Portret de dascăl –profesor de istorie Hidișan Dumitru

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Interviu realizat de Lăcătuș Nicușor

Dragostea și cunoașterea trecutului nostru istoric, trebuie să fie punctul forte pentru orice națiune.  Marele savant și istoric Nicolae Iorga spunea: “Un popor care nu își cunoaște istoria și eroii, e ca un copil care nu își cunoaște părinții”. Un rol important în educarea generațiilor de elevi îl au profesorii de istorie. Cine nu a auzit de marii voievozi români, ca: Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul….? Cu siguranță asta  se datorează profesorilor de istorie, ei au acestă datorie de a-i învăța pe elevi trecutul istoric și de a le inocula dragostea de neam și țară. În acest număr al săptămânalului Ziarul 21 îmi face o deosebită plăcere să-l avem intervievat pe îndrăgitul profesor de istorie, dnul Hidișan Dumitru, o personalitate marcantă a urbei noastre.

Rep.: Pentru început, în numele cititorilor săptămânalului Ziarul 21, doresc să vă mulțumesc pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Vă rog să ne faceți o scurtă biografie. 

Hidișan Dumitru, profesor de istorie (actualmente pensionar):

-Mă numesc Hidișan Dumitru și m-am născut la 17 august 1945, în Câmpia Turzii, fiind fiul lui Dumitru şi Ana Hidişan. Tatăl meu a fost muncitor la ,,Industria Sârmei” din Câmpia Turzii, iar mama a fost casnică, având de crescut 4 copii, din care 3 fete si un băiat. Familia mea a fost o familie de oameni simpli, confruntaţi cu greutăţile vieţii, ca de altfel majoritatea familiilor din comunitate, în acea perioadă de după al doilea război mondial.

Rep.: Ne puteți spune unde ați făcut școala primară și gimnazială?

Hidișan Dumitru:

Am urmat cursurile Şcolii Elementare de şapte clase din Sâncrai şi Liceului Teoretic Real- Uman din Câmpia Turzii pe care l-am absolvit în anul 1963.

Rep.: Cum de ați ales aceasă profesie de dascăl de istorie?

Hidișan Dumitru:

În copilărie am visat să devin aviator, dar la vârsta de 15 ani, visul meu a fost spulberat de un accident suferit în timpul deplasării la muncă patriotică la Valea Ierii, în 8 mai 1960. În urma accidentului mi-a fost amputat braţul drept, eveniment care m-a marcat tot restul vieţii. În şcoala elementară şi în liceu am avut dascăli de calitate, devotaţi profesiunii lor şi adaptaţi vremurilor pe care le trăiam.  Doresc să subliniez faptul că, am fost înconjurat cu toată grija şi atenţia de către colegi şi profesori, după accidentul din 8 mai 1960.

Rep.: Cine va insuflat dragostea pentru istorie?

Hidișan Dumitru:

Dragostea pentru ştiinţele sociale şi istorie mi-a fost insuflată de profesorii Mândruţiu Voichiţa şi Nemeş Ioachim. Intr-o zi de şcoală, profesorul Ioachim Nemeş a venit la mine si m-a întrbat dacă ştiu ce conţine art.1 din tratatul de la Luck, încheiat de Dimitie Cantemir, donm al Moldovei între anii 1710-1711 şi ţarul Rusiei Petru cel Mare. Nu am ştiut şi profesorul mi-a spus: „ şi Nistrul să fie hotar”. Ofiţer al armatei române în războiul împotiva URSS şi a Germaniei, Nemeş Ioachim mi-a insuflat dragostea pentru istorie şi pentru Romania.

Rep.: Unde ați absolvit facultatea?

Hidișan Dumitru:

Între anii 1963-1968, am urmat cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie, a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca. Am avut colegi, prieteni şi profesori minunaţi, cu care m-am întâlnit periodic. Numai pandemia a împiedicat revederea noastră în anul 2020. Dintre profesorii pe care i-am avut în facultate, amintesc pe: Ştefan Pascu, Camil Mureşanu, Pompiliu Teodor, Dan Mihail, Hadrian Daicoviciu, Bujor Surdu şi alte multe personalităţi,  care s-au ocupat cu studierea Istoriei Românilor. La una din revederile atât de dragi nouă, profesorul Bujor Surdu, ne-a spus:”măi băieţi, noi românii dacă am spune adevărul în legătură cu istoria noastră, am avea numai de câştigat.” Era perioada în care istoria era scrisă după cum dicta secţia de propagandă a CC a PCR şi gândirea „creatoare” a lui Nicolae Ceauşescu.

Rep.: Care au fost primii pași în cariera dvs. de dascăl, unde ați predat prima oară?

Hidișan Dumitru:

În perioada 1968-1971 am fost profesor de istorie la Şcoala generală de 8 clase din satul Grindeni, comuna Cheţani, judeţul Mureş. Deşi am avut colegi şi prieteni buni la Grindeni, nu m-am adaptat într-un sat care nu avea nici gaz metan, nici electricitate. În anul 1971, am devenit profesor suplinitor la Liceul Metalurgic şi Şcoala Profesională din Câmpia Turzii. O scurtă perioadă am predat şi la Şcoala Generală nr. 3 din Câmpia Turzii. Amintirile mele din această perioadă sunt neplăcute, pentru că nu îmi exercitam profesiunea de profesor de istorie şi participam la acţiunea de îndoctrinare a tinerei generaţii prin disciplinele pe care le predam: cunoştinţe economice, cunoştinţe social politice, etică profesională.

Rep.: Dacă ați mai predat și la alte unități școlare și unde?

Hidișan Dumitru:

În perioada 1974-1977, am fost profesor de istorie la Şcoala Generală de 10 clase din comuna Frata, judeţul Cluj. Acolo am cunoscut-o pe Marcu Felicia, profesor de matematică, cu care m-am căsătorit în anul 1976. Avem o fată, Anca Roxana, căsătorită cu Mureşan Alin şi doi nepoţi,  Petra, de 9 ani şi Mihai, de 6 ani şi jumătate. Marile mele motive de mândrie sunt faptul că am o familie frumoasă în care luminile sunt Petra şi Mihai, Anca şi Alin şi soţia mea Felicia care îmi poartă de grijă de 45 de ani. Revenind la carieră între anii 1977- 1979, am fost profesor de istorie la Liceul Metalurgic din Câmpia Turzii, unde l-am avut coleg pe mentorul meu, profesorul Nemeş Ioachim. O conjunctură fericită a făcut ca, în anul 1979, în urma unui concurs, să devin profesor titular de istorie la Şcoala Generală nr. 5, actualul Liceu „Pavel Dan” din Câmpia Turzii. Aici am funcţionat timp de 30 de ani până la pensionarea din 2009, după odissea de 41 de ani în şcoala românească. Ne-am pensionat la aceiaşi dată eu şi soţia mea Felicia, într-un  eveniment care a reunit familia, prieteni, colegi, notabilităţi locale.

Rep.: Având în vedere pregătirea dumneavoastră profesională, cum a fost să le predați istoria elevilor de seral, înainte de 1989?

Hidișan Dumitru:

Examinându-mi cu toată obiectivitatea viaţa şi cariera de profesor de istorie, constat că am desfăşurat o activitate consacrată familiei, şcolii şi comunităţii. O mare parte din viaţă am trăit în comunism, în care m-am adaptat condiţiilor existente. Am predat atât la Liceul Metalurgic cât și la Liceul „Pavel Dan” la clase de seral şi le-am spus elevilor oameni maturi, că nu am timp să le vorbesc despre epoca comunistă, ei spunându-mi că nu trebuie să-mi fac probleme deoarece epoca le este „cunoscută”.

Rep.: Despre cercul de istorie ce ne puteți spune?

Hidișan Dumitru:

Am fost responsabilul cercului pedagogic al profesorilor de istorie din zona Câmpia Turzii, preşedinte al comisiei orăşeneşti pentru răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice, având şi alte sarcini specifice epocii.

Rep.: Ați participat cu elevii la  concursuri, olimpiadă?

Hidișan Dumitru:

Doresc să vă ofer câteva clipe de viaţă din cei 41 de ani de carieră, care sunt cele mai semnificative. Eleva Bufnea Maria din clasa a VIII-a de la Şcoala Generală nr. 5 a ocupat locul I la faza judeţeană a olimpiadei de istorie reprezentând judeţul Cluj la faza naţională.

Rep.: Aveți elevi care au ales să urmeze să devină profesor de istorie?

Hidișan Dumitru:

Trei dintre elevii mei sunt astăzi profesori de istorie Teodora Duca (Oltean), Cristina Şopterean, Robert Sândean. Alţi elevi au urmat Academia de Poliţie sau Facultatea de Drept, instituţii unde pentru admitere se cerea istoria. Dintre elevii dragi mie îl amintesc pe Rendeş Vicenţiu care a participat la olimpiada de istorie luând locul II şi a câştigat un concurs de eseuri organizat de Clubul Rotary Cluj. Am avut norocul şi onoarea ca elevi de ai mei să-mi fie colegi, profesori la Liceul „Pavel Dan” cum sunt Adriana Petruţa sau Carmen Moldovan.

Rep.: Ce înseamnă să fi patriot, în viziunea dvs.?

Hidișan Dumitru:

În anul 2004, România a aderat la NATO, iar în anul 2007 a fost primită în Uniunea Europeană. În acest fel, ţara noastră a revenit în marea familie europeană, în cadrul înfăptuirii celui mai grandios proiect din istoria omenirii. În această epocă a fi patriot înseamnă să militezi pentru a asigura românilor o viaţă demnă şi prosperă şi totodată înseamnă angajamentul de a apăra democraţia, statul de drept şi drepturile omului. Revine generaţiilor tinere misiunea de a asigura României un loc de frunte în lume. Aceasta este, după mine dovada patriotismului pentru fiecare român.

Rep.: Ce a însemnat profesiunea pentru dvs.?

Hidișan Dumitru:

Pentru mine, a fi profesor este cea mai importantă acţiune umană, deoarece nimeni nu poate fi muncitor, funcţionar, profesor, inginer, medic, militar sau magistrat, fără să fi trecut prin şcoală. Am fi nedrepţi dacă i-am uita pe politicieni. Dar această profesie poate fi exercitată cu succes, numai de oameni dedicaţi şi cu vocaţie de educator.

Rep.: Care personalitate istorică va plăcut și care nu va plăcut, de ce? 

Hidișan Dumitru:

Ion C. Brătianu (prim ministru între anii 1876-1888) este personalitatea istorică care îmi place, deoarece viaţa acestuia (1821-1891) a fost consacrată în întregime înfăptuirii marilor idealuri naţionale. A fost fruntaş al revoluţiei de la 1848, în Ţara Românească şi unul din părinţii fondatori ai României moderne în perioada 1859-1866. Împreună cu principele Carol I a condus România spre independenţă în anii 1877-1878. A participat la înfiinţarea Academiei Române în 1879 şi a Băncii Naţionale a României în anul 1881. România a devenit regat în 1881. I.C.Brătianu a avut 8 copii din care 5 fete şi 3 băieţi, băieţii au devenit politicieni de frunte ai ţării. Marele vis a lui Ion C. Brătianu a fost să transforme România în “ Belgia Orientului”.

Personalitatea profund detestată de către subsemnatul, este regele Carol II al României       ( 1930-1940). Acesta a inaugurat ciclul regimurilor de dictatură în România din perioada 1938-1989. Carol  a dezertat de pe front în 1918, s-a căsătorit fără acordul familiei cu Zizi Lambrino, în 1925-1926, a renunţat la drepturile de moştenitor al României şi s-a stabilit în străinătate. În anul 1930 printr-o lovitură de stat a fost proclamat rege al României sub numele de Carol al II lea. A fost rege al României când au fost cedate aproximativ o treime din teritoriul şi populaţia ţării, făcându-se vinovat de înaltă trădare. Poetul Păstorel Teodorenu l-a desfiinţat scriind: “ Mama-i pusă la Balcic /Ruşilor le-am dat un pic / Ungurilor mai nimic / Eu nu abdic, eu nu abdic.”

Hidișan Dumitru:

Din multele citate utilizate dea lungul timpului, menţionez cel al marelui geograf, Simion Mehedinţi:  „De câte ori geniul ajunge să aibă cuvânt de spus la neamul în care s-a născut, timpurile moarte se sfârşesc şi încep timpurile vii.”

Rep.: Cât de importantă este inocularea istoriei românești și nu numai în conștiința elevilor.

Hidișan Dumitru:

Istoria României este cartea cea dintâi a naţiunii noastre, după Biblie. Atât elevii cât şi adulţii trebuie să se aplece cu dragoste de istoria naţională, în această perioadă în care au avut loc atacuri împotriva miturilor fondatoare ale românilor. Cine nu-şi cunoaşte trecutul merită să-l retrăiască. Istoria României nu este o simplă disciplină de învăţământ. Răspunzând unei întrebări pe care mi-am pus-o susţin că Unirea Ţărilor Române sub conducerea lui Mihai Viteazul între anii 1599-1600, este tezaurul sacru, transmis din generaţie în generaţie, până la Marea Unire, din anul 1918.

Rep.: Cui ați dori să  mulțumiți pentru întreaga carieră?  

Hidișan Dumitru:

Am împlinit în anul 2020, 75 de ani şi examinându-mi viaţa cu toată rigoarea pot spune că am fost profund ataşat familiei şi şcolii. Revenind la viaţa şi cariera mea nu ştiu cui trebuie sa-i mulţumesc cel mai mult, familiei sau şcolii,  dar cu siguranţă lui Dumnezeu. Familiei pentru că m-a susţinut moral şi material în timpul studiilor, soţiei şi fiicei pentru dragoste şi susţinere, şcolii pentru că mi-a oferit posibilitatea afirmării profesionale, dragostea şi respectul colegilor şi elevilor, oportunităţi de a mă afirma.

Rep.: În calitate de câștigătoare a olimpiadei la istorie, faza județeană, ce ne puteți spune?

 

Bufnea Maria, fostă elevă și câștigătoare a olimpiadei de istorie la nivel județean:

-Îmi amintesc cu drag perioada anilor de gimnaziu, de la Scoala Generală nr 5 (azi Liceul ”Pavel Dan”) din Câmpia Turzii, când îl aveam ca profesor de istorie pe domnul Hidișan Dumitru. În clasa a VIII-a, la lecțiile de Istoria României, domnul profesor știa cum să ne trezească curiozitatea și imaginația, făcându-ne să îndrăgim istoria. Având rezultate bune, am participat la Olimpiada, luând locul întâi la faza județeană. Prin atitudinea apropiată de elevi și modul de a preda, a reușit să sădească în sufletul multor generații de elevi sentimentul dragostei de țară și de prețuire a valorilor neamului românesc. Îi urez domnului profesor ani buni, cu multă sănătate.

 

Duca Teodora, director la Școala Gimnazială ”Pavel Dan” din Tritenii de Jos:

-Când mă gândesc la domnul profesor, o fac cu nostalgie și recunoștință. Tânjesc după orele de istorie predate într-un stil aparte, după poveștile pline de învățătură, după călătoriile imaginare în diverse perioade istorice, după războaiele și conflictele îndelung dezbătute, după calmitatea vocii domnului profesor. Îmi aduc aminte de schițele lecțiilor scrise cu litere atât de frumoase, într-un stil aparte, pe care recunosc că mi l-am însușit și eu (stilul nu scrisul).

Bun profesionist, tolerant, empatic și devotat carierei didactice, a știut să mă îndrume atât ca elev și mai târziu ca și colegi, contribuind la formarea mea profesională și pentru asta îi voi fi veșnic recunoscătoare. Sunt profesor de istorie și datorită dânsului! Îi mulțumesc că a investit în mine timp, atenție și cunoștințe, că mi-a fost alături ori de câte ori am avut nevoie de un sfat, o informație, un ajutor.

„Un bun profesor este asemeni unei lumânări. El se mistuie pe sine însuși pentru a lumina calea altora” (Mustafa Kemal Atatürk). Mulțumesc că mi-ați arătat calea, că m-ați inspirat și mi-ați făcut cunoștință cu muza Clio, că iubesc ceea ce fac!

 

Soporan Mariana, profesor de muzică la Liceul Teoretic ”Pavel Dan” Câmpia Turzii (actualmente pensionar):

-Sunt bucuroasă că prin intermediul acestui articol mi se oferă posibilitatea de a-mi exprima sentimentele față de un distins coleg. Atitudinea lui Dumitru  Hidișan, mă duce cu gândul la cugetarea lui Beethoven, și anume, ” Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea”. Și nu întâmplător,  pentru că principalul lui atribut de caracter este bunătatea. Nu poți să uiți un om atât de bun, cu bun simț, non-conflictual și respectuos! Evident, i-am admirat pregătirea profesională și sunt convinsă că foștii elevi își amintesc cu drag acele adevărate „prelegeri de istorie” pline de pasiune. Îl felicit pentru frumosul  caracter, pentru pregătirea lui în domeniul istoriei , îi urez sănătate și îi aștept scrierile istorice.

 

Moldovan Carmen, profesor de limba și literatura română la Liceul Teoretic ”Pavel Dan” Câmpia Turzii:

-În anul 2000, am avut onoarea să-l reîntâlnesc pe domnul profesor Dumitru Hidișan, la Liceul Teoretic “Pavel Dan”, în calitate de colegă de cancelarie. Anii au trecut, însă reîntâlnirea noastră a decurs firesc. Am regăsit același om, cu chipul blând, neobosit de studiu și empatic. Am admirat întotdeauna la domnul profesor stilul oratoric și eleganța cu care stăpânește arta cuvântului. Domnul profesor Hidișan este un profesor cu vocație, iar eu, în calitate de discipol, îi mulțumesc pentru toate îndrumările primite.