Seria interviurilor cu dascălii locali din Turda, Câmpia Turzii şi zonele limitrofe continuă la Ziarul 21. Săptămâna aceasta am avut plăcerea de al avea în fața camerei pe domnul profesor de limba și literatura română Victor Moldovan.
Cine este Victor Moldovan?
Victor Moldovan este fost profesor de limba şi literatura română, cu 42 de ani de activitate în acest domeniu, meserie pe care a practicat-o cu pasiune şi cu mare interes. Este absolvent al Facultății de Litere – Filologie, promoția 1967, de la începutul activității, 1 septembrie 1967 a fost încadrat ca profesor de limba română la Liceul Industrial din Câmpia Turzii, actualmente Colegiul Tehnic “Victor Ungureanu”.
Rep.: Ce va determinat să deveniți profesor?
Victor Moldovan: De multe ori mă gândesc că e mâna destinului, pur şi simplu la un moment dat, visul meu era să devin ofițer, pentru că tatăl meu tare ținea la acestă meserie. Am fost elev la Liceul “Mihai Viteazu” am avut profesori foarte buni, printre care doamna diriginte Pop Eugenia, care a împlinit în 25 Martie 100 de ani, poate ați auzit, am fost și eu la ceremonia respectivă. La un moment dat am întrerupt şcoala, tocmai pentru acest motiv, pentru a deveni ofițer. Nu am reuşit, am parcurs un număr de câțiva ani cam dezorientat, cam pierdut, în cautarea de noi răspunsuri, și până la urmă, după ce am venit din armată, am urmat cursurile Facultății de Litere. Aici, trebuie să accentuez, printre altele, că am fost coleg cu ilustrul Ion Alexandru, care, în anul II a plecat la București, Vasile Avram, amândoi sunt înmormântați la Mănăstirea Nicula și mai am fost coleg de an cu Ana Blandiana, cunoscuta scriitoare, fiind pentru mine un motiv de mândrie.
Rep.: Emoțiile primei dăți în care ați predat?
Victor Moldovan: Țin minte că doi dintre foştii mei colegi, Cornel Nicoară și Tănase Moldovan sunt cei care m-au determinat în mare măsură să mă înscriu la gradul I. Eu nu aveam curajul să fac asta, într-adevăr țin minte că atunci am avut emoții, şi mă întrebam daca voi putea face față. Bine că, anterior am făcut practică pedagogică, la câteva licee din Cluj şi pur şi simplu mi-am urmat drumul dintr-o pornire lăuntrică, iar cu timpul mi-am dat seama că asta mi se potrivește.
Rep.: Cât timp ați predat?
Victor Moldovan: Am predat 42 de ani, în anul 2000 am ieşit la pensie, deci sunt omul care a ieșit de două ori la pensie, și am mai lucrat încă nouă ani, ultima redută a fost comuna Cămăraş, la granița cu județul Mureş. Pe de o parte am aproape 20 de ani de pensie, pe de altă parte sunt un tânăr pensionar, pentru că am cealaltă ieșire care este de 10 ani.
Rep.: Cum erau elevii pe vremuri față de elevii de astăzi?
Victor Moldovan: Atât elevii cât şi timpurile se schimbă, dar influențate una de alta. Țin minte că am avut elevi foarte buni şi înainte, raportul dintre numărul de elevi care învățau şi cei care erau mai puțin silitori era mai mare. Acum, din ce văd la televizor, din ce citesc în presă numărul eleviilor s-a redus foarte mult cantitativ, desigur că avem elevi eminenți, dacă ne gândim la olimpici care iau medalii şi participă la multe concursuri. Astăzi toată lumea vorbeşte de diminuarea procesului de învățare, suntem în pas cu societatea cu mersul lucrurilor din societate, categoric trebuie să ai educație.
Rep.: Cum vedeți dvs. meseria de dascăl?
Victor Moldovan: Fără falsă modestie, țin minte că ultima inspecție pe care am avut-o în anul 1999, am avut trei zile de asistență și la ultima oră inspectorul mi-a spus că am har, ca să fii dascăl trebuie să ai un har, să ai vocație. Mă întâlnesc astăzi cu foarte mulți elevi, un sfert din Câmpia Turzii mi-au fost elevi, mă întâlnesc și miercuri în piață, de la unul am cumpărat cartofi și m-a întrebat dacă îl recunosc, mi-a mărturisit că din punctul lui de vedere eram cam zgârcit la note dar el avea 8 și 9 fiindcă învăța bine, am zis foarte bine, este un lucru lăudabil. De exemplu am avut anul acesta, 26 Iulie, o revedere cu o clasă de la seral, de 40 de ani, am fost foarte plăcut impresionat din punct de vedere organizatoric dar și dpdv al drumului pe care ei l-au parcurs și au spus fiecare ce au făcut, oameni într-adevăr cu simțul datoriei și care sunt bine clădiți din toate punctele de vedere. Mă mândresc cu faptul că am trei doctoranți, doi în litere și unul în tehnică, ceva aparate de măsură și control, foști elevi care acum sunt realizați, chiar primarul Dorin Lojigan mi-a fost elev.
Rep.: Ce este meseria de dascăl, pe lângă cele 50 de minute?
Victor Moldovan: Este o meserie grea, pentru că, eu cel puțin am simțit că am fost foarte legat de meseria mea şi, repet, pe care am practicat-o cu pasiune, cu dăruire. Sunt fiu de țăran, deci lucrurile pe care le-am făcut la clasă, problemele pe care l-am întâmpinat toate acestea poate că au fost influențate de faptul că am avut în față greutăți pe care a trebuit să le depășesc. Pentru a putea fi mulțumit de munca pe care o faci, trebuie să faci auto-analiză, auto-evaluare și din punctul meu de vedere am făcut-o destul de bine, nu o spun ca să mă laud. Desigur că sunt și profesori mai buni decât mine, care fac această profesie cu har, dăruire şi pasiune, dar din păcare nu sunt toți aşa. Profesori care primesc la titularizare note foarte mici, și atunci mă întreb ce fac acei profesori, sunt chemați să își facă meseria de dascăl numai pentru a fi retribuiți material sau au într-adevăr chemare, e un lucru foarte important. Meseria de dascăl este grea pentru că ai o foarte mare responsabilitate, am auzit și eu și preiau ideea de la profesorii mei de la facultate, orice profesor are menirea să pregătească elevi care la un moment dat să îi depăşească pe ei, în diferite domenii. “Paveldaniștii” s-a născut din inițiativa domnului Aurel Podaru, cu care sunt consătean, membru al uniunii scriitorilor, am fost vicepreședinte și membru fondator, acum doi am am cedat locul unei colege mai tinere care are doctorat în litere, eu sunt membru în colectivul de redacție, în principal conține materiale, articole despre Pavel Dan, domnul Sergiu Dan, fiul lui Pavel Dan mi-a fost profesor la Facultatea de Filologie și materiale care se referă la Pavel Dan, există și un jurnal pe care l-a ținut, pe urmă culegerile de folclor sunt reproduse dar nu în toate numerele, pentru că asta a fost așa eșalonat, apare de două ori pe an, din punct de vedere material lucrurile stau mai modest.
Rep.: Profesorii sunt prețuiți la adevărata lor valoare?
Victor Moldovan: Ar trebui să fie, din păcate cred că mentalitatea unor oameni, și eu chiar am aflat la un moment dat că profesorii nu se mai bucură astăzi de prestigiul care îl aveau odată, pentru că nu cunosc amănunțit toate problemele dascălilor, sunt și care sunt prețuiți și care nu sunt prețuiți în fucție și de cum îți faci datoria la clasă și de cum te mobilizezi, cât de mult te afectează sufletește ca să poți face lucrul ăsta în mod optim.
Rep.: Un mesaj pentru elevul din ziua de azi.
Victor Moldovan: Mesajul acesta este universal, pe care l-ar transmite orice profesor. Îninte era zicala “Învățați, învățați, învățați!” pentru că educația este cel mai important lucru în societate, de la educație pleacă totul. După cum spune marele Marin Preda în romanul “Cel mai iubit dintre pământeni”- “dacă dragoste nu e, nimic nu e” aşa este şi aici, dacă nu este dragoste de carte, de învățătură atunci lucrurile nu se pot realiza în adevăratul standard de valoare.
Rep.: Ce părere aveți despre rubrica Ziarului 21 “Portret de dascăl”?
Victor Moldovan: Am citit chiar în numărul trecut, întâmplător, eram la primărie la Câmpia Turzii și acolo am văzut interviul cu doamna Stanciu, am o părere foarte bună, rubrica conține lucruri care se întâmplă în practică, în realitate și care sunt legate de profesia de dascăl. Nu vreau să zic că este prea mult libertinism, dar democrația asta merge până la un loc, relația dintre profesor şi elev trebuie să fie clădită pe criterii de respect, de prețuire pentru fiecare reciproc. Zic încă o dată, profesorii care au această chemare, menire de a fi dascăl, influentează foarte mult această relație dintre profesor și elev.