Neliniștea și îngrijorările fac parte din viața noastră de zi cu zi. Sănătatea, resursele financiare sau situația familialăsunt aspecte cărora este important să le acordăm atenție. Totuși, când ne simțim copleșiți de preocuparea pentru aceste domenii ale vieții noastre, în condițiile în care nu avem nici un motiv evident să apreciem că se vor întâmpla lucruri neplăcute, se poate să fie vorba de anxietate generalizată; în această situație, îngrijorările și neliniștea ne pot împiedica să ne concentrăm asupra sarcinilor curente.Persoanele care suferă de tulburare de anxietate generalizată prezintă îngrijorări persistente și deranjante, în fiecare zi. Acestea prezintă și o serie de simptome fizice, cum ar fi stări de neliniște, dificultăți de respirație, palpitații, dureri musculare, transpirație și insomnie.
Anxietatea generalizată poate fi cauzată de mai multe categorii de factori. Se apreciază că în proporție de 30% – 50% această tulburare este ereditară, dar la dezvoltarea acesteia contribuie și alți factori, cum ar fi:
Persoanele anxioase sunt copleșite de gânduri iraționale care le sporesc și mai mult anxietatea, cum ar fi: „Ceilalți își vor da seama că sunt anxios și mă vor desconsidera”;„Doar eu am astfel de probleme”; „Este groaznic ce mi se întâmplă”; „Cu siguranță se va întâmpla ceva rău”. Pe de altă parte, persoanele afectate de anxietatea generalizată derulează în minte o serie de scenarii care încep cu „Dar dacă” și după ce găsesc o posibilă soluție, identifică o nouă problemă. De exemplu: „Dacă rămân fără serviciu?” „Până voi găsi un loc de muncă, mă vor ajuta părinții.” Dar dacă părinților li se va întâmpla ceva și nu mă pot sprijini?”. Și așa mai departe.
În plus, anxietatea generalizată ne face să ne îngrijorăm de propriile îngrijorări: „Trebuie să scap neapărat de îngrijorări”; „Nu voi reuși”; „Nu pot să-mi controlez această îngrijorare și voi înnebuni”;„Nu trebuie să mă mai îngrijorez niciodată.”
Persoanele care suferă de îngrijorare cronică au deseori sentimente și convingeri contradictorii în privința îngrijorării. Pe de-o parte, ele cred că îngrijorarea le protejează de potențialele pericole dar,pe de altă parte, cred că îngrijorarea le face rău și că trebuie să nu se mai îngrijoreze deloc. Aceste persoane tolerează foarte puțin incertitudinea și apreciază că, dacă nu sunt sigure în legătură cu un anumit lucru, situația respectivă va avea urmări proaste. Prezic situații dificile, se așteaptă să nu fie în stare să facă față stresului și își doresc să aibă certitudini într-o lume imprevizibilă; sunt mereu în căutarea unor răspunsuri pe care s-ar putea să nu le primească niciodată.