Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Interviu realizat de Nicușor  Lăcătuș

Anul acesta s-a împlinit 109 ani de la efectuarea primului zbor cu un aparat proiectat în România de către Aurel Vlaicu. Inginerii: Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă au fost promotorii dezvoltării aviației românești. România, în parcursul existenței sale, în  cele două războaie mondiale, a asigurat securitatea spațiului aerian românesc,cu mari sacrificii.Se știe că siguranțaspațiului aerian reprezintă un element esențial și viral pentru orice națiune și nu numai. România, în ultima jumătate de veac, a asiguurat securitatea spațiului aerian, cu avioane de luptă supersonice, în special cu MiG-21 și MiG-21 LanceR.Câmpia Turzii, se poate mândri cu una din cele maimari baze militare de aviație din România. Aici, de-alungul timpului s-au format foarte mulți piloți, de avioane supersonice cât și de elicoptereIAR 330 Puma SOCAT. Pentru a ajunge și a rămâne la un nivel de performanță, și pentru a stăpâni tainele acestui aparat de zbor, piloții fac zeci și sute de ore de antrenament  în simulator cât și în zbor. Securitatea spațiului aerian se asigură 24 din 24 de ore. Viața piloților nu e ușoară, ei petrec foarte  mult timp în aerodrom, jumătate din viața lor, stau în alarme pentru a fi gata oricând să contracareze orice aparat de zbor neidentificat care pătrunde în spațiul aerian românesc. Fiind și în preajma zilei naționale a României, săptămânalul Ziarul 21 are onoarea de-al avea ca intervievat, în acest articol pe d-nul comandor în rezervă Costache Traian.

Reporter: Pentru început dorim să vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne acorda un scurt interviu cititorilor Ziarului 21. Puteți să ne spuneți câteva date biografice?

Costache Traian, cmdr.în rezervă, fostpilot militar la Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii: Mă numesc Costache Traian, am 62 de ani și m-am născut în localitatea Brăila. Sunt căsătorit cu Costache Eugenia-Angelica și avem doi copii, Mugurel-Alin si Crenguța-Raluca.În anul 1972 am absolvit Școala Generală nr.21 din Brașov, în același an am fost admis în Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. După patru ani, în 1976, am pășit pe porțile Școlii Militare de Ofițeri Activi “Aurel Vlaicu” din Boboc.

Reporter: Ce v-a determinat să deveniți pilot?

Costache Traian: Pasiunea. Sunt sigur că foarte mulți copii sunt atrași de magia zborului. De-a lungul vieții această atracție se poate estompa, pot să apară alte pasiuni sau situații care conduc spre o altă profesie. În cazul meu, am avut ocazia să-mi mențin această pasiune și chiar să încep primii pași în pilotarea unui aparat de zbor. Astfel, în vacanța de vară din 1974 am executat zbor cu planorul la Aeroclubul “Elie Carafoli” Târgu-Mureș, iar în anul următor am executat zbor cu avionul la Aeroclubul « Mircea Zorileanu » din Brașov. Pentru accederea la cariera de pilot militar, după absolvirea liceului, mai era necesară obținerea vizei medicale la Centrul Medical Aeronautic. Au urmat trei ani de cursuri teoretice alternate cu perioadele de practică în zbor și în final examenul de licență în zbor, în vara anului 1979. Din acest moment am fost declarat pilot și am primit brevetul de pilot militar.

Reporter: Ce reprezintă zborul pentru dvs.?

CostacheTraian: Dacă la început a fost doar pasiune, treptat, a devenit profesie, cu tot ce presupune practicarea unei meserii. Pregătire teoretică, pregătire fizică, practică în zbor, perfecționare, adaptarea vieții de familie și a timpului liber la cerințele profesiei de pilot militar.

Reporter: Pe ce tipuri de avioane ați pilotat ?

CostacheTraian: Înainte de școala militară am zburat cu planorul Blanik L-13, Zlin-226 și Zlin-526A. În școala militară am zburat Zlin-526F și L-39. După absolvirea școlii am zburat Il-28 și varianta sa chinezească Hong-5, Mig-21M și MF, Mig-21 LanceRși elicopterul IAR-330. După trecerea în rezervă, pentru obținerea licenței de pilot civil, am zburat cu Piper PA-34 Seneca.

Reporter: De ce proveniență este avionul Mig 21, o scurtă descriere.

Costache Traian:Timp de foarte mulți ani, poate prea mulți, datele despre Mig-21 erau secrete. Chiar dacă el era exploatat de foarte multe țări, nu toate membre ale Tratatului de la Varșovia. Astăzi, la o simplă căutare pe internet se pot obține toate datele. Dar, pe scurt, MiG-21 este un avion de vânătoare din generația a treia, proiectat și construit de către Biroul Mikoian și Gurevici din Uniunea Sovietică. Prototipul are primul zbor în 14 iunie 1956, iar din 1959 începe dotarea unităților de luptă (în URSS). În România primele avioane au sosit în 1965, dotarea forțelor aeriene continuând cu variantele modernizate, Mig-21  rămânând (încă) piesa de bază a aviație militare.

Reporter: Unde ați fost repartizat după ce ați terminat școala de aviație de la Boboc?

Costache Traian: Prima unitate de aviație în care am activat a fost Escadrila 38 Aviație Cercetare și Bombardament, pe aerodromul Borcea. Aici am lucrat pânăîn 1989 când am plecat la Academia Militară.

Reporter: Când ați venit la Câmpia Turzii ?

Costache Traian: La terminarea academiei, care între timp devenise AISM (Academia de Înalte Studii Militare), am primit repartiție la Regimentul 71 Aviație Vânătoare, Câmpia Turzii.  Pe 20 septembrie 1991, m-am prezentat la unitatea de aviație din Câmpia Turzii, unde am rămas pânăîn primăvara anului 2006, când am primit ordin de mutare la SMG (Statul Major General).

Reporter: Ați prins ambele tipuri de Mig 21 simplu și  modernizat, care sunt diferențele?

Costache Traian: Da, am pilotat ambele tipuri de Mig-21. Care sunt diferențele? Pentru a întelege trebuie să discutăm puțin despre avioanele de luptă. Orice aeronavă de luptă (avion, elicopter, dronă) este o platformă pe care se amplasează arme sau sisteme de arme. Scopul este să transporți aceste arme în locul de unde ele pot lovi ‘inamicul repartizat’ înainte ca acesta să poată lovi el primul. Inamic repartizat poate fi avion de bombardament, de vânătoare, rachetă de crozieră, sau pot fi obiective la sol,  sisteme care lansează arme de nimicire în masă, sisteme de apărare antiaeriană, puncte de comandă, puncte obligate de trecere, trupe și blindate în deplasare, trupe și blindate în raioane de staționare, etc. Acum să revenim la Mig. Am văzut că a fost proiectat la mijlocul anilor ’50. Atunci a fost proiectat și construit ca avion interceptor împotriva bombardierelor care evoluau la mare altitudine, având ca armament 2 rachete aer-aer autodirijate. Modernizările care i-au fost aduse ulterior au permis amplasarea unui tun de bord, încă două grinzi de acroșare pentru extinderea la 4 a numărului de rachete, îmbunătățirea performanțelor de descoperire a inamicului, modernizarea aparaturii de navigație și radio-navigație, combaterea acțiunilor de război electronic. Dar s-a ajuns la limita posibilităților de modernizare a acestei platforme. Constructorii produceau deja avioane din alte generații. În aceste condiții, în România, în limita posibilităților economice la începutul anilor ’90, s-a hotărât efectuarea unei modernizări radicale, care a presupus păstrarea motorului și a celulei (corpului) și înlocuirea în totalitate a surselor de energie electrică de la bord, pentru a putea susține dotarea cu sisteme noi pentru navigație, controlul aeronavei in zbor, controlul armamentului, masuri si contramasuri de razboi electronic, etc. Toate aceste operațiuni au permis ca noul MiG-21 LanceR să poată participa, cu succes, la îndeplinirea misiunilor de luptăîn sistemul integrat al forțelor NATO.

Reporter: Vă rog să ne spuneți dacă ați primit dinstincții importante primite de la SMFA?

Costache Traian: Ordinul Virtutea Aeronauticăîn grad de Ofițer, medaliile din clasa Meritul Militar și În Serviciul Patriei XXV.

Reporter: Cât timp ați fost profesat această meserie?

Costache Traian: De la primul zbor în august 1974 și pânăîn octombrie 2009, doar 35 de ani.

Reporter: Care sunt bolile profesionale în urma exploatării unui avion supersonic ?

Costache Traian: Sigur că există, ca și în orice altă meserie. Diferențele sunt date de specificul condițiilor în care exerciți această meserie. Plecând de la condițiile climatice prezente pe aerodrom, care pot varia de la ger cu vânt puternic și precipitații, până la canicula cu vânt calm și umezeală peste limita de confort și continuând cu condițiile din avion, suprasarcina (poate alterna de la valori negative la valori pozitive în câteva secunde), încordarea psihică, vibrații, radiație cosmică.

Reporter: Ati mai urma aceeasi meserie daca ar fi să o luații de la început?

Costache Traian: În mod sigur DA

Reporter: Când ați ieșit la pensie, și ce sentiment ați avut?

Costache Traian: În luna martie 2008. Retragerea din activitate, indiferent de domeniu, generează sentimente contradictorii. Ești mulțumit că ai încheiat cu bine un capitol din viața ta și în același timp, regreți că vei ieși din colectivul care ți-a fost ca o a doua casă. Eu am fost un pic mai norocos, în sensul că această retragere s-a produs, cumva, în trepte. În septembrie 2007, împlinind 50 de ani, am executat ultimul zbor pe MiG-21 dar am putut continua zborul cu elicopterul. În martie 2008 am trecut în rezervă, încheind activitatea în domeniul militar, dar am început cursul de reconversie pentru obținerea licenței de zbor în aviația civilă, obținând în decembrie 2008, brevetul de pilot commercial. Au urmat doi-trei ani în care am tot evaluat ofertele de începere a unei noi cariere în aviația de transport până când, punând în balanță cerintele noului serviciu cu problemele familiare, am decis că este timpul să devin pensionar full-time și să recuperez alături de familie lungile perioade, în care eram mai mult plecat decât acasă.

 

Reporter: Ce sfaturi ați da tinerilor care doresc să urmeze o școală de aviație?

Costache Traian: Dacă simt atracție sunt multe posibilități prin care pot ajunge în cabina de pilotaj a unui avion. Recomand să facăîntâi un zbor de agrement cu un avion de mici dimensiuni, Lac Luncani oferea această posibilitate. Dacă le place și vor să continue atunci pot opta pentru obținerea unui brevet de pilot privat pe avioane ușoare. Dacă ajung în această fază vor ști în mod sigur care sunt pașii pentru a face din pilotarea avioanelor o meserie, sau vor rămâne la faza de agrement. Oricum vor ști ceînseamnă să zbori cu un avion pilotat de tine și asta este lucrul cel mai important.

Reporter: Știu că sunteți ancorat în activitățiile Asociației ,,Pro Assisto”, ce puteți să ne spuneți despre acest aspect?

CostacheTraian: Fiica mea este beneficiară a programelor derulate de Pro Assisto și am participat în calitate de părinte însoțitor. Doamna Floriana Prahoveanu și colectivul de voluntari oferă clipe minunate pentru tinerii cu dizabilități. Posibilitatea de a interacționa cu alți tineri, de a socializa cu diverse persoane în diverse ocazii, de a fi incluși în activități organizate la nivel de municipiu este pentru ei ca un elixir care le arată ca nu sunt excluși, nu sunt izolați, ci dimpotrivă, pot participa la viața cetății, în limita posibilităților lor.

​Reporter: Având în vedere că d-nul Costache Traian este o persoană ancorată în Asociația Pro Assisto, puteți să ne spuneți câteva cuvinte?

Prahoveanu Floriana, Asociația Pro Assisto, Câmpia Turzii: Domnul Costache Traian pentru noi, cei de la Asociația Pro Assisto, este omul pe care il simți aproape, nu doar prin cuvinte, ci și prin ceea ce expimă prin prezența sa, prin tonalitatea vocii, prin atitudinea discretă. Nu poți să te gândești la Crenguța, copilul cu zâmbet special, cu poftă de viață, fără să te gândești la Traian și Angelica, care i-au creat condiții să fie fericită. Este genul de persoană căruia obstacolele nu i-au oprit zborul și care știe și poate ține ferm manșa și rezistă la looping-urile furtunilor vieții.