Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Un act medical trebuie făcut necondiționat. Un interviu realizat de Nicușor Lăcătuș cu Dumitru Mariana, asistent medical la ServiciulJudețean de Ambulanță

Se aude sirena ambulanței, ne oprim cu toții, îi facem loc pentru că știm cât de importante sunt minutele în astfel de situații. Cineva, un seamăn de-al nostru, se află în mare suferință. Personalul medical de pe ambulanță este primul care intră în contact cu victima iarviața acesteia depinde de acești minunați salvatori. Uneori, din păcate personalul medical este agresat de aparținători, fără să știe că în țară numărul ambulanțelor sau al echipajelor suntinsuficiente. Intervențiile la aceste cazuri sunt multe, cazuistica medicală este mult mai diversificată față de alți ani, șitotuși personalul medical și ambulanțierii reușesc,cu eforturi supraomenești,să facă față acestor cazuri.Asistenții medicali de pe ambulanțe trebuie apreciați deoarece ei se duc la cazuri fără medic, iar răspunderea față de viața acestor oameni e uriașă. În acest număr al săptămânalului Ziarul 21, o avem ca interlocutoare pe d-na Mariana Dumitru, asistent medicalpe ambulanță din cadrul ServiciuluiJudețean de Ambulanță, Cluj.

Reporter: Pentru început doresc să vă mulțumesc, în numele cititorilor Ziarului 21, pentru amabilitatea de a neacorda un interviu. Vă rog să ne spuneți câteva date biografice.

Dumitru Mariana, asistent medical la Serviciul Județean de Ambulanță, Cluj – Câmpia Turzii: Mă numesc Dumitru Mariana, sunt născută în Turda la data de 14 februarie 1962, din părinții Ioan și Victoria, am urmat școala generală în comuna Mihai Viteazu iar din 1976 am urmat Liceul Sanitar din Cluj.

Reporter: V-ați dorit să alegeți acest liceu cu profil medical?

Dumitru Mariana: La 14 ani, nu prea știam ce înseamnă această meserie, știam că îmi place să ajut oamenii, dar îndemnată de fratele mamei mele am urmat acest liceu și nu o să regret niciodată această decizie. Liceul Sanitar din Cluj-Napoca era pe vremea mea unul dintre cele mai bune licee din țară. Concurența la admitere liceu a fost una mare, 20 de elevi pe un loc.Te duci un copil de 14 ani, nu știi ce te așteaptă. În primul rând eram dezorientată, nu știam ce înseamnă liceul sanitar, știam că o să învăț anatomie ”la sânge”, și pe vremea aceea chiar se făcea o anatomie foarte amănunțită ceea ce în școliile sanitare de acum, din păcate nu se mai face. Cel mai mult îmi amintesc orele de anatomie  și orele de pregătire practică pe care le făceam în clinicile din Cluj. În timpul liceului, am început să descopăr ce înseamnă meseria de asistent medical. Primul contact cu spitalul l-am avut când am terminat clasa a IX-a, să te vezi cu halat, papuci de spital și bonetă.

Reporter: Unde ați lucrat prima dată?

Dumitru Mariana: Prima dată am lucrat la Spitalul orășenesc Câmpia Turzii pe secția interne, iar după câteva luni am trecut la ambulanță, unde sunt și în momentul de față. Eeee, au trecut deja 39 de ani pe ambulanță!

Reporter: Cine e mentorul sau mentorii de la care ați învățat meserie cel mai mult?

Dumitru Mariana: Încă din primii ani de muncă am avut norocul să lucrez cu medici și asistenți foarte buni și pricepuți în meseria lor, de la care am avut multe de învățat. Medicii de la care am învățat enorm de multă meserie au fost dr. Góróg Adalbert, dr. Marin Pătrașcu,dr.Statler Ernest și dr. Nagy Zoltan iar asistenții medicali au fost: Mihuț Vasile, Moroșanu Cristina,Strajeru Vasile și Santa Ioan. Le rămân profund recunoscătore.

Reporter: Cum este meseria de asistent medical pe ambulanță?

Dumitru Mariana: Palpitantă, plină de adrenalină, tot timpul vezi ceva nou. Nici o zi nu seamănă cu cealalaltă. Această meserie pentru mine este esența vieții.

Reporter: V-a fost frică vreodată sau aveți emoții atunci când plecați la intervenții?

Dumitru Mariana: Nu, eu am avut noroc că atunci când am început să lucrez pe ambulanță, garda era în același loc cu serviciul de ambulanță. Atunci făceam și gardă iar cazurile de urgență erau rare, unul maxim două pe tură. Am lucrat cu mulți doctori, dr. Marin Pătrașcu,dr. Góróg Adalbert, dr. Statler Ernest și dr. Nagy Zoltan, ei nu ne desconsiderau, ne puneau stetoscopul în urechi și ne învățau cumse aude o fibrilație atrială, raluri subcrepitante, o pneumonie, o bronșită sau o viroză respiratorie. Acum intervențiile sunt multe, acoperim municipiul Câmpia Turzii și zonele limitrofe.

Reporter : Puteți să îmi spuneți câteva cazuri de urgențe cu care v-ați confruntat?

Dumitru Mariana: Am avut foarte multe cazuri, mai mult sau mai puțin grave. Au fost cazuri de infarcturi miocardice, edeme pulmonare pe care le-am remis. De asemenea chiar la mine pe tură au căzut două accidente feroviare, unul a decedat iar la celălalt s-a ales cu amputare de membre inferioare. Deci, pentru mine cazurile grave sunt o prioritate, nu faptul că merg la o durere de burtă, la o durere de cap, o tensiune să o scad, cazurile limită, adevăratele urgențe sunt sufletul meu, pentru că știu că pot să fac ceva pentru omul acela și datorită mie omul trăiește. În această meserie trebuie să fii prezent, cu gândul acolo. În momentul în care ai văzut bolnavul nu mai ai nici familie, nici colegi, nu mai ai nimic, ai doar bolnavul,și asta îți oferă siguranță în ceea ce faci.

Reporter: Ce cazuri v-au marcat?

Dumitru Mariana: Ce mă marchează chiar și în ziua de azi, sunt copiii. Nu pot să văd copii răniți, nu pot să văd copii în fază terminală, accidente rutiere unde sunt implicați copiii, asta e una din slăbiciunile mele. Fiecare caz te marchează în felul lui, nu rămâi imun, și în momentul care ești în fața cazului nu te mai gândești la tine, nu te mai gândești la familie, la nimic, te gândești să salvezi omul.

Reporter: Am înțeles că nu există în încadrare medic pe ambulanță, cum interveniți la cazurile mai grave?

Dumitru Mariana: Așa este, noi nu avem medic pe ambulanță în Câmpia Turzii. Când e nevoie la cazurile mai grave îi chemăm pe cei de la ambulanța Turda în ajutor.

Reporter: Sunteți foarte cunoscută în comunitatea din Câmpia Turzii și nu numai.

Dumitru Mariana: Mie mi-a plăcut să stau în anonimat, să ajut oamenii în mod necondiționat, părerea mea este că,nu ar trebui să existe nici un act medical condiționat. La serviciile mele a apelat foarte multă lume, indiferent de statutul social.

Reporter: Ce înseamnă pentru dvs. să lucrați într-un sistem de urgență?

Dumitru Mariana: În primul rând atenție mărită, profesionalism, că fără profesionalism nu ai ce căuta într-un sistem de urgență, pentru că de multe ori, viața acelui om depinde de tine.Aici, trebuie să știi să te implici în primele momente și binențeles,mult calm.

Reporter: Care este nivelul de stres pentru un asistent medical de ambulanță?

Dumitru Mariana: Pentru mine nu aș putea spune că mai există un nivel de stres. În momentul în care primesc un caz, eu nu mă mai gândesc la ce fac, ce se întâmplă, cum îl salvez? Am primit un caz și atât, dacă ești sigur pe tine nu ai niciun stres. Ce-i stresant e munca cu oamenii, ei te stresează că nu ajungi la timp, ei nuștiu că solicitările sunt multe și echipajele sunt puține.

Reporter: Cât de importantă este cunoașterea noțiunii de acordare a primului ajutor la nivelul copiilor și al tinerilor?

Dumitru Mariana: Am fost invitată de Asociația Civică pentru Inițiativă și Acțiune Comunitară să fac parte din juriul unui concurs de primajutor. Am fost foarte încântată de acei copii, erau foarte entuziasmați de ceea ce fac. Cursurile de prim ajutor sunt foarte importante la nivelul copiilor dar și la nivelul adulților. Toată lumea ar trebuie să știe noțiunile minimale de acordare a primului ajutor de urgență. Primele minute în cazul unui accident rutier, infarct miocardic, accident vascular cerebral sunt vitale. Atunci trebuie intervenit imediat că, dacă intervii mai târziu șansele  pacientului scad. Tare mi-ar plăcea ca mulți dintre ei să urmeze în viitor această meserie nobilă.

Reporter: Care sunt riscurile acestei meserii?

Dumitru Mariana: Meseria aceasta presupune și ea riscuri și aici mă refer la aparținători. Am văzut atâtea cazuri la televizor în care personalul medical era agresat. Nu de mult timp am intervenit la un pacient din Viișoara și a trebuit să ne facem meseria sub amenințarea cuțitului. Șapte minute de așteptare a ambulanței li s-a părut mult.

Reporter: Vreau să vă  întreb, ați întâlnit cazuri în care, pacienții pe care i-ați salvat să vă abordeze, în magazin, pe stradă sau altundeva?

Dumitru Mariana: Da, mă abordează de multe oriși îmi mulțumesc,pe unii îi  mai știu, pe alții nu. Au fost cazuri în care  pacienții îmi spuneau că dacă eu nu eram, ei nu mai erau în viață. Chiar vreau să îți spun despre un caz recent.O femeie a făcut șoc anafilactic de la antibiotic,când am ajuns acolo era în șoc, fără puls, fără tensiune, vedeam parcă cum se ,,scurge” viața din ea. Am intervenit rapid cu medicația necesară și am dus-o la spital cu tensiune, cu puls și conștientă. Eu mă bucur că am deservit populația orașului și împrejurimile timp de 39 de ani.

Reporter: Vă calcă cineva pe urme în această meserie?

Dumitru Mariana: Da, fiica mea a urmat liceul sanitar, după care a lucrat la Serviciul de Ambulanță Cluj și București. În momentul de față este asistentă medicală la un spital din Viena, capitala Austriei.

Reporter: Sunteți o fire sociabilă, o mare iubitoare de animale, ce puteți  să ne spuneți?

Dumitru Mariana: Așa este, sunt o fire foarte sociabilă și aș putea spune cu mult umor. Iar legat de animale, mie  îmi sunt foarte dragi. Acasă am două pisici și o cățelușă. Iar când ies cu cățelușa la plimbare le dau de mâncare și pisicilor din cartier. Slăbiciunea mea sunt animalele.

Reporter: Cui doriți  să mulțumiți pentru ceea ce sunteți?

Dumitru Mariana: Unchiului meu care m-a îndrumat să urmez liceul sanitar, mamei mele, și tuturor celor de la care am avut de învățat.

Simona Pop (pacientă): D-na asistentă Mariana, este un om deosebit căruia îi datorez mult. Ea a fost cea care m-a salvat după ce am suferit un șoc anafilactic și pentru acest lucru o să îi fiu recunoscătoare toată viata. Este o persoană care se dedică 100% meseriei pe care o are, dar înprimul rând este un suflet mare. Vă mulțumesc mult pentru ce ați făcut pentru mine.

Mama fetiței născute în ambulanță, Sorana Alexia: Bună dimineața, azi 17 septembrie 2019 se face un an de când ne-am cunoscut într-un loc mai neplăcut dar cu momente emoționante. Îmi pare bine că cineva va trimis la mine și ați fosta lături de mine și Sorana. Să vă dea bunul Dumnezeu multă sănătate și putere de muncă pentru că meritați.

 

Reporter: Ca fost asistent medical pe salvare cum o puteți descrie pe d-na asistent medical Mariana Dumitru?

Mihuț Vasile pensionar, fost asistent medical pe salvare Câmpia Turzii: O asistentă foarte conștiincioasă, dornică să acumuleze cunoștințe noi, în permanent se implica în actul medical, nu ezita să ceară informații dacă apăreau cazuri mai grave, o asistentă care și-a dat silința foarte bine în ceea ce a făcut.