Larisa Nițan. Rubrica pentru copii, adolescenți, părinți și bunici: tulburările depresive la copii și adolescenți

O persoană educată în problematica sănătății fizice și psihice va recunoaște simptomele unei tulburări și va fi capabilă să ia decizii corecte în ceea ce privește propria sănătate și cea a celor din jur (de exemplu, să ceară ajutor specializat atunci când este nevoie). Informarea contribuie la psihoeducație, deci a învăța să recunoaștem simptomele depresive (atât la propria persoană, cât și la cei dragi) ne poate îmbunătăți capacitatea decizională.

​Tulburările depresive la copii și adolescenți sunt caracterizate de tristețe sau, adesea iritabilitate (pe care o recunoaștem prin hiperactivitate sau comportament antisocial/agresiv). Simptomele sunt atât de persistente încât interferează cu funcționarea adaptativă a individului sau cauzează distres. Tulburările se vor manifesta la fel ca și la adulți, însă grijile care le însoțesc sunt specifice copilăriei sau adolescenței, incluzând domenii precum: școală, joacă, prieteni sau relațiile cu egalii. Se poate vorbi despre depresie, de exemplu, când un copil care excela în școală întâmpină acum dificultăți serioase, când un copil extravertit, prietenos, se retrage din societate sau când un copil cuminte începe să producă acte de delicvență.

Există mai multe tipuri de tulburări depresive, însă printre cele mai întâlnite la copii și adolescenți se numără:

Tulburarea depresivă majoră

-Tristețe sau iritabilitate

– Lipsa interesului în aproape toate activitățile considerate plăcute anterior („plictiseală”)

– Creșteri/descreșteri intense în apetit

– Insomnie/hipersomnie

– Oboseală, lipsa energiei (ceea ce implică și capacitate scăzută de concentrare)

Tulburarea depresivă persistentă (distimia)

– Stare depresivă sau iritabilă care persistă pentru mai mult de un an;

– Stimă de sine scăzută;

Simptome asemănătoare tulburării depresive majore, însă care pot fi mai mult sau mai puțin intense

Tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției.

– Iritabilitate persistentă observată de părinți, profesori;

– Episoade frecvente de comportament ieșit de sub control (crizele de temperament);

– Dificultăți de auto-reglare a emoțiilor