În articolele anterioare am discutat despre valori (ceea ce contează pentru noi) și despre motivație (ceea ne dă energie).
Dar, în mare măsură, starea noastră de bine depinde de abilitatea de a ne alege anumite scopuri și obiective în viață și de a ne asigura că identificăm o cale potrivită pentru atingerea acestora.
Scopurile de viață, cărora le mai spunem și obiective principale, proiecte personale sau aspirații sunt aspecte care ne motivează în tot ceea ce facem. Nu sunt nevoi de bază, deoarece nu au legătură cu trebuința de a supraviețui (cum ar fi nevoia de hrană sau adăpost) și sunt formulate în mod conștient. Pe de altă parte, sunt diferite de obiectivele pe termen scurt deoarece ne direcționează viața pentru mult timp (de exemplu, anii de studiu într-o formă de învățământ sau ani de debut într-o profesie).
Cercetările psihologilor au demonstrat că cineva care își definește scopurile în viață și cunoaște cât de bine acestea corespund propriilor valori are un nivel crescut al stării psihologice de bine, a calității vieții.
Așa cum afirmam în articolul anterior, starea de bine este cu atât mai intensă cu cât ne alegem obiective de viață care au la bază motivația internă sau motivația externă identificată (înseamnă că facem ceva pentru că înțelegem că e vorba de ceva important, chiar dacă nu ne face plăcere) sau integrată (când înțelegem care sunt valorile care ne dirijează în viață).
Se apreciază că unele obiective de viață contribuie mai mult decât altele la bunăstarea noastră. De exemplu, Erich Fromm, psiholog de orientare umanistă, făcea în 1976 o distincție, devenită deja clasică, între dorința de „a avea” (ex. bogăție și statut social) și de „a fi” (ex. dezvoltare și împlinire personală). De fapt, „a fi” și „a avea” sunt două verbe esențiale în majoritatea limbilor moderne.
Oamenii preocupați mai mult de „a fi”, mai mult decât de „a avea” sunt mai fericiți, poate pentru că nu sunt afectați de anxietatea de statut (preocupare exagerată pentru succes financiar, recunoaștere socială sau modul în care arată). Persoanele care se concentrează asupra aspirațiilor de natură internă (de exemplu, acceptarea de sine, afilierea sau sentimentul de apartenență la o comunitate) prezintă o stimă de sine mai crescută, au relații mai bune cu ceilalți, vizionează mai puțin televizorul, sunt mai puțin competitive și au o atitudine mult mai puțin narcisistă.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
