Seria interviurilor cu dascălii din zona Turzii şi a Câmpiei Turzii continuă la Ziarul 21. Săptămâna aceasta l-am avut invitat pe Radu Trif, profesor de matematică. Un dascăl dedicat meseriei sale, un dascăl iubit de elevi. (P.S.: dacă încă nu ați apărut în această rubrică, înseamnă că încă nu am ajuns la dumneavoastră! Pregătiți-vă! Următorii sunteți dumneavoastră!)
“Numele meu este Radu Trif, și sunt profesor de matematică la Școala Gimnazială “Teodor Murășanu” Turda din anul școlar 2007-2008.
Am ajuns să fiu profesor mai mult din întâmplare, din liceu, voiam să urmez cursurile Facultății de Instalații și Construcții, să fac Politehnica, ca toți, unchiul meu care a fost profesor de biologie și director la Școala Chimie 2.
Emoții au fost, gândindu-mă că prima orăpe care am predat-o a fost la o clasă de a XII-a, 18 elevi din care era un singur băiat. Tânăr absolvent, 5 minute nu am putut să povestesc, după care încetul cu încetul mi-am dat drumul și au început să meargă lucrurile. Cu elevi din fiecare generație țin legătura și am o relație,zic eu bună și de prietenie. Am început la Școala “Avram Iancu” din Turda, cu completare am fost și la Colegiul Tehnic Turda o perioadă, după care din 2007 activez aici la Școala Gimnazială “Teodor Murășanu” Turda.
Profesional, o pregătire temeinică zi de zi și din punct de vedere uman, apropierea de niște suflete care poate duc lipsă de afecțiune în mediul familial. Copii, elevii ca și societatea se schimbă nu putem să ne opunem evoluției, societatea evoluează elevii se schimbă. Cred că greșeala sistemului e că rămâne rigid și pe aceleași principii vechi. Nu e vina copilului că societatea evoluează și noi am rămas pe același sistem dintotdeauna. Cred că aș schimba multe, din temelii la programă, multe. Dar nu cred că un om singur poate schimba ceva, sistemul trebuie adaptat societății, nu copiat dintr-o anumită țară și încercat să îl adaptăm la ce avem noi, trebuie gândit, legat de societatea noastră și cu bătaie lungă. Un telefon, un calculator face parte din viața noastră, ne place sau nu, dacă vedem partea bună și știm să ne limităm timpul pe care îl alocăm smartphone-ului sau calculatorului cred ca e in regulă. În timpul orelor nu cred că e nevoie de telefon în procesul educațional. Satisfacțiile sunt foarte mari, mai ales când vezi că fiecare dintre copii și-a atins scopul, pentru că începi să te identifici cu copii și scopurile încep să fie comune. Atunci când știi că ai făcut tot ce tine de tine să ajuți acel copil să își atingă obiectivul satisfacția este deplină. Rubrica “Portret de dascăl” mi se pare o idee excelentă”.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
