Oamenii pot fi diferențiați și în funcție de măsura în care au așteptări diferite cu privire la capacitatea de atingere a obiectivelor proprii și față de evenimentele viitoare.
Optimismul este un concept care își are originile în înțelepciunea populară care susține că susține că e mai bine sa fii optimist decât pesimist deoarece optimiștii au mai multa energie, mai mult entuziasm și reușesc să facă față cu mai multa ușurință greutăților vieții.
În contrast cu psihologia populară, care s-a dovedit a avea dreptate în acest caz, filosofii și psihologii au avut o percepție negativă asupra optimismului. Încă din antichitate, filosofii au promovat ideea că acesta are doar capacitatea de a prelungi suferința umană și este mai utilă confruntarea cu realitatea (considerată ca fiind o atitudine opusă optimismului).
Psihologii au considerat optimismul ca fiind o percepție deformată în sens pozitiv a realității și, deși nici un specialist în domeniul sănătății mintale nu a susținut vreodată că pesimismul ar determina o funcționare psihică adecvată, ideea că percepția exactă a realității este o cerință a sănătății psihice. Această perspectivă a fost acceptată de majoritatea psihologilor până în anii ’60 dar, în perioada următoare au început să apară studii care demonstrau că există o tendință generală de a distorsiona lucrurile într-o manieră pozitivă (de exemplu, avem tendința de a ne reaminti cu mai mare ușurință întâmplările pozitive). Psihologia pozitivă, o ramură relativ nouă a psihologiei, abordează optimismul ca una dintre trăsăturile importante care favorizează creșterea calității vieții.
Potrivit psihologiei pozitive, optimiștii manifestă un sentiment generalizat de încredere în ceea ce privește viitorul, așteptându-se la rezultate pozitive. Pe de altă parte pesimiștii, anticipează rezultate negative, astfel că sunt caracterizați de îndoieliîn luarea deciziilor și de ezitări în acțiune.
Este mai bine să fii optimist sau pesimist?
Rezultatele studiilor de psihologie pozitivă identifică o serie de avantaje ale adoptării unei perspective optimiste, cum ar fi:
• optimiștii resimt mai puțin stres, anxietate sau depresie decât pesimiștii atunci când întâmpină dificultăți;
•optimiștii se adaptează mai bine la evenimentele negative de viață (ex. operații de bypass coronarian, cancer de sân, avort etc.);
•optimismul protejează proaspetele mame împotriva dezvoltării depresiei care poate apărea după naștere;
•optimismul favorizează rezolvarea problemelor, simțul umorului, stabilirea de obiective și abordarea circumstanțelor din cea mai bună perspectivă posibilă iar, când situația este de necontrolat, acceptarea realității ei; optimiștii sunt capabili să învețe în urma implicării în situații negative, având astfel un avantaj față de pesimiști;
•în mod surprinzător, spre deosebire de pesimiști, care încearcă să nege problemele sau să se îndepărteze de ele, optimiștii abordează problemele în mod direct reușind să identifice timpuriu posibile probleme grave;
•optimiștii presupun că situațiile pot fi gestionate cu succes, într-un fel sau altul și, astfel, au tendința de a nu renunța și de a depune eforturi pentru rezolvarea problemelor. În schimb, pesimiștii sunt predispuși să anticipeze dezastre având tendința să renunțe mai ușor.
• optimiștii sunt mai productivi la locul de muncă.
Avantajele unei atitudini optimiste par evidente. Se pun, totuși, câteva întrebări.Optimismul este înnăscut sau învățat? Poate fi învățat sau dezvoltat optimismul? Și dacă da, cum? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări în articolul următor.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
