Seria interviurilor cu dascălii din zona Turda, Câmpia Turzii şi zonele limitrofe continuă la Ziarul 21. Săptămâna aceasta am avut-o invitată larubrica “Portret de dascăl” pe Laura Cars.
Rep.: Cine este LauraCars?
Prof. Laura Cars este profesor de educație fizică şi sport la Colegiul “Victor Ungureanu” din Câmpia Turzii. De 18 ani predă în această unitate de învățământ, este absolventă a facultății “Educație Fizică şi Sport” din cadrul Universității “Babeş Bolyai” din Cluj Napoca şi şi-a găsit vocația făcând sport de mică.
Rep.: Ce şcoli ați absolvit?
Prof. Laura Cars: Am fost un an de zile la Liceul Sportiv Cetate din Deva, după aceea m-am transferat cu sportul la “U” Cluj, eram acolo legitimată la secția de atletism, iar mai apoi am venit cu şcoala din clasa a X-a la Liceul Teoretic “Pavel Dan” din Câmpia Turzii, făcând naveta Cluj – Câmpia Turzii. După aceea am continuatFacultatea de Educație Fizică şi Sport unde am absolvit, iar din 2001 sunt profesor la colegiul “Victor Ungureanu” din Câmpia Turzii, cu pauză de un an, timp în care am predat la Colegiul Național “Mihai Viteazu” din Turda.
Rep.: Ce v-a determinat să alegeți această profesie?
Prof. Laura Cars: Am avut profesori buni de sport şi am avut profesori care m-au ghidatși care m-au inspirat şi mi-au împărtăşit dragostea pentru sport, aceştia au fost doamna Buzan, domnul Dragotă, Popovici, care au fost profesorii mei de sport în şcoala generală iar mai apoi domnul Moga, profesoul de sport de la Liceul Teoretic “Pavel Dan” din Câmpia Turzii.
Rep.: Cum au fost primele ore în calitate de profesor?
Prof. Laura Cars: Prima dată am predat în practică pedagogică, care a fost la liceul “Nicolae Bălcescu” din Cluj Napoca, Acolo am dat de o doamnă profesoară care era foarte ataşată de copii şi făcea lucruri frumoase pentru ei.. Deşi ciudat, nu am avut emoții, la primele ore, când am mers în fața clasei, m-am regăsit, am fost în elementul meu, foarte deaşată. Într-adevăr acolo erau condiții foarte bune, era foarte frumos, la acel liceu încă din anii 2000 erau condiții bune, aveau și sală de fitness şi de aerobic, se lucra încă de atunci demixat, însemnând că băieții faceau anumite exerciții iar fetele alte exerciții. Dar când am ajuns la Câmpia Turzii, a trebuit să mă adaptezsituației.
Rep.: Sunt suficiente ore de sport?
Prof. Laura Cars: Nu sunt suficiente orele de sport, la liceu din păcate este o oră de sport, la şcola generală sunt două ore de sport. Este foarte greu, pentru că dacă faci o oră de la cap la coadă aşa cum trebuie, aşa cum este trecut în metodologie nu faci decât să produci febră musculară copiilor, nu este eficientă acea oră de sport dacă o faci cum scrie la carte pentru că nu este suficientă o oră pe săptămână, ar trebui minim două ca să aibă un ritm şi o continuitate şi pentru sănătatea copiilor.
Rep.: Ce ați schimba în sistemul de învățământ?
Prof. Laura Cars: În celelalte țări europene se pune foarte mare accent pe sport, cel puțin sportul de performanță nu se poate face fără bani, trebuie alocați mai mulți bani sportului, educației, sportului de masă, să fie un centru în care copiii să poată merge. Să fie centre pentru sport, nu toată lumea are bani să îşi ia antrenor personal cu care să facă sport, ar trebui să fie mai multe locații în care copiii şi oamenii, chiar și cei în vârstă să poată face sport, mai ales pentru sănătate. Întâi trebuie să se facă ceva pentru sportul de masă şi mai apoi trebuie alocați bani pentru sportul de performanță, care pe lângă sacrificii este foarte important să fie susținut şi financiar.
Rep.: Trebuie să ai har pentru a fi dascăl?
Prof. Laura Cars: Categoric trebuie să ai un har pentru a fi dascăl, dacă nu iubeşti copii şi dacă nu poți să treci peste faptul că un copil cuminte nu prea există, atunci nu poți să fii dascăl. Trebuie să iubeşti, trebuie să înțelegi, trebuie să vezi în tot răul şi un bine. Trebuie să scoți binele la suprafață.
Rep.: Cum vedeți meseria de dascăl în societate?
Prof. Laura Cars: Din păcate văd meseria de dascăl în societate nu cape vremea lui Ion Creangă, nu ca pe vremea părinților, meseria de dascăl pare a fi mai nou o alternativă, în majortiatea cazurilor oamenii care intră în sistemul de învățământ nu mai sunt de calitate sau cel puțin nu sunt dăruiți, dar printre profesori sunt şi oameni dăruți, care ajută copii, care fac bine pentru copii, care îi înțeleg, îi susțin. este o vârstă foarte dificilă pentru copiii de liceu iar atunci dacă nu eşti apropiat de ei şi dacă nu îi înțelegi atât emoțiile cât şi perioada dificilă din viața lor să îi ajuți, să vezi puțin mai departe, este ca un cerc, se completează unii pe alții ca un tot unitar.
Rep.: Cum vedeți dvs. elevul de azi pe lângă elevul de acum 18ani?
Prof. Laura Cars: Când am intrat eu în învățământ erau elevi mai mari camine, eu aveam 21 de ani,iar elevii aveau 23 – 24 de ani, pentru că erau atunci aşa numitele clase de complectare. Dar bunul simț si respectul reciproc a fost întotdeauna. Acum sunt şi eu părinte şi văd altfel situația, cred că părinții greşesc pentru că le oferim totul pe tavă, iar atunci copii nu mai fac nici un efort pentru a obține ceva, să fie responsabili, aşa stau lucrurile în ziua de astăzi.
Rep.: Copiii aleg să stea pe gadgeturi în detrimentul sportului?
Prof. Laura Cars: Din păcate da, copii aleg să stea cu tehnologia în mână decât să facă sport. Eu îi întreb de multe ori pe elevi dacă vor să facă ora pe telefon, pentru mine ca profesor este foarte uşor, nu este un lucru rău că avansăm şi că avem acces la informație, pentru că un om informat este un om mult mai bogat dar toate trebuie făcute toate cu măsură. Tot aici ar trebui să intervină părinții, să aibă un control asupra copiilor, măcar până la o anumită vârstă.
Rep.: Un mesaj pentru elevi.
Prof. Laura Cars: Îndemn elevii să facă sport, să meargă cu drag la ora de sport,sportul înseamnă sănătate, dacă nu ai sănătate nu ai nimic, sănătatea este totul.
Rep.: Ce părere aveți despre rubrica Ziarului21 “Portret de dascăl”?
Prof. Laura Cars: Am văzut interviul domnului Călușer, care este un om deosebit și care pentru mine este un dascăl desăvârșit, eu spun că este un lucru bun prin care afli despre oameni lucruri pe care nu le știu ceilalți, și în alte condiții nu le-ar afla.