Unul din 10 copii și adolescenți are dificultăți în ceea ce privește sănătatea mentală, însă mai puțin de o treime din aceștia caută tratament. Unul dintre factorii care contribuie la această reticență de a apela la specialiști se datorează percepțiilor negative pe care părinții le au în legătură cu expunerea copilului lor ca fiind o persoană cu tulburări mentale. Majoritatea persoanelor care la vârsta adultă au dificultăți de sănătate mentală au avut primele simptome în copilărie. Tratamentul timpuriu poate să prevină tulburările mentale, însă doar dacă părinții știu cum și când să ia măsurile necesare.
De ce se întâmplă acest lucru?
Stigmatizarea publică în ceea ce privește sănătatea mentală a copiilor depinde de tulburarea pe care aceștia o au (spre exemplu, reacțiile oamenilor sunt diferite la copiii care au depresie față de cei cu ADHD). În plus, stigmatizarea tinde să persiste chiar și atunci când se știe că tulburarea este sub control sau că nu are nevoie de tratament.
Totuși, există un număr tot mai mare de campanii care normalizează discuțiile despre sănătate mentală, iar acest lucru se reflectă în atitudinea mai pozitivă a persoanelor tinere față de tulburările mentale ale copiilor și adolescenților (comparativ cu adulții cu o vârstă mai înaintată). Mass-media influențează negativ percepția oamenilor, întărind stereotipurile negative și promovând frica nejustificată. Este important să învățăm să ne informăm corect și să luăm în considerare doar surse valide atunci când ne documentăm despre o anumită tulburare.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
