Psiholog Marcel Nițan. Cum recunoaștem o problemă de sănătate mintală la copii?

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

În calitate de părinte, educator sau o altă persoană care îngrijește copii (ca asistent maternal, de exemplu) vă doriți tot ceea ce este mai bun pentru aceștia. Uneori, s-ar putea să fiți îngrijorat sau să vă puneți întrebări despre anumite comportamente pe care aceștia le manifestă și să doriți să vă asigurați că vor primi ajutorul de care au nevoie.

Semnele și simptomele tulburărilor psihice se pot manifesta diferit, dar există o serie de semnale de avertizare relative la existența unei tulburări de natură psihică. Acești indicatori pot contribui în mod semnificativ la reducerea diferenței dintre numărul de copii afectați de probleme emoționale și comportamentale și numărul de copii care primesc tratament pentru aceste probleme. În prezent, se apreciază că trei din patru copii cu tulburări de sănătatemintala (incluzândtulburările de deficit de atenție, de comportament hiperkinetic, de alimentațiesautulburarea bipolara) nu primesc îngrijirile de care au nevoie. Uneori, este posibil să treacă până la 10 ani de când au s-au manifestat primele simptome și momentul în care copii încep să beneficieze de tratamentul adecvat.

Puteți face diferența între comportamentele normale specifice unei etape de dezvoltare și tulburările psihice urmărind apariția următoarelor semne sau simptome, situație în care este necesar să cereți ajutorul unui medic pediatru sau al unui specialist în domeniul sănătății mintale, jucând astfel un rol critic în menținerea sau restabilirea sănătății mintale a copilului:

•se simte foarte trist sau este retras mai mult de două săptămâni;

•încearcă să se rănească, se gândește să se sinucidă și își face planuri in acest sens;

• prezintă, fără un motiv evident, o teamă copleșitoare, are momente în care inima îi bate repede și îi crește ritmul respirator sau rămâne fără aer (senzație de sufocare);

•se implică în confruntări fizice, vrea să-și facă rău sau dorește să îi rănească pe alții;

•manifestă comportamente care sunt scăpate de sub control și care pot avea ca efect rănirea sa sau a altor persoane;

•nu mănâncă, își provoacă vomă,folosește laxative sau practică exerciții fizice excesive pentru a slăbi;

•se îngrijorează excesiv, ceea ce îl împiedice să-și desfășoare activitățile zilnice (școală, relațiile cu părinții sau cu alți copii)

•consumă alcool sau de droguri în mod repetat;

• are schimbări severe ale dispoziției care îi cauzează probleme înrelații;

•manifestă schimbări majore în felul în care se comportă, se simte sau gândește.

Adesea, copiii nu pot înțelege situațiile dificile în care se află. Trebuie să aveți în vedere dacă ei trec prin una din următoarele situații:

• pierderea cuiva drag;

• divorțul sau separarea părinților;

• orice schimbare majoră – o nouă locuință sau o altă școală;

• experiențe traumatice – dezastru natural sau o epidemie, cum este cazul situației actuale;

• hărțuire sau agresiune;

• dificultăți școlare sau în relațiile cu colegii de clasă.

Este important ca, în cazul care observați aceste semne și simptome, să discutați cu copilul, să îi transmiteți mesajul că vă străduiți să înțelegeți situația prin care trece și să apelați la un specialist în sănătate mintală.