Tulburarea de anxietate socială este teama resimțită într-una sau mai multe situații sociale. Exemple de asemenea situații sunt: susținerea unui discurs în public, întâlnirea unor persoane noi, participarea la petreceri, invitarea unei alte persoane la întâlnire, mâncatul în public, folosirea toaletelor publice, discuțiile cu persoane cu statut superior, discuțiile în contradictoriu și altele.
Persoanelor cu tulburare de anxietate socială le este teamă să nu acționeze în așa fel încât să creeze o impresie negativă. Deseori se tem că lumea va observa semnele anxietății lor, de exemplu, că roșesc, că le temură mâinile sau că transpiră. Persoanele cu tulburare de anxietate socială evită situațiile care le produc disconfort. Atunci când nu le pot evita, ele resimt o teamă intensă ori se simt extrem de stânjenite. Uneori, aceste persoane pot avea și atacuri de panică. Anxietatea socială este o formă severă de timiditate care poate cauza probleme în viețile oamenilor. Uneori aceste probleme sunt minore, cum ar fi atunci când cineva nu poate răspunde în clasă. Însă există și cazuri în care problema se agravează. Majoritatea persoanelor cu anxietate socială au puțini prieteni, se simt singure și întâmpină probleme în realizarea obiectivelor pe care și le propun la școală sau la serviciu.
Tulburarea de anxietate socială este foarte des întâlnită. Mai mult de una din opt persoane suferă la un moment dat în viață de tulburare de anxietate socială. Mult mai multe persoane prezintă simptome de timiditate, darcare nu sunt suficient de severe pentru a se stabili un diagnostic de tulburare de anxietate socială. De obicei, tulburarea de anxietate socială se instalează în adolescența timpurie, dar există cazuri în care aceasta debutează mult mai devreme.
Majoritatea persoanelor cu tulburare de anxietate socială au așteptări negative în legătură cu ceea ce urmează să se întâmple în situații sociale. Cele mai frecvente gânduri de felul acesta sunt: „Nu voi reuși să găsesc o temă de conversație.”, „Mă voi face de râs.”, „Se va vedea că îmi este teamă.”. De asemenea, aceste persoane își stabilesc standarde de neatins, cum ar fi „Niciodată nu ar trebui să-mi fie frică.”, „Trebuie să fii frumos și inteligent ca să te placă lumea.” sau „Trebuie să obțin aprobare din partea tuturor.”. În general, acești pacienți au o imagine negativă de sine, considerându-se „plicticoși”, „ciudați” sau „total diferiți de ceilalți”.
Persoanele suferind de tulburare de anxietate socială tind să evite situațiile care le provoacă teamă, ceea determină scăderea, pe termen scurt, a anxietății. Pe termen lung, evitarea îi împiedică să își dea seama de faptul că temerile lor sunt exagerate, iar acest lucru contribuie la menținerea anxietății.
În cazul în care persoana nu apelează la ajutor de specialitate, problema se poate agrava și poate persista ani întregi.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
