Într-un tunel, pesimistul vede întunericul.
Optimistul vede lumina de la capătul tunelului.
Realistul vede luminile trenului care vine spre el.
Este posibil ca optimiștii să nu fie foarte bine pregătiți pentru evenimente traumatizante majore în care sunt implicați ei sau persoanele apropiate (de exemplu decesul unei persoane apropiate, incendiu, inundație, viol).
Studiile efectuate au demonstrat că există o categorie de persoane care nu pot beneficia de ”optimismul învățat”, despre care discutam în articolul anterior și nu pot adopta o atitudine pozitivă. Această trăsătură este denumită „pesimism defensiv”. Este o strategie de gândire care implică așteptări scăzute față de performanțele viitoare, chiar dacă anterior au fost obținute rezultate bune în situații asemănătoare.
Pentru pesimiștii defensivi, gândul că lucrurile nu vor merge bine este un mecanism de adaptare: dacă obțin rezultate superioare, le crește încrederea în ei; dacă situația evoluează negativ, se simt confortabil deoarece „au știut” că așa se va întâmpla. Pesimismul defensiv ajută la gestionarea anxietății și a îngrijorărilor și, în mod opus credințelor noastre, dorința de a fi optimiști, le scade performanța. În timp, pesimiștii defensivi încep să se simtă mai bine cu ei înșiși, devin mai fericiți, au performanțe școlare și academice mai bune și își ating mai bine obiectivele personale decât persoanele anxioase care nu utilizează această strategie.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
