Elisabeta Guzu, artista. Da! Despre ea este vorba. Nu multă lume știe, dar îndrăgita interpretă de muzică populară nu face senzație doar la evenimentele unde participă, ci și la locul de muncă, pe care și-l îndrăgostește la fel de mult ca evenimentele.
Elisabeta Guzu este educatoare la o grădiniță din Cluj Napoca. Iubește la nebunie timpul petrecut cu copilașii de la „grădi” și consideră că pentru meseria de dascăl, în primul rând, trebuie să ai vocație.Elisabeta ne spune că multă lume consideră procedeul educațional din grădiniță o glumă. Însă este mult, foarte mult de muncă. Înainte de toți, educatorul este cel care formează inginerul, muzicianul, profesorul, fotbalistul, economistul, contabilul zilelor noastre. Educația dată la grădiniță coroborată cu educația primită de acasă poate da rezultate remarcabile. Despre pasiune, jocuri și copii, într-un interviu inedit cu Elisabeta Guzu, d-șoara educatoare!
Multe lucruri frumoase ne-a spus, și pe toate le găsiți mai jos.
Adrian Soporan: Câteva date biografice despre dumneavoastră.
Elisabeta Guzu: Mă numesc Elisabeta Guzu, sunt absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai și de 8 ani sunt educatoare la Grădinița „Bambi” din Cluj-Napoca.
Sunt o fire veselă, iubesc muzica, dansul și teatrul și aduc ori de câte ori am ocazia aceste arte în activitățile desfășurate la grupă. Iubesc să învăț și să mă joc alături de mămăruțele mele și împreună facem ca fiecare zi să fie una de neuitat.
Rep.: Ce v-a determinat să alegeți meseria de dascăl?
Elisabeta Guzu: Va suna clișeic, dar nu eu am ales meseria, ci ea m-a ales pe mine. Am absolvit un liceu vocațional, de teatru, la finalul clasei a XII-a am dat admitere la Academia de Muzică din Cluj unde am fost admisă, dar între timp am aflat că există o facultate de pegagogie (știam doar de liceele pedagogice în acea vreme). Atât de mult mi-am dorit să fac asta, încât a doua zi mi-am depus dosarul la facultatea mai sus menționată, secția Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, pe care mai târziu am absolvit-o.
A fi educator, e mai mult decât o meserie, e o vocație: dacă ești făcut pentru asta, o vei ști din prima zi când pășești în sala de grupă. Iubesc copiii, iubesc să descoperim lucruri noi împreună și să învățăm jucându-ne.
Rep.: Ce vă face să nu renunțați la această meserie?
Elisabeta Guzu: Ei, copiii. Ei sunt cei care ne poartă zilnic în caruselul emoțiilor: sunt zile în care te storc de energie, zile în care îți testează răbdarea, dar sunt multe alte zile în care te copleșesc cu dragoste și afecțiune și să te fac să râzi cu gura până la urechi.
Rep.: Cât de importantă credeți că este această meserie pentru societate?
Elisabeta Guzu: Cu toate că învățământul preșcolar a fost/este privit de unii ca un apendice al învățământului românesc (inclusiv de către organele cărora ne subordonăm), eu cred că la grădiniță se pun bazele „omului de mâine”.
Știu că multe persoane văd grădinițele ca locuri în care educatoarele „dădăcesc” copiii cât timp se joacă. Mulți nu știu ce înseamnă procesul educațional din grădiniță, cum în fiecare an începem totul de la 0: planificări anuale și săptămânale (pe care trebuie să le gândim noi, fără manuale sau programe detaliate), cât de intens, frumos și creativ lucrăm cu copiii, chiar dacă o facem prin joacă- la vârsta această prin joacă învățăm, câte materiale pregătim zilnic, cât timp petrecem câutând poezii, cântece, povești potrivite fiecărei teme și vârste, cât ne pregătim, alături de copii, pentru a face serbări, târguri, expoziții, pentru a participa la concursuri și spectacole, cum găsim resursele necesare (materiale și de timp) pentru a ne perfecționa prin cursuri și simpozioane, ca să nu mai vobim de rapoarte, „comitete și comisii”…
Dar revenind la importanța meseriei… din punctul meu de vedere, noi suntem „grădinarii vlăstarilor abia iviți”, pe care, cu iubire și răbdare nemărginită îi învățăm să fie oameni, să cunoască adevăratele valori și principii, modelăm minți și caractere cu grijă și responsabilitate, iar, alături de părinți, încercăm să dăm cea mai frumoasă formă și cel mai frumos sens „celor 7 ani de acasă”.
Alături de familie, noi, pedagogii, suntem oamenii care contribuie la dezvoltarea sistemică și continuă a ființei umane, în lungul său itinerariu. Impactul nostru asupra lor ca viitori adulți și membri activi ai societății este imens.
Rep.: Despre copiii din ziua de azi. Cum rezonați cu ei?
Elisabeta Guzu: Fiecare generație de copii este o nouă provocare. Încercăm să învățăm cu și de la ei tot ce este nou și să ținem pasul (ce desene animate sunt „la modă”, ce noi jocuri/sporturi/jucării apar). Eu simt că de la an la an ne reinventăm pentru a fi „actuale”, încercăm să îi stârnim în a învăța cu metode ingenioase, profităm de aparatura modernă din grupe pentru a face fiecare activitate mai provocatoare și mai interesantă.
Rep.: Cât de implicați și atenți sunt copiii?
Elisabeta Guzu: Referindu-mă la copiii cu care eu lucrez, pot spune că sunt niște adevărați „bureței” dornici de cunoaștere și descoperire. Au acces și pot lua informații din atâtea surse, pe atâtea teme și domenii și chiar o fac. Pe lângă activitățiile de la grădiniță, mulți dintre ei aprofundează acasă, alături de părinți, subiectele ce îi interesează. Provocarea de a-i face/menține atenți este tot a noastră, a cadrelor didactice. Încercăm să îmbinăm în activitățile noastre cât mai multe elemente, astfel încât să fie atractive pentru toate stilurile de învățare: vizuală, auditivă sau kinestezică.
Rep.: Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră în calitate de dascăl?
Elisabeta Guzu: Este îmbucurător să văd cum și cât de frumos evoluează copiii pe parcursul celor 3 ani petrecuți în grădiniță și să știu că am contribuit la această evoluție. Mă bucură, totodată, să primesc gânduri, poze, filmulețe, felicitări de la foștii „grădinari” după ce trec mai departe, în ciclul primar și gimnazial… e o bucurie și o satisfacție extraordinară să știi că ai rămas în sufletul lor; simți atunci că ți-ai împlinit menirea.
Rep.: Care credeți că sunt cele mai importante aspecte ale educației și ce vă face să credeți asta?
Elisabeta Guzu: Educația, dacă este bine făcută, este cea prin care se formează competențele de bază ale copiilor. De la a-i învăța să vorbească corect până la a învăța să comunice eficient, de la a învăța cifrele până la a învăța să aplice cunoștințele matematice în viața de zi cu zi. Prin educație se încurajează curiozitatea copiilor și creativitatea acestora. Sunt învățați cum să învețe, cum să lucreze singuri, dar și în echipă. Tot educația este cea care contribuie la dezvoltarea emoțională a copiilor, oferindu-le modalități de a-și cunoaște și gestiona emoțiile.
Rep.: Care credeți că este rolul unui profesor în dezvoltarea unui copil?
Elisabeta Guzu: Rolul profesorului este în primul rând cel de model. Ca dacăli trebuie să fim mereu conștienți de faptul că reprezentăm pentru copii un reper după care se vor ghida în viață. Preferabil ar fi să fim un exemplu de „așa da”.
Rep.: Dacă ar fi în puterea d-voastră ce ați schimba în sistemul de învățământ? De ce?
Elisabeta Guzu: Poate ar fi multe de schimbat, dar un lucru îl consider imperios necesar: accentul și toată atenția și grija noastră ar trebui să cadă pe copii (și din punctul de vedere al „mai-marilor”, nu doar al nostru) și nu pe hârtii! Din păcate, ca poate în multe alte domenii, statisticile scriptice sunt mai importante decât ce faci efectiv la grupă cu preșcolarii… și asta este dureros!
Rep.: Ce sfat ați da tinerilor care își doresc să ajungă dascăli?
Elisabeta Guzu: Alege să practici această meserie doar dacă simți că acolo ți-e locul! Copiii sunt niște ființe gingașe care își pun toată încrederea, speranța și afecțiunea în mâinile tale! Nu îi dezamăgi! Tu ești modelatorul omulețului ce stă în fața ta, ești responsabil să-l învălui cu dragoste și căldură și să-i pavezi drumul spre cunoaștere. Nu toate sunt „roz” în sistem, dar satisfacțiile sufletești pe care ți le pot da acești „pui de om”, sunt nemărginite.