Seria interviurilor cu dascălii din zona Turda – Câmpia Turzii continuă la Ziarul 21. Săptămâna aceasta am avut onoarea să o avem invitată pe doamna înv. Mariana Picovici. Un învățător iubit de elevi, un dascăl dedicat întru totul meseriei sale.
Rep.: Câteva date biografice despre dumneavoastră.
Mariana Picovici: Mă numesc Mariana Picovici, sunt din zona Dej-ului, sunt născută în satul Șigău, comuna Jichiș lângă Dej așa cum spuneam și iată că am ajuns strămutată în zona Turzii în orașul nostru, că acum suntem aici în Turda. Am absolvit școala generală în Dej, la Școala Gimnazială nr. 1 actualmente, așa este denumirea iar liceul l-am absolvit în Cluj Napoca, este liceul Pedagogic “Gh. Lazăr”.
Rep.: Ce v-a determinat să alegeți meseria de dascăl?
Mariana Picovici: De când mă știu mi-am dorit să fiu dascăl. În ideile mele din copilărie, fiind cea mai mică dintre frați, întodeauna îi vedeam pe frații mei cu pregătirile temelor, cu creioanele în mână și lucrând, îmi doream și eu foarte mult să fiu în această zonă a dascălului și se pare că din copilărie mi-am dorit.
Rep.: Ați avut vreun mentor? O persoană care v-a inspirat să vă faceți dascăl?
Mariana Picovici: Ca orice om, am avut și eu câteva direcții, la un moment dat am vrut să renunț la ideea de a da la Liceul Pedagogic dar am avut un dascăl extraordinar, un profesor de Limba și Literatura Română, și acesta a zis “nu, pentru tine e benefic să fii dascăl” și așa am ales această meserie.
Rep.: Ca vă face să nu renunțați la această meserie?
Mariana Picovici: Este o întrebare cu răspunsuri multiple și foarte pertinente în ceea ce ne privește, faptul că atunci când ne punem capul pe pernă ne gândim la copii noștri de la școală, dimineața când ne trezim suntem tot cu ei în gând, ne dă așa o idee că permanent avem această dorință de a face ceva mai bine pentru ei, de a fi pregătiți cât mai bine în domeniu, motivele și motivațiile personale le găsim în ceea ce facem zilnic la clasă.
Rep.: Unde ați început să predați, unde ați mai predat și unde predați acum?
Mariana Picovici: A fost o conjuctură de fapte, eu îmi doream foarte mult să ajung în orașul meu natal, în Dej dar la repartiție mi s-a spus atunci: “dacă va fi un post în Dej, al tău va fi”, eram vreo 10 din zona Dej-ului însă eu aveam media cea mai mare dar nu s-a scos atunci nici un post la aceste repartiții, pentru noi absolvenții și atunci prin media pe care am avut-o am reușit sa prin un loc într-un oraș, adică Turda în anul 1985 și de atunci activez aici. Am primit repartiție, pe acea vreme se numea școala nr. 3, pe urmă s-a transformat în Școala Potaissa și de acolo m-am transferat la Școala “George Barițiu”care a fost obținută prin unificare cu Școala “Teodor Murășanu” așa am ajuns aici la Școala “Teodor Murășanu” actualmente.
Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră această meserie? Cât de împortantă este pentru societate?
Mariana Picovici: Meseria de dascăl este o meserie vocațională și liceul pe care l-am absolvit este înscris în aria liceelor vocaționale. Dacă nu ai tragere de inimă spre această meserie practic ar fi foarte greu, atât pentru tine ca om cât și pentru cei pe care îi ai în subordinea ta, dacă se poate spune subordine, adică subiecții educației noastre elevii. Este frumos, zic eu, este frumos sa optezi pentru această meserie dacă îți place, dacă te simți pregătit dacă dorești să schimbi ceva pentru copii și generațiile care vin.
Rep.: Câteva cuvinte despre elevii de acum 15-20 de ani față de elevii din ziua de astăzi?
Mariana Picovici: Copiii vin la școală, în momentul în care îi preluăm noi o nouă serie de copii, vin cu fețele acelea zâmbitoare și deschise pentru a ne analiza încă din prima zi în care iau contact cu școlaritatea, pe noi dascălii care îi preluăm, pe noi învățătorii care îi preluăm și acea privire am simțit-o la toate generațiile, acea dragoste pentru învățător am simțit-o și am încercat să le-o inoculez. Ca și diferență pot să spun că treptat, de-a lungul anilor copiii ai devenit din ce în ce mai dezinvolți, sunt din ce în ce mai bine pregătiți, vin la școală cu un bagaj extraordinar de vast pentru această vârstă, eu spun de multe ori că sunt la un click distanță de orice informație și pentru ei este un punct forte, iar pentru noi dascălii devine o provocare pentru că permanent trebuie să fim și noi deschiși la ceea ce este nou în societate, iar faptul că ei sunt atât de bine pregătiți în momentul când îi preluăm, inclusiv vreau să afirm și faptul că educatoarele în preșcolaritate au un rol deosebit și ele își aduc aportul, pentru că atunci când vin la școală noi îi luăm bine pregătiți, chiar foarte bine pregătiți, mai mult de jumătate dintre copilașii pe care îi avem la fiecare serie în prima clasă în care îi preluam, știau deja să citească, ăsta e un lucru extraordinar. Copilașii de astăzi sunt puțin altfel față de cei de dinainte.
Rep.: Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră în calitate de dascăl?
Mariana Picovici: Nu știu, satisfacțiile noastre se cumulează treptat cu lucruri mărunte, ca să zic așa. Satisfacția de a-i vedea pe copii multumiți, de a-i vedea că vin spre tine, te îmbrățișează, te privesc cu căldură. Treptat, când ajung în clasele mai mărișoare, clasa a III-a, a IV-a satisfacția este momentul în care deja schimbi modul de a discuta cu ei, sunt la un nivel mai superior și deja ei au o maturitate, dacă se poate spune așa, altfel față de clasele mai mici pregătitoare până în clasa a II-a. Satisfacțiile ne vin și de aici pe plan emoțional, dar ne vin și pe faptul că vedem că sunt bine pregătiți, că avem rezultate foarte bune cu ei la diferite materii, chiar și la concursuri școlare de asemenea faptul că avem un feedback din partea părinților extraordinar, și ne mulțumesc că facem bine ceea ce facem cu ei, de asemenea vine și satisfacția din partea profesorilor, din partea colegilor noștri de gimnaziu care vin și ne spun că ai făcut “a good job” cu ei. Acolo unde mai avem de lucrat, încercăm să lucrăm cu fiecare copilaș să ne adaptăm pentru fiecare dintre ei, chiar dacă nu ajung la performanțe deosebite ne bucurăm pentru fiecare pas pe care orice copilaș îl face înainte.
Rep.: Care credeți că sunt cele mai importante aspecte ale educației și ce vă face să credeți asta?
Mariana Picovici: Educația ajută la formarea copilului, îl ajută să își formeze personalitatea astfel încât când iasă de pe băncile școlilor să fie pregătit pentru viață. Educația este cu valențe multiple, vine din partea familiei, aici familia are un rol extraordinar, de asemenea putem spune că, așa cum am afirmat anterior, primesc o instrucție și o educație foarte bună și în preșcolaritate la grădiniță, iar noi ceea ce oferim la școală, încercăm să construim din mai multe laturi educația astfel încât să ajungem la acele competențe generale care te pregătesc pentru viață, diferite competențe de comunicare, de adaptare la ceea ce oferă societatea, competențe digitale deci toate aspectele competențelor să fie atinse. Deci educația are un rol extraordinar în viața copiilor.
Rep.: Care credeți că este rolul unui profesor în dezvoltarea unui copil?
Mariana Picovici: Copiii de multe ori își aleg un model din noi, din rândurile dascălilor, cât sunt mici ne au pe noi, învățătorii alături și treptat în gimnaziu trec la mai mult de 10 dascăli în fiecare săptămână la clasă și își aleg în funcție de suflețelul lor dacă au înclinație spre partea umană bănuiesc că își aleg un profesor ca și model din sfera aceasta a umanului. Dacă au înclinație pe partea reală își aleg din partea cealaltă, din emisfera aceasta a științelor din domeniul real, științelor exacte. Într-adevăr noi prin meseria pe care o avem devenim persoane publice, tot ceea ce facem trebuie să fie cumva cu mare atenție analizat pentru că reprezentăm ceva pentru ei.
Rep.: Dacă ar fi în puterea dumneavoastră, ce ați schimba în sistemul de învățământ? De ce?
Mariana Picovici: Sistemul de învățământ este perfectibil, întodeauna se poate adapta și este necesar să se adapteze mersului societății. Am avut oportunitatea de a vedea și alte sisteme de învățământ din alte țări, prin proiectele europene la care am participat și noi ca școală, am văzut de exemplu o școală în Islanda și am luat contact prin intermediul acelui proiect cu 11 țări europene, am văzut o școală din Polonia, am văzut prin comparație ce înseamnă sistemul de învățământ, ce înseamnă o școală acolo și unde ne aflăm noi vis-a-vis de celelalte școli, a fost o experiență care te impresionează, asta a fost in anul 2010-2011 iar de atunci consider că și la noi s-au mișcat lucrurile într-o direcție pozitivă. S-au schimbat foarte multe și mai ales în ultimul an, consider că s-a încercat o abordare mai apropiată de noi dascălii în sensul că ni se cere părerea, și înainte ni se cerea părerea în ceea ce privește demersul didactic dar parcă simțeam că nu e dusă până la capăt, nu se aplică ceea ce dorim noi, pentru că noi știm efectiv ce se întâmplă bine sau rău și cum putem mișca lucrurile altfel. Acum parcă simțim că suntem întrebați, chestionați, ne putem spune părerea și mai mult simțim că se aplică ceea ce dorim noi spre beneficiul copiilor. Ce s-ar putea schimba? S-ar putea schimba numărul de copii per clasă dacă se depășește cu un copil peste număr de 25 de elevi, deja e dificil pentru copii, pentru că se lucrează mai greu, cu cât sunt mai mulți într-o clasă cu atât e mai greu. Foarte mult în ultima vreme se pune accent pe incluziune socială, incluziunea acelor copilași care au probleme, la noi, conform directivelor europene într-adevăr încercăm să facem acest lucru cu copilașii care au probleme speciale de adaptare și totuși nouă ne lipsește ceva în sistemul de învățământ, ne lipsește al doi-lea dascăl, deci am copilași care au venit din alte țări și sunt la mine în clasă și îmi povesteau cum se desfășoară o activitate didactică acolo respectiv dacă există un copilaș cu probleme speciale, acel copil are neapărat un dascăl însoțitor, permanent pentru el, personal. La noi nu există așa ceva, și aici este un deficit pentru noi dascălii care lucrăm la clasă, ne cerem acest drept, sunt dascăli pregătiți în acest domeniu, nu este o specialitate specifică și vrem acest lucru pentru copii cu dizabilități ca să îi ajutăm. De asemenea am văzut ce probleme sunt în alte școli, acum făcând o extindere prin alte școli din zonă sau din țară, fac o paralelă la noi în școală este o dotare materială foarte bună, noi ne-am dotat foarte mult, avem un management educațional foarte bun în școală, s-a pus accentul foarte mult pe o bază actuală, mai ales electronică foarte performantă, ceea ce avem noi în școală puține școli din zona noastră au, astfel că în alte școli au rămas puțin deficitari în acest sens și aici iar ar trebui să se pună accentul mai mare a îmbogăți ceea ce trebuie pentru fiecare dascăl în a-și desfășura activitatea. Revin aici, am văzut în școlile în care am fost în vizită, școlile europene, am văzut de exemplu o sală în care dascălii aveau la mână fel de fel de materiale cu acces direct, fiecare avea o bază acolo pe care o putea folosi permanent. Lucruri mărunte dar care fac treaba să funcționeze la noi în sistem.
Rep.: Ce sfat ați da tinerilor care ar dori să devină dascăli?
Mariana Picovici: Am fost și eu tânăr dascăl și ceea ce a ajutat la succesul meu didactic a fost o bună pregătire, noi am făcut 4 ani de specialitate, în primul an, un an întreg doar am asistat la lecții săptămânal aveam acea practică pedagogică, asistență la clasă pe diferite nivele, am fost la preșcolari, la școlari, am fost în Cluj Napoca la acele școli cu copilași cu probleme de auz sau alte probleme de anumite deficiențe fiziologice și un an de zile am făcut practică am asistat și am văzut cum se lucrează și la fiecare final de zi, noi făceam o analiză a ceea ce s-a întâmplat și învățătorii, educatorii respectivi ne spuneau ce au lucrat, ce și-au propus și ce au reușit și noi să luăm să învățăm din experiența lor. În anul următor am trecut noi efectiv în a preda lecții demonstrative, asta pe tot parcursul a 4 ani de școalitate și formare inițială prin liceul Pedagogic, acest aspect asigură succesul unui dascăl. Am absolvit facultatea mai târziu în domeniul artistic pot să spun că acea perfecționare în a deveni, să spunem profesor de gimnaziu, de liceu sau de facultate pe diferite nivele, pregătirea metodică este mai deficitară în zilele noastre deci numărul de practică la clasă, efectiv să lucrezi și să asiști și să predai, este foarte redus și aici asta înseamnă un deficit mare în pregătire.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
