O LECȚIE DE ISTORIE AUTENTICĂ
Pentru ca perioada ”Școala Altfel” să aibă impact la Școala Gimnazială ”Avram Iancu” din Câmpia Turzii profesorii propun activități deosebite, unele dintre cele mai așteptate sunt excursiile, valoare educativă a acestora este de netăgăduit, obiectivele vizate sunt alese împreună cu elevii.
Anul trecut am vizitat ”leagănul civilizației europene”, Atena, unde situl arheologic Acropole ne-a impresionat enorm, la întoarcere din Atena elevii au ales următoarea zonă pentru o excursie: Italia,astfel că anul acesta am pornit în excursie pe urmele unui mare imperiu, Imperiul Roman.
Excursia noastră a început cu plecarea din orașul natal cu autocarul firmei de turism, însoțiți de ghid și patru doamne profesoare ( dir. adj. prof.Jiman Bella Ecaterina, prof. Repciuc Carmen, prof.Văsie Veronica și înv. Rusan Anca), la graniță nu am întâmpinat probleme, ne-am trezit spre dimineață în Slovenia,iar în jurul orei 11,00 eram în primul oraș de pe lista noastră: Padova.
Padova este unul din cele mai vechi orașe ale Italiei, cunoscut și ca oraș universitar, pe străzile Padovei se împletesc armonios civilizațiile venețiană cu cea romană, medievală și renascentistă, într-un stil unic, fermecător, aparte, ce atrage anual milioane de turisti. Primul obiectiv vizitat a fost Basilica Sf. Giustina, o clădire impunătoare (cu ajutorul unui ghid deosebit am aflat o mulțime de lucruri interesante în această excursie), este o mănăstire benedictină, ridicată în stil neoclasic, pe partea de la intrare am recunoscut simbolurile celor patru apostoli, sculptate în piatră, iar înăuntru am aflat că se odihnesc osemintele Sf. Ev. Luca.
Ne-am oprit în piața centrală a orașului Prato dela Valle, cea mai mare piață din Italia, de fapt un parc așezat pe o mică insulă, adevărata oază verde a orașului. Este mărginită de un brâu dublu de 78 de statui ce înfățișează personaje ilustre ale orașului Padova, despărțite de un canal de apă care înconjoară piața ca un inel, peste care trec câteva poduri de piatră arcuite și decorate cu felinare. In scurtul nostru popas în această mare piață am facut cunoștință cu vânzătorii ambulanți care ne-au îmbiat cu ochelari de soare pentru a ne putea bucura de soarele și căldura Italiei.
Nu departe de Prato dela Valle am găsitPiazza del Santo, o alta piață generoasă, unde am vizitat Basilica di Sant Antonio(Catedrala Sf. Anton). Este cea mai mare biserica din Padova și a doua ca mărime din Italia, după Basilica di San Pietro, cunoscuta și sub numele de “Il Santo” (Sfantul), unul dintre cele mai sacre si vizitate lăcașuri sfinte din Italia, în interior odihnesc moaștele Sf. Anton, binecunoscutul făcător de minuni care te ajută să regăsești ce ai pierdut: obiecte, sănătatea, dragostea, la intrare am văzut un panou cu multe poze ale unor părinți și copii recunoscători Sf. Anton. Ne-am apropiat în tăcere de mormântul acestuia și am pus mâna pe lespede, cea mai impresionantă parte a fost Capela Relicvelor unde sunt expuse în vitrine obiecte care i-au aparținut, dar si limba si mandibula sfântului, un moment cu adevărat înălțător am trăit citind inscripțiile vitrinelor.
Incălziți de soarele Italiei în piațaPalatului Regionale am făcut un mic popas și am degustat prima dată renumita ”gelato” italiană.
După așa o zi plină ne-am retras la hotel, a fost și prima călătorie cu mijloacele de transport în comun din Italia, am învățat să luăm bilet, să-l validăm în autobuz, să ne orientăm pe harta stațiilor pentru a identifica unde trebuie să coborâm din autobuz.
Ziua a doua din Italia a început devreme, la ora 7 am servit micul dejun, iar la ora 8 eram în drum spre stația de tren să mergem în Veneția. După o scurtă călătorie, 3 stații, am ajuns în gara care ne-a deschis priveliștea spre Grand Canale.
Am continuat drumul propus de ghid spre obiectivele Veneției, ne-am minunat de străduțe, podețe, de gondole și gondolierii care ne invitau la plimbări romantice, de clădiri, de terasele cu chelnerii amabili care te chemau ”ti prego” și numărul exagerat de mare de turiști, care, ca și noi, doreau să se bucure de aerul venețian, am mâncat pizza si gelato, ne-am făcut poze pe Podul Rialto, în Piața San Marco, cu Puntea Suspinelor, Palatul Dogilor și Basilica San Marco, am vrut să ne facem poze din Campanila San Marco, turnul clopotniță al basilicii, unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale orașului. Turnul are 98,6 metri înălțime și stă singur într-un colț al Piaței San Marco, în apropiere de partea din față a bazilicii, dar mulțimea de oameni care stătea la coadă ne-a descurajat, nu aveam la dispoziție decât câteva ore să vedem Veneția, am suspinat și noi ca și cei închiși care priveau ultima data deschiderea apei de pe Puntea Suspinelor și am pornit spre gară.
La coborârea din tren ne aștepta autocarul pentru a continua minunata excursie spre Roma. În drumul nostru am traversat regiunea Toscana, drumul a fost plin de istorisiri ale ghidului despre această minunata regiune și istoria ei.
Am ajuns târziu la hotel. Următoarea zi a început din nou devreme cu micul dejun si plecarea spre stația de metrou, ar fi fost o adevărată aventură să stabilești traseu fără ghid, însă cu ajutorul lui am parcurs un traseu minunat, plin de istorie.
La ieșirea din stația de metrou am dat de primul obiectiv ce ne-a apărut chiar ca un colos în fața ochilor, toți am exclamat ”UAU!” când am ridicat privirea, Colosseo, cu adevărat cea mai mare clădire-ruină a Imperiului Roman, parcă am simțit tot zbuciumul spectacolelor publice.Deși a fost ruinat parțial din cauza pagubelor provocate de cutremure și hoți de piatră, Colosseo este încă un simbol al Romei Imperiale și este una dintre Cele șapte minuni ale lumii. Alături de Coloseu stă maiestuos Arcul lui Constantin și Templu lui Venus și Rome.
Am trecut apoi să vedem Basilica San Pietro in Vincoli, o clădire neimpresionantă din exterior, dar plină de bogăție în interior, găzduiește lanțurile cu care a fost legat Sf. Petru în Ierusalim, un alt atu pentru turiști al acestei basilici este Moise al lui Michelangelo, una dintre cele mai mari realizări ale sculpturii renascentiste ce decorează mormântul Papei Julius II. Un alt mormânt notabil de aici se referă la cel al lui Antonio Pollaiuolo, alături de mormântul lui Cinzio Passeri Aldobrandini.
Drumul nostrua dus spre Forul Roman care era principala piață publică din Roma, centrul civilizației romane. Situat între colinel eCapitolină și Palatină, forumul găzduia un mare număr de monumente și edificii publice, fiind centrul activităților politice, comerciale, religioase, festive, juridice etc. Era de asemenea nodul rețelei de drumuri construite de romani, fiind străbătut de Via Sacra și punct de origine pentru Via Appia. A fost fundalul multor evenimente istorice. Cezar, August și Traian au construit piețe adiacente, cunoscute drept Forumurile Imperiale.
Columna lui Traian se ridica maiestuoasă, așa cum o știam din cărțile de istorie, cu scenele în care ne-am regăsit strămoșii noștri și istoria noastră zbuciumată, am zâmbit cu respect când ne-am amintit de drumul parcurs de badea Cârțan.
Alături de Columna stă o clădire maiestuoasă, un monument mai nou, Altare della Patria sau Il Vittoriano.
O altă clădire mai nouă este Palatul Venetia cunoscut drept locul de unde vorbea Mussolini, sediul său, locul unde guvernul lucra, in sala respectivă nu se oprea lumina, simbol al faptului că guvernul nu s-a odihnit niciodată. Din balconul acestei clădiri în 1940 Mussolini a declarat război Franței și Angliei.
În micuța piața Fontana di Trevi am servit cea mai bună înghețată. Această fântână arteziană este cea mai frumoasă și cea mai cunoscută din Italia, Figura centrală a fântânii este Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș, iar celălalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării. La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfațișând-o pe Agripa, fata dupa care a fost denumit apeductul. Apa de pe fundul fântânii reprezinta marea. Legenda spune că cel ce aruncă o monedă în apa se va întoarce la Roma. Această monedă trebuie aruncată peste umăr, cu spatele la fântână. Am aruncat bănuți despre care am aflat că se adună chiar mulți în fiecare zi (aprox.3000 euro) și sunt folosiți în scopuri caritabile, deci chiar dacă dorința nu ni se va îndeplini, banuții vor fi bine utilizați. Cu acest gând am pornit înainte pe străduțele înguste și pline de farmec ale Romei și am excamat la unison ”uau” când în fața noastră s-a descoperit impunător Panteonul.
Unicitatea arhitecturală a Panteonului provine din faptul că înălţimea este egală cu diametrul, ridicându-se la puţin peste 43 de metri. În al doilea rând, până la începutul secolului al XX-lea, era cea mai mare clădire din beton din lume, iar în al treilea rând, este cel mai bine conservat edificiu antic din Roma..
Templul a fost construit la ordinul lui Marcus Agrippa în a doua jumătate a primului secol îH, şi substanţial restaurat (de fapt, reconstruit) sub Împăratul Hadrian, în anul 126 dH.
Excelenţa arhitecturală a întregii structuri, în special a domului şi a porticului (minunat mărginit de masive coloane corintiene), a inspirat proiectarea a numeroase alte clădiri construite în cursul istoriei. Michelangelo însuşi a fost fascinat de structură, şi chiar s-a raportat la domul Panteonului ca la un model de urmat atunci când a proiectat domul Bazilicii Sfântul Petru din Vatican. Tot la fel a acţionat şi Brunelleschi atunci când a fost desemnat să proiecteze Bazilica Santa Maria dei Fiori din Florenţa.
În timp, patrimoniul decorativ al Panteonului a fost în mod substanţial îmbogăţit, în special cu începere din epoca Renaşterii. Astfel, lucrări semnate de Giuseppe Sacconi, Arnaldo Zocchi, Lorenzetto, Ludovico Gimignani, Francesco Rosa, Giovanni Peruzzini şi Luigi Garzi pot fi văzute peste tot în interiorul Panteonului (pereţi, nişe, arcade). În plus faţă de toate acestea, Panteonul este adesea adus în discuţie pentru notabilele personalităţi îngropate aici: în acest edificiu se află mormintele lui Rafael, al primului rege al Italiei, Vittorio Emanuele, precum şi mormântul succesorului acestuia, Umberto I. Merită menţionat că, deşi Panteonul nu este un locaş de cult în adevăratul sens al cuvântului, este ocazional folosit în scopuri religioase, în special pentru servicii specifice confesiunii catolice.
După o scurtă pauză de masa, aveam nevoie de energie să mergem mai departe pe acest drum istoric, am pornit spre Vatican.
Primul obiectiv a fost Castelul San Angelo, am traversat podul peste Tibru și l-am privit în toată splendoarea. Castelul Îngerilor a fost initial conceput ca mausoleum pentru Împăratul Hadrian și urmașii lui, apoi a fost modificat în castel de papi datorită coridorului secret, lung de 800 m care făcea legătura cu Vaticanul. Mausoleul are formă circulară cu o înălțime de 20 m și cu un diametru de 64 m. El este construit din peperin o rocă vulcanică și opus caementitium (beton roman) acoperit cu travertin (un calcar din Tivoli) și un soclu dreptunghiular cu laturile de 84 – 89 m și înalt de 10–15 m acoperit cu marmură.
Pasajul Borgo” (în italiană Passetto di Borgo) este un coridor îngust, aflat deasupra unui zid înalt de piatră lung. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid. Comandat în anul 1277 de Papa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit a fi o cale eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat. În anul 1494, Papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al VIII-lea al Franței. Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său, în 1527, în timpul „Jefuirii Romei” (Sacco di Roma) de trupele dezlănțuite de mercenari ale Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul. Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte. Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor. Cheile coridorului se găsesc la Garda Elvețiană.
La stânga acestui castel se dechide calea spre Vatican, am străbătut drumul și ne-am așezat fericiți pe jos în Piața San Pietroascultând istorisirile ghidului despre garda elvețiană și despre alegerea papei și umplându-ne ochii cu bucuria vederii locului în care ne aflam, de coloanele care străjuiesc granița și basilica care tronează în centru.
Vaticanul este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către papă, episcopul Romei.
Am văzut din exteriorBasilica Sf. Petru care era închisă pentru vizitare datorită zilei în care am ajuns să o vizităm (Vinerea Mare ), am văzut balconul de unde Papa binecuvântează mulțimea, am văzut pe ecranele mari puțin din slujba care se desfășura înăuntru, am auzit minunate cântări si plini cu umilință și respect am pornit spre Piata Garibaldi să aruncăm o ultimă privire Romei. Ajunși sus, pe un platou înalt deasupra Vaticanului si a Romei ne-am reamintit obiectivele vizitate si ne-a propus țeluri personale, la fel ca la Fontana di Trevi ,de a reveni (poate)cu cei dragi.
Prof.înv.primar Rusan Anca
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
