Cine este Victor Moldovan?
Victor Moldovan este fost profesor de limba şi literatura română, cu 42 de ani de activitate în acest domeniu, meserie pe care a practicat-o cu pasiune şi cu mare interes. Este absolvent al Facultății de Litere – Filologie, promoția 1967, de la începutul activității, 1 septembrie 1967 a fost încadrat ca profesor de limba română la Liceul Industrial din Câmpia Turzii, actualmente Colegiul Tehnic “Victor Ungureanu”.
După o viață dedicată literelor și sufletelor tinere, profesorul de limba română Victor Moldovan a descoperit, odată cu liniștea pensiei, un nou drum: poezia. Un om blând, cu vorba domoală și privirea caldă, a purtat mereu în suflet frumusețea cuvintelor. A predat nu doar gramatică și literatură, ci și delicatețea de a simți lumea prin metafore. Acum, când nu mai sună clopoțelul și nici catalogul nu-i mai apasă pașii, scrie. Scrie așa cum a vorbit toată viața – din inimă. Poezia lui e un dialog tainic cu timpul, cu amintirile, cu bucuriile simple. E glasul unui dascăl care n-a încetat niciodată să învețe și să inspire.
O carte
Victor Moldovan
O carte de citire
e inima mea,
fereastră deschisă,
fără zăbrele și fără perdea
oglindă cu ramă de catifea.
Între pagini dantelate,
nu-i zăvor nici în pridvor,
la intrare și ieșire
nopți și zile rimelate
împletesc povești de dor.
Lângă semne de-ntrebare
stau deschiși ochii mirării,
cum că dincolo de zare
se întind valurile mării
Printre datini și destine
nu ma am decât pe mine
unii, de mă sfătuiesc,
nu pot să mă părăsesc!
*************************************************
Orizont
Victor Moldovan
Printre fagii de pădure
cerbii trec în pas domol;
eu pe vițele de mure,
stau întins ca pe un covor
În copaci pe ramuri sure
vrăbii multe stau de vorbă;
unele grăiesc cip-cip
altele ecou cirip.
Cintezoi spoiți cu aur
concentrează sus pe-o creangă,
trilurile lor măiestre
cuceresc pădurea-ntreagă,
Pe la marginea pădurii,
mic și gol, ca de aramă,
se arată a mirare
cărăbușul fără grabă.
Și eu stau cuprins de vise
în poiana adumbrită,
fermecat de glasul ierbii,
când trec prin pădure cerbii.
***************************************************
Chemare
Victor Moldovan
În toate destinațiile zilnice
Port cu mine tolba de amintiri;
nostalgia imbracă
zicători și proverbe
decupate din povestea vorbii…
De sărbători sau ocazional
renunț la “paravanul” social,
dar la aniversarea
cu ceremonial anual
schimb prefixul den calendar…
Pe câmpia dogorită
porumbei în stoluri argintii
planează aproape cadențat,
doar pasărea plugului
sfidează arșița verii
și-mi înalță sufletul
în ceruri concentrice
deasupra ulițelor din sat.
Mă cheamă ecoul doinei,
glasul iubirii dintâi,
lanurile picurate cu maci sângerii
Mă las răstignit pe acest hotar
împovărat cu arome
de mere și gutui,
de grâul adormit
**************************************************
Pe același drum
Victor Moldovan
Deseori te port în gând
și-n zi de amiază
și-n înserarea molcomă
umbrelă de frunze rătăcite
pe cărări ce duc spre Clapa
spre pădurea Simeriei
vecină tăcută și gânditoare
cu Dealul Crucii înălțat
străjer de veacuri peste sat
Te port în gând și-n cântec
când mă întorc acasă
pe același drum
pe care ți s-a înfierbântat piciorul
spre țarina cuprinsă-n ochi senini
însoțind melancolia unui cântec
din fluier înfrățit cu dorul
Ghicescu-ți glasul graseiat
șoptit prin pridvorul casei
în care visai linistea neprihănită
cu porumbei în stoluri argintii
plutind peste Câmpia dogorâtă
cu-ntinse holde aurii
și lanuri de porumb involburate
cu frunze late și cu spice
ce urcă pân’ la ciocârlii.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
