Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Psiholog Marcel Nițan: Mit psihologic: Uitarea este un semn de tulburare mintală

În lumea modernă, uitarea este adesea privită cu suspiciune, fiind considerată de mulți drept un semn al unei tulburări mintale. Totuși, această percepție este departe de adevăr și reprezintă un mit psihologic care poate fi pus în discuție și chiar infirmat.

Uitarea este un proces natural și inevitabil al funcționării creierului uman. Este modul prin care creierul nostru gestionează informațiile. Uitarea poate fi rezultatul unui număr mare de factori, inclusiv stresul, oboseala, distragerile, îmbătrânirea sau simpla neglijență. De exemplu, uităm adesea numele unei persoane pe care tocmai am cunoscut-o sau unde am lăsat cheile mașinii. Aceste forme de uitare sunt normale și nu indică prezența unei tulburări mintale.

Există mai multe motive pentru care uitarea este percepută greșit ca un semn al unei tulburări mintale:

• conștientizarea sporită a problemelor de sănătate mintală: cu cât este acordată o mai multă atenție acordată sănătății mintale în mass-media media și în societate, cu atât oamenii sunt mai conștienți de simptomele posibile ale tulburărilor mintale, iar uitarea, fiind comună, este uneori greșit asociată cu aceste tulburări;
• confuzia între uitarea normală și cea patologică: persoanele pot confunda uitarea obișnuită cu simptomele unor tulburări grave precum demența sau boala Alzheimer, mai ales atunci când uitarea apare la persoane în vârstă;
• stigmatizarea tulburărilor mintale: oamenii pot atribui cu ușurință uitarea unei tulburări mintale din cauza stigmatizării asociate cu aceste tulburări mintale.

Pentru a înțelege mai bine de ce uitarea nu este întotdeauna un semn de tulburare mintală, este important să facem diferența între uitarea obișnuită și cea patologică:

• uitarea obișnuită: este sporadică și nu interferează semnificativ cu viața de zi cu zi. Aceasta poate include uitarea unor detalii minore sau întârzieri în a aminti ceva recent. Este adesea legată de factori externi, cum ar fi stresul, lipsa somnului sau aglomerarea de informații;

 

• uitarea patologică: este frecventă și severă, afectează capacitatea persoanei de a funcționa normal. Aceasta poate include pierderea memoriei pe termen lung, dificultăți în a reține informații noi sau confuzie frecventă. Uitarea patologică este adesea un simptom al unor tulburări neurodegenerative, precum demența sau boala Alzheimer, sau al unor afecțiuni psihiatrice, cum ar fi tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) sau depresia severă.

În realitate, uitarea ocazională este o parte normală a vieții și nu trebuie considerată automat un semn de tulburare mintală. De fapt, uitarea poate fi chiar un mecanism de adaptare, permițând creierului să elimine informațiile neimportante și să se concentreze pe ceea ce contează cu adevărat. În contextul sănătății mintale, este important să privim uitarea în ansamblul său și să luăm în considerare și alte simptome înainte de a ajunge la concluzii pripite.

În concluzie, mitul că uitarea este un semn sigur de tulburare mintală este nu doar inexact, ci și potențial dăunător. Această  credință poate duce la o îngrijorare inutilă și la stigmatizarea celor care au uitări „normale”. Este mai util să acceptăm că uitarea este o parte normală a vieții și să înțelegem diferențele dintre uitarea obișnuită și cea patologică. Dacă uitarea devine frecventă și interferează cu viața de zi cu zi, atunci este indicat să fie consultat un specialist pentru o evaluare adecvată.