Rubrica portret de dascăl își continuă activitatea. Este important să sprijinim și să promovăm oameni care se implică în societate. Dascălii sunt cei care își dau silința ca școala să continue, grădinițele să își urmeze cursul firesc și cei care sunt acasă să fie bine puși la punct cu materia. În această ediție, dorim să v-o prezentăm pe Diana Rece, o tânără educatoare din Turda. Pasiune mai mare decât educarea celor mici nu există pentru ea.
Ne spune că fiecare copil este diferit, unic și special în felul său și că a fi educatoare este mai mult decât o meserie. Educatorii având un rol esențial în dezvoltarea copiilor, punând bazele dezvoltării acestora, orientând timid pașii ulteriori în viață. Dacă este să ne aducem aminte, din copilărie, care a fost cel mai drag cadru didactic? Cu siguranță educatoarea. De ce? Pentru că, un educator descoperă abilitățile fiecărui copil. Un educator poate sugera părinților unde copilul poate face performanță, încă de la o vârstă fragedă. Ei bine, cam asta face și Diana, clădește viitoriioameni responsabili ai societății, ajută la formarea viitorilor medici, arhitecți, polițiști, pictori sau a viitoarelor balerine, profesoare sau judecătoare.
Multe alte lucruri interesante, în rândurile de mai jos.
Rep.: Câteva date biografice despre dumneavoastră.
Diana Rece: Numele meu este Rece Diana, am 30 de ani și m-am născut în Turda.
Bazele educației mele au fost puse în cadrul școlii ”Ioan Opriș”, iar apoi următorii 8 ani am urmat cursurile Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Turda și, ulterior, Facultatea de “Psihologie și Științe ale Educației”, specializarea „Pedagogia învățământului primar și preșcolar” în cadrul Universității Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
În prezent, sunt căsătorită și locuiesc în Câmpia Turzii. Lucrez ca profesor pentru învățămânul preșcolar la Grădinița „Căsuța Piticilor” din Turda.
Rep.: Ce v-a determinat să alegeți meseria de dascăl?
Diana Rece: Am avut norocul de a mă naște într-o casă plină de cărți și povești, mama mea fiind profesoară de limba și literatura română. Mi s-a permis să copilăresc și să mă bucur din plin de acea perioadă, iar acum, după atâția ani, încă simt spiritul copilăriei. Mereu m-am identificat cu copiii și m-am simțit parte a lumii lor, așa că alegerea de a lucra cu ei a fost clară de la început. Totuși, forma în care urma să fac acest lucru, nu. Când eram mică mă gândeam că voi fi învățătoare, apoi, crescând, mi-am dorit să fiu profesoară de limba engleză, dar destinul a vrut ca eu să fac cunoștință cu lumea celor mici și să descopăr că mi se potrivește de minune. Această întâmplare fericită s-a petrecut în 2014 și de atunci consider că mi-am găsit menirea și echilibrul.
Rep.: Ce vă face să nu renunțați la această meserie?
Diana Rece: Grădinița e a doua mea casă. Fiecare copilaș care e „al meu” o scurtă perioadă mă face să văd cât de importantă și binecuvântată este meseria mea. Cred că răspunsul ar fi: copiii și rolul fiecăruia dintre ei în viața mea. Învățăm împreună, râdem împreună, rezolvăm probleme, zilnic, împreună și asta ne face să funcționăm ca un întreg și să devenim o mică familie. Nu aș putea renunța la acest sentiment de împlinire niciodată. E inegalabil.
Rep.: Unde ați început să predați, unde ați mai predat și unde predați acum?
Diana Rece: Am început să predau în anul 2014 la Grădinița „Căsuța Piticilor” din Turda, unde am norocul să predau și în prezent. Am avut o perioadă de doi ani în care am predat la Grădinița „Prichindelul Isteț” din Turda. Consider că îmi găsesc locul și mă adaptez ușor, dar mă simt împlinită aici, într-un colectiv frumos și vesel.
Colegele mele m-au îndrumat mereu cu drag și răbdare și e o reală plăcere să pot să îmi petrec o parte din zi lângă ele. Le mulțumesc pe această cale atât pentru prietenia frumoasă, cât și pentru multitudinea de lucruri învățate de la ele.
Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră această meserie? Cât de importantă credeți că este pentru societate?
Diana Rece: A fi educatoare este mai mult decât o meserie. Noi avem un rol esențial în dezvoltarea copiilor, punând bazele dezvoltării acestora, orientând timid pașii ulteriori în viață. Fiecare zi este o nouă provocare, un nou prilej de dezvoltare personală, într-un context educațional adecvat. Avem ocazia să fim modele în viață și să ghidăm cu dragoste, răbdare și pricepere fiecare copilaș, care va ajunge o parte vitală a lumii. Este de datoria noastră să ajutăm la formarea unor viitori adulți echilibrați, adaptabili, empatici, conștiincioși și, nu în ultimul rând, veseli. Dacă uneori uităm acest lucru, e de ajuns să îi întrebăm: „Ce vrei să fi când vei crește mare?” si să savurăm răspunsurile, având satisfacția că am ajutat la formarea viitorilor medici, arhitecți, polițiști, pictori sau a viitoarelor balerine, profesoare sau judecătoare. Orice ar vrea să devină și oricât de greu le-ar fi drumul, noi avem rolul de a forma cea mai diversificată bază de cunoștințe, folositoare în orice context, pentru a putea clădi pe ea nenumărate realizări în viață.
Rep.: Despre elevii din ziua de azi față de elevii de acum 15-20 de ani.
Diana Rece: Această întrebare mă pune în situația de a-mi aminti de mine ca elev și de generația mea, în contrast cu generația de acum. Diferența este destul de mare pentru că și lumea în care trăim a suferit modificări majore în ultimii 15-20 de ani. Din amintirile mele și din istorisirile colegelor care au avut generații de copii în acea perioadă, aș putea spune că atunci copiii erau mai liniștiți, mai empatici, mai creativi și mai descurcăreți în situații zilnice. Acest lucru cred că se datorează lipsei tehnologiei și contactului social mai des. Copiii de acum au acces la mult mai multă informație, sunt mai curioși, mai dinamici și mai individualiști, având personalități puternice.
Rep.: Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră în calitate de dascăl?
Diana Rece: Cele mai mari satisfacții se nasc, din punctul meu de vedere, din calitatea relației pe care educatoarea o are cu copilașii din grupă. E minunat să vezi cum te așteaptă cu drag zi de zi și câtă bucuriei stârnește un simplu joc împreună. E un sentiment unic să îi vezi crescând și să știi că ai putut un an, doi, trei, să fii dascăl, mămică, prietenă, formând legături durabile. Chiar dacă trec ani, în momentul în care îi revezi, fie și pe stradă, fugind la tine cu dor și drag, înseamnă că ceea ce s-a făcut la grădiniță a fost exact ceea ce acel copilaș a avut nevoie la momentul respectiv.
Rep.: Care credeți că sunt cele mai importante aspecte ale educației și ce vă face să credeți asta?
Diana Rece: Educația, mai ales în perioada preșcolară, trebuie să ajute la dezvoltarea globală a copilului, modelând personalitatea, formând priceperi și deprinderi, acumulând cunoștințe, perfecționând autonomia personală, astfel încât la ieșirea din grădiniță, copilul să fie pregătit, pe cât posibil, pentru noi experiențe de viață pe care să le poată gestiona adecvat. Educația nu se referă doar la procesul instructiv-educativ desfășurat la grădiniță/școală, ci și la cea din familie, din comunitate, din diverse situații spontane, pe care copilul trebuie să învețe să le valorifice. Educația are un rol extraordinar în viața celor mici, deoarece, folosind căi flexibile, îi formează, ca viitori adulți echilibrați și competenți.
Rep.: Care credeți că este rolul unui profesor în dezvoltarea unui copil?
Diana Rece: Profesorul are o mare responsabilitate față de fiecare copil cu care interacționează. El trebuie să fie un model, influențând pozitiv viziunea copilului cu privire la lumea înconjurătoare. Puterea exemplului este infinită. Cu ajutorul unui model bun, copiii își însușesc nu doar cunoștințe, dar și atitudini și trăsături de caracter care îl vor ajuta să devină un adult încrezător în puterile sale. Un profesor trebuie să aibă har, dăruire, să insufle copilului setea de cunoaștere, reușind totodată să încurajeze trăsături precum determinarea și răbdarea, pentru un progres constant pe orice palier al cunoașterii vieții. Profesorul trebuie să ofere îndrumare, fiind uneori și un prieten de nădejde, un ajutor real în soluționarea unor probleme care par copleșitoare la diferite vârste. Un model bun, la momentul oportun, poate face diferența dintre succes și eșec în viața unui copil.
Rep.: Dacă ar fi în puterea d-voastră ce ați schimba în sistemul de învățământ? De ce?
Diana Rece: Nu știu dacă sunt în măsură să propun schimbări, dar mă gândesc la lucrurile care mi-ar face mie activitatea didactică mai ușoară. În primul rând, un număr mai mic de copii într-o sală, ar fi benefic atât pentru cadrul didactic, cât și pentru copii. Dacă sunt mai puțini copii, se lucrează mult mai ușor cu aceștia și fiecare beneficiază de mai multă atenție, de mai multe explicații, timpul alocat fiecăruia crescând considerabil. Aș sugera să se pună mai mult accentul pe dezvoltarea autonomiei personale, pe dezvoltarea emoțională, pe socializare și nu atât de mult pe dobândirea de noi cunoștințe, deși și acest aspect este extrem de important. As aprecia un echilibru. Perioada preșcolară se ocupă de aceste aspecte, dar consider că în treptele ulterioare de învățământ, aceste lucruri se pierd puțin.
Socializarea, dezvoltarea emoțională și exprimarea personală trebuie să rămână repere esențiale pe parcursul vieții.
Rep.: Ce sfat ați da tinerilor care ar dori să ajungă dascăli?
Diana Rece: As vrea să se asigure că este ceea ce își doresc cu siguranță. Să știe că vor avea o mare răspundere și că tot ceea ce urmează să facă trebuie să fie din suflet și pentru copii mereu. Poțiunea succesului are ingrediente precum: dragoste, veselie, răbdare, empatie, căldură și perseverență. Odată pregătită corespunzător aduce cu sine o satisfacție imensă pe care o doresc din tot sufletul oricui e pregătit să își asume acest rol.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
