitate :
- putere;
- realizare;
- hedonism (dorința de a ne simți bine);
- nevoia de stimulare;
- dorința de autodirecționare;
- universalism;
- bunăvoință;
- tradiție;
- conformism;
- securitate
Nici valorile extrinseci (externe, cum ar fi dorința de a avea putere), nici cele intrinseci (de natură internă, cum ar fi intenția de a face bine, sau dorința de autodirecționare, de autocontrol) nu sunt asociate cu un nivel mai scăzut sau mai crescut de stare psihologică de bine. Doar congruența dintre scopuri și activitățile pe care le desfășurăm ne poate oferi un sentiment de satisfacție.
Persoanele care prețuiesc banii sau sunt preocupate de aspectul fizic și de atractivitate sunt, în primă fază, mai mulțumitede micile realizări. Dar, se vor obișnui repede cu aceste „succese” și acestea nu vor mai părea la fel de importante.
Contează mult mai mult ca scopurile în viață să corespundă cu valorile noastre.
Obiectivele pot intra, uneori, în conflict cu valorile noastre. Și obiectivele pot intra în conflict unele cu altele. Este important să găsim puncte comune, căi de mijloc.
Dacă urmărirea obiectivelor este atât de importantă pentru starea noastră de bine, de ce nu reușim să facem acest lucru?
În primul rând, urmărim obiective mai puțin importante, dar sunt urgente și ne atrag atenția (sarcini curente, evenimente de familie etc.).
În al doilea rând, ne gândim că s-ar putea să nu putemrealiza ceva, dintr-un motiv sau altul, și, în consecință, nici măcar nu încercăm să facem.
Și nu în ultimul rând, uneori este greu să observăm progresele, este greu să continuăm, rămânem fără energie și renunțăm înainte de a obține rezultatul dorit (un exemplu ar fi rata mare de abandon în cazul învățământului la distanță).
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
