În fiecare an, cu o săptămână înainte de Sfintele Paști, creștinii ortodocși prăznuiesc Duminica Floriilor, cunoscută și ca Intrarea Domnului în Ierusalim. Anul acesta se sărbătorește pe data de 13 aprilie. Această zi are o profundă încărcătură spirituală și deschide Săptămâna Mare, în care retrăim Patimile, Răstignirea și Învierea lui Hristos.
Un Rege blând, întâmpinat cu ramuri
Evangheliile ne spun că, după ce a înviat pe Lazăr din morți, Iisus Hristos a intrat în Ierusalim călare pe un asin, împlinind profețiile Vechiului Testament. Mulțimile L-au întâmpinat cu ramuri de finic și strigăte de slavă:
„Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” (Ioan 12, 13)
Această intrare smerită, dar plină de lumină, este o prefigurare a biruinței asupra morții. De aceea, ramurile de salcie pe care le ducem astăzi la biserică sunt simboluri ale biruinței și credinței.
Salcia – semn al vieții și binecuvântării
În spațiul ortodox, în special în România, salcia sfințită înlocuiește ramurile de finic din Ierusalim. Salcia este adusă la biserică în ziua de Florii, unde este binecuvântată și apoi dusă acasă, la icoane. Se crede că salcia ocrotește casa, alungă răul și aduce rod în ogoare.
Florii – dezlegare la pește
Deși suntem în Postul Mare, în această zi se face dezlegare la pește, ca o anticipare a bucuriei ce va veni odată cu Învierea Domnului. Mesele creștinilor sunt modeste, dar pline de sens: se adună familia, se mulțumește pentru binecuvântări, se înalță rugăciuni.
Tot în această zi sunt sărbătoriți toți cei care poartă nume de flori, simbolizând frumusețea creației lui Dumnezeu și puritatea sufletelor care aleg să-L urmeze.
Pregătire sufletească pentru Paști
Duminica Floriilor ne amintește că mântuirea nu vine prin puterea lumească, ci prin blândețe, smerenie și jertfă. Este un moment ideal pentru spovedanie și împărtășanie, pentru iertare și curățirea inimii, pentru a intra în Săptămâna Mare cu gândul la Cruce și la Lumina Învierii.
Florii nu este doar o zi frumoasă din calendar, ci o poartă sfântă deschisă spre cel mai mare dar al creștinătății: Învierea lui Hristos. Să o întâmpinăm cu sufletul curat, cu rugăciune și cu nădejde.
Obiceiuri
1. Sfințirea ramurilor de salcie – „mâțișori” pentru binecuvântare
În Ardeal, așa cum este obiceiul ortodox, credincioșii merg la biserică cu ramuri de salcie (numite și „mlădițe” sau „mâțișori”), care sunt sfințite de preot în timpul slujbei. Ramurile de salcie simbolizează crenguțele de finic cu care a fost întâmpinat Iisus în Ierusalim.
După slujbă, oamenii duc salcia acasă și o pun la icoane, în grădină sau la fereastră, ca semn de protecție și binecuvântare pentru gospodărie. Se spune că salcia sfințită ferește casa de rele, grindină și trăsnete.
2. Dezlegare la pește
De Florii, chiar dacă este post, credincioșii ortodocși au dezlegare la pește, fiind una dintre puținele zile din Postul Mare în care este permis un fel de mâncare de sărbătoare. Se gătesc adesea ciorbă de pește, pește prăjit sau marinat, alături de cartofi sau legume.
3. Împărtășirea și spovedania
Pentru că Floriile preced Săptămâna Mare, mulți credincioși aleg să se spovedească și să se împărtășească în această zi, pregătindu-se duhovnicește pentru Înviere. În Ardeal, preoții țin slujbe speciale începând din Ajunul Floriilor.
4. Oamenii cu nume de flori – sărbătoriți cu drag
Așa cum e tradiția ortodoxă, în ziua de Florii sunt sărbătoriți toți cei care poartă nume de flori. În Ardeal, obiceiul este ca rudele și vecinii să-i viziteze cu urări de bine și cu ramuri de salcie, iar în unele sate se oferă ouă roșii „de probă”, vopsite înainte de Paști.
Sărbătoarea Floriilor este un moment de poveste, curățenie sufletească și înnoire, cu obiceiuri care trec din generație în generație. Este o zi în care credința se împletește cu natura și cu dragostea pentru tradiție.
5. Pomenirea celor care au plecat dintre noi
- Se duc colaci, prescuri, fructe și ramuri de salcie la biserică, iar după slujbă se împart în memoria celor trecuți la Domnul.
- În unele sate, se aprind lumânări la morminte, iar ramurile sfințite sunt puse pe cruci, ca semn de binecuvântare și amintire.
- Oamenii spun că cei plecați dintre noi „simt” rugăciunea de Florii, iar pomenirea lor aduce liniște și bucurie și celor vii, și celor adormiți.
Această pomenire este legată de ideea că, în apropierea Săptămânii Mari, trebuie să ne amintim nu doar de Patimile Domnului, ci și de toți cei care ne-au fost dragi și care așteaptă Învierea de apoi. Este un act de dragoste creștină și continuitate a legăturii dintre cei vii și cei adormiți întru Domnul.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
