Eseuri contra uitării. Oameni de seamă: Iuliu Deac

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Eseuri contra uitării

 

Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală, vom prezenta începând din acest număr, prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac.

 

Oameni de seamă- Iuliu Deac

de Mircea Nicolae Nemeș

Iuliu Deac a văzut lumina zilei la Ghiriș, ca fiu al unui meseriaș din localitate. A învățat primele patru clase la Școala Primară de Stat din localitatea natală (1910-1914), apoi a urmat liceul din Turda (1914-1922). Încă din adolescență se arată pasionat pentru științele exacte, fapt care l-a determinat să urmeze Facultatea de Matematică de la Universitatea clujeană (1922-1926), unde a studiat cursurile predate de renumiții profesori Th. Angheluță, N. Abramescu, Gh. Bratu, P. Regescu, A. Anghelescu, Gh. Demetrescu, și de marele dascăl Dimitrie Pompeiu. După absolvirea facultății devine profesor de matematică și contabilitate, mai întâi la Turda  – la Liceul de băieți și concomitent, la liceul de fete, la Școala de Arte și Meserii și la Școala Comercială (1922-1930), apoi la Luduș la Gimnaziul de băieți și la Școala de Contabilitate – unde a funcționat și ca subdirector (1930-1933). În vara anului 1931 a urmat la Academia Comercială din Brașov cursul de perfecționare în contabilitate pentru profesori și experți contabili. În 1933 începe o etapă nouă  în cariera lui Iuliu Deac, care devine funcționar al ministerului de Finanțe. În paralel va desfășura și activitate didactică la diferite școli.

Astfel, în perioada 1933-1939 este profesor de contabilitate și matematici economice la Școala Comercială din Huși. Ulterior a fost profesor de matematici la Școala de maiștri mecanici din Ploiești (1942-1943) și la Școala Normală din Sibiu. (1964-1948). În 1949 se transferă cu serviciul și domiciliul în comuna natală Câmpia Turzii, unde funcționează ca șef al serviciului de control financiar intern la ,,Industria Sârmei până la pensionare (1965). Perioadă în care activează și ca profesor de matematici la Școala Profesională și la cea de maiștri. În întreaga perioadă a profesoratului lui Iuliu Deac poartă amprenta  unei munci depuse cu conștiință și talent. S-a bucurat întotdeauna de aprecieri elogioase din partea colegilor cât și a inspectorilor școlari și a elevilor săi. Activitatea sa în domeniul Ministerului de Finanțe (1933-1949) este jalonată de funcțiunile pe care le-a deținut, ierarhic: controlor, controlor șef, șef de serviciu, administrator financiar, inspector regional de finanțe în diferite localități din țară (Huși, Alba Iulia, Ploiești, Piatra Neamț, Sibiu, Bacău). În administrația financiară a statului, Iuliu Deac s-a impus ca specialist excelent și om integru, iar rezultatele pe care le-a obținut și măsurile practice inteprinse, au fost ilustrate favorabil în mai multe rânduri în ziarele locale. Meritele sale profesionale deosebite i-au fost răsplătite și prin conferirea Ordinului Coroana României în gradul de cavaler (1942). Dar principalul aspect al activității lui Iuliu Deac constă în creații de lucrări în domeniul administrației financiare. Dintre acestea amintim: Tabele pentru cacularea impozitului excepțional pe facturi, (Ploiești 1943), Impozitul excepțional pentru apărarea țării/în colaborare /, 3 volume (București 1943-1945), Impozitul pe lux și cifra de afaceri, 6 vol. (1943-1947), Impozitul progresiv pe venitul global/în colab/(Sibiu, 1945), Impunerea excepțională a beneficiarilor de război (Cluj, 1945), Impozitul suplimentar la societățile pe acțiuni și regim fiscal al reevaluării patrimoniului întreprinderilor comerciale și industriale (Sibiu, 1946), Tabele pe salarii. Aplicarea impozitelor pe salarii și pensii (Sibiu, 1946).  Iuliu Deac s-a dăruit cu pasiune  și competență mulți ani, științelor matematice românești. Calitățile sale în munca de cercetare și valorificare  a istoriei matematicii nu a găsit, din păcate, teren prielnic de afirmare decât târziu. Câștigă atenția specialiștilor abia în anul 1984, an care a marcat începutul recunoașterii  sale ca om de știință. Bibliografia profesorului Iuliu Deac este amplă, însumând 27 de lucrări – aflate în manuscris până în clipa în care scriem aceste rânduri, deci inaccesibile marelui public cititor. Enumerarea lor se constituie într-o sugestivă expresie și sinteză a creației sale, astfel: ,,Dicționar enciclopedic al matematicienilor”; ,,Figuri ilustre de matematicieni din Grecia antică”;,,Caleidoscop matematic”; ,,Eseuri matematice”; ,,File din istoria matematicii” (2 volume); Divizibilitatea numerelor și polinoamelor. Culegere de probleme; Geometria tetraedului. Culegere de probleme; Formular și îndrumător de trigonometrie; Culegere de probleme de geometrie analitică/în colaborare cu V. Sălcudean/; Ecuații transcendente. Culegere de probleme; Curbe speciale plane; Culegere de trigonometrie; Șarada infinitului; Analiza trigonometrică. Culegere de probleme; Scurtă istorie a algebrei; Inducția matematică; Metode de rezolvare a ecuațiilor algebrice de gradul II, III și IV; Învățământul matematic din Grecia antică; Noțiuni și termeni matematici; Locuri geometrice. Culegere de probleme; Inegalități într-un triunghi oarecare; Construcții geometrice; Ecuații iraționale. Culegere de probleme; Probleme selecționate pentru geometria plană; Index alfabetic al matematicienilor; Teoria numerelor; Istoria trigonometriei; Teoria seriilor.

Dintre toate aceste lucrări valoroase se detașează ca întindere (însumând peste 900 de pagini dactilografiate) ,,Dicționarul enciclopedic al matematicienilor”. Ideea unui astfel de dicționar s-a cristalizatde-a lungul  a treizeci de ani de documentare (1934-1964) și cuprinde viața și opera marilor matematicieni români și străini din toate timpurile. Au urmat apoi alte două decenii și jumătate (1965-1990) consacrate redactării și definitivării acestui dicționar, selectând peste 2250 de nume de rezonanță în științele matematice. Această lucrare, capodoperă a lui Iuliu Deac, are valoare de unicat în literatura românească de specialitate, și, după cât se știe, chiar în lume. Ea înglobează atât date biografice cât și bibliografiile creațiilor științifice ale marilor personalități prezentate. Din referatul datat 1 august 1988 cu privire la rezultatele verificărilor făcute asupra respectivului dicționar de către un colectiv de 11 cadre didactice de la Universitatea clujeană, rezultă că lucrarea a întrunit aprecierea unanimă ,,Toți membrii acestui colectiv au căzut de acord că […..] este o lucrare extrem de prețioasă atât pentru specialiștii din domeniul matematicii, mecanicii și astronomiei, cât și pentru publicul larg de cultură generală […..]. Se consideră că lucrarea este un unicat, în acest sens, în literatura științifică enciclopedică”. În 1990 acad. Caius Iacob a prezentat dicționarul Secției matematici a Academiei Române și s-a decis complectarea lui de către acad. Adelina Georgescu, urmând a fi apoi predat spre publicare Editurii Academiei.  Și alte lucrări de matematică ale lui Iuliu Deac s-au bucurat de aprecieri elogioase din partea unor cadre didactice universitare din Cluj Napoca (prof. dr. Ing. Constantin Tudosie, prof. dr. Marin Țarină, conf. dr. Alexandru Toth. prof. dr. Petre Pogânceanu, lector Dorel Duca, lector Rodica Covaci) și de la Timișoara (prof. dr. doc. Dan Papuc), de la Iași (conf. Dan Brânzei, prof. dr. V Obădeanu) și București (prof. Solomon Marcus, conf. Ing. Aurel Dâmboiu).  Concomitent cu activitatea desfășurată pe tărâmul creației ștințifice scrise, profesorul Iuliu Deac a participat activ, începând cu anul 1984, la diferite manifestări (prelegeri, simpozioane, schimburi de experiență) la Turda, Câmpia Turzii și Cluj Napoca. Este totodată și autorul a două studii în publicații de specialitate din Timișoara (1987) și București (1990). Pasionat și erudit filatelist , Iuliu Deac a elaborat un Dicționar filatelic, manuscrisul acestuia fiind expertizat și avizat favorabil pentru editare de către un reprezentant al Asociației Filatelice Române.