Când tulburarea de panică apare înainte de maturitate, acest lucru se întâmplă cel mai frecvent în adolescență și foarte rar înainte de pubertate (10-12 ani) și afecteazăaproximativ 0,5 – 1% din populația pediatrică.
Cei mai mulți adolescenți trăiesc, din când în când, momente de nervozitate sau anxietate intensă.Spre deosebire de acestea, tulburarea de panică se caracterizează prin atacuri de panică repetate și frecvente (cel puțin o dată pe săptămână). Atacurile de panică sunt episoade bruște de teamă care durează aproximativ 20 de minute; în timpul atacurilor, copiii și adolescenții prezintă simptome somatice, cognitive sau din simptome din ambele categorii. Aceste simptome sunt similare celor alor adulților dar, uneori, se pot manifesta mai dramatic (de exemplu, cu țipete, plâns și hiperventilație foarte accentuată), ceea ce îi poate alarma pe părinți sau alți adulți.
Atacurile de panică se declanșează de obicei spontan, dar în timp, copiii încep să le atribuie anumitor situații și medii. Copiii afectați de această tulburare încearcă apoi să evite acele situații, evitare care poate duce la agorafobie (teama de a fi singur în locuri care nu pot fi părăsite imediat). Comportamentele de evitare sunt considerate agorafobie dacă afectează foarte mult funcționarea normală, cum ar fi mersul la școală, intratul în supermagazine, călăritul singur cu autobuzul etc.
Practic, fiecare adolescent se confruntă cu crize ocazionale de anxietate. Unii pot descrie aceste crize ca fiind un „atac de anxietate” sau spun că „au intrat în panică” în legătură cu ceva. Este important să deosebim acele crize normale de anxietate de simptomele tulburării de panică. Cele mai frecvente semne ale tulburării de panică sunt:
Dacă aveți motive să credeți că un adolescent poate suferi de tulburări de panică, este important să discutați cu el exprimându-vă îngrijorarea față de situația sa, fără să-l cicăliți sau să-i țineți discursuri. Pasul următor îl constituie consultarea medicului de familie a unui pediatru pentru a fi identificată sau exclusă orice problemă medicală care ar putea declanșa sau amplifica simptomele de anxietate ale adolescentului.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
