POSTUL reprezintă exercițiul duhovnicesc de reîntoarcere. Ca starea cea dintâi, sau cât mai aproape de starea în care Dumnezeu l-a creat pe om, adică acea stare pe care o numim Rai! Aceasta era caracterizată de o dimensiune a COMUNIUNII cu Domnul, în har, condiție în care, hrană trupească e în planul secund, fiind alcătuită in mod exclusiv din plante, semințe, fructe si sub nicio formă din produse de origine animală. În starea de Rai, omul se hrănește cu harul Lui Dumnezeu, împărtășit în relația de dragoste dintre Creator și creatură, dobândit prin RUGĂCIUNE fierbinte, ABSTINENȚĂ și POCĂINȚĂ sau îndreptarea vieții, înțelegând prin aceasta permanentul urcuș pe scara ÎNDRĂGOSTIRII de Domnul din care izvorăsc faptele cele bune, care îl fac pe om să-și împlinească chemarea sa, aceea de a dobândi ASEMĂNAREA cu Dumnezeu!
Putem spune așadar că adevăratul Post vine din faptul că îl iubești pe Domnul, venit în lume sub chipul Plăpând, Curat și Nevinovat, al Pruncului Iisus și îndrăgostit fiind nu-ți mai trebuie să MĂNÂNCI, nu mai vrei să dormi și stai în PRIVEGHERE, vrei să fii împreună cu El în fiecare secundă și astfel TE ROGI NEÎNCETAT; „Doamne Iisuse …” și nu în ultimul rând, de BUCURIE și de drag îți vine să îmbrățișezi pe toți frații tăi știind că fiecare dintre ei poartă chipul Lui Hristos! Această îmbrățișare a dragostei este adevărata MILOSTENIE! În această înțelegere se poate, așadar împlini îndemnul inspirat al Părintelui Mitropolit Andrei: Să ne abținem nu numai de la bucate și mai ales de la răutate!
Pentru vremurile pe care le trăim, postul reprezintă corabia de salvare. Acum, Domnul ce a îngăduit Răului să ne ispitească cu această boală, pentru a ne îndrepta viața, pentru a ne apropia de Dumnezeu, pentru a înțelege că suntem pe marginea prăpastiei, pentru a ne întării credința. Avem doar două opțiuni : cu Dumnezeu sau fără, însă cea de-a doua implică riscuri capitale! Așadar suntem, cum bine se spune într-un război, un altfel de război mondial, împotriva răului, în care, după cum spunea poetul IOAN ALEXANDRU, „nu avem de câștigat o bătălie ci, mai degrabă, de păstrat o biruință!” Bătălia a fost câștigată de Domnul Hristos, și prin El, de noi toți, pentru că moartea, pentru noi, nu mai există, numai viața! Hristos a Înviat! Lupta noastră e să păstrăm Calea, Credința în această biruință, adică să nu pierdem comuniunea cu Hristos și implicit și Viața Veșnică!
E clar că lupta nu e împotriva „trupului și a sângelui”, după cum constata și Sf. Pavel, ci împotriva stăpâniilor din văzduh, a duhurilor necurate. La un moment dat, Apostolii se plângeau Domnului că nu pot alunga demonii și Domnul le dă lor și nouă soluția: „Acest neam de diavoli nu poate fi alungat decât cu POST și RUGACIUNE!”. Mai clar de atât nu se poate!
Iată soluția ANTICOVID! E momentul să ne trezim din amorțirea, pe care FRICA ,inoculată prin toate mijloacele ne-a adus! Nu e nimic pierdut! Avem scaunul de Spovedanie, mărturisim că am săvârșit acest mare Păcat al Fricii, din cauza puținei noastre credințe, Domnul ne iartă, ne ridicăm și pornim la luptă cu armele postului și a rugăciunii! Cine îl are pe Domnul, de nimic nu se teme știind că atât de mare e grija Lui față de noi încât și perii capului nostru sunt numărați! Iar dacă și moartea înseamnă viață, de ce să mă mai tem?
Spune știința că frica reduce dramatic IMUNITATEA organismului! Vor spune unii că postul slăbește organismul, noi însă vă spunem că îl detoxifică, scăzând aciditatea și ridicând alcalinitatea prin consumul anumitor legume și fructe: banane, portocale, lămâi, avocado etc. Se știe că acest virus nu trăiește în mediul alcalin!
Dar încă multe altele sunt darurile postirii!
Prin abstinență sau nevoință, adică abținerea de la anumite alimente, de la anumite obiceiuri nesănătoase, de la judecarea aproapelui, de la vorbirea de rău, de la trândăvie, de la anumite plăceri personale, cât și prin rugăciune și chiar efort fizic regăsit în cel mai complex exercițiu care este METANIA MARE, omul DOBÂNDEȘTE HARUL Duhului Sfânt!
Harul Duhului Sfânt, Energia necreată ce izvorăște din Sfânta Treime aduce cu sine PACEA, LINIȘTEA, NĂDEJDEA și BUCURIA, care lipsesc atât de mult lumii în care trăim.
Postul Crăciunului e numit „Postul Bucuriei”! Cum aș te bucuri când vezi atâta suferință, atâta neputință, uneori și minciună, nedreptate, boală? Tocmai acesta e darul CREDINȚEI: să te întristezi dar să nu pierzi nădejdea, să te îngrijești dar să nu pierzi liniștea, să suferi dar să nu pierzi bucuria, având credința că împreună cu Hristos, oricare ar fi finalitatea, totul va fi bine, căci repet, în Hristos, chiar și moartea înseamnă Viață!
În acest post, lăcrimând în rugăciune pentru toți cei încercați dar totodată ne bucurăm știind că Domnul vine iar să se nască în peștera rece și întunecată a sufletelor noastre, aducând lumină, pace, liniște și sănătate!
Părinții duhovnicești spun așa: „Rugăciune neîncetată și cântare câteodată!” Pentru noi, românii, cântarea din preajma Crăciunului se cheamă Colind sau Colindă și de-a lungul veacurilor ne-a fost hrană, mângâiere, scară spre cer, lumină și exercițiu de alungare a răului din suflet, din case și din lume! Să nu uităm!
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
