Spre deosebire de anul trecut, când controlul în vamă a durat aproximativ o oră, de data acesta, vameșii s-au mulțumit doar cu o simplă constatare a existenței pașapoartelor și în sfârșit, părăsim meleagurile românești. Actuali și foști elevi ai Școlii Gimnaziale AVRAM IANCU, Câmpia Turzii (director: prof. ANA POPESCU), dar și profesorii însoțitori (Matei Sultănica, Corchiș Loredana, Ana Popescu și asistenta medicală Mioara Crișan), încercăm să vizualizăm întregul traseu spre meleagurile germane.
Drumul până la Viena pare destul de scurt, întrucât la ora 11, suntem în Prater. Dacă acum doi ani am ratat muzeul figurinelor de ceară Madame Tussauds, anul acesta am profitat din plin de prezența personalităților din întreaga lume, e drept, într-un format aparte. Muzeul de Științe ale Naturii ne-a facilitat călătoria până la începuturile lumii și ale vieții, purtându-ne printre diferitele specii, alături de care omul viețuit mai mult sau mai puțin, de-a lungul timpului.
În ziua următoare am pășit în viitor, în sala de prezentare a modelelor de mașini și motociclete ale firmei BMW, dar am vizitat și Muzeul jucăriilor din Munchen, care nu e o impresionanta desfășurare de forțe (ca și cel din Nurnberg), ci e o suita de încăperi pe mai multe etaje, la care ajungi ori cu liftul, ori urcând scările strâmte din turn. Bineînțeles, e mult mai frumos sa urci, așteptându-ți cuminte răsplata pentru fiecare etaj urcat. Iar aceasta e cu adevărat impresionanta: sute de jucării de toate felurile, care mai boante, care mai peltici, care mai prăfuite. În orice caz, toate sunt jucării cu care cineva chiar s-a jucat acum un secol și ceva.
Totuși, cina luată la Berăria Regală, întemeiată de către ducele Wilhelm al V-lea în 1589, sătul să plătească prețurile ridicate pentru berea importată din Hanovra, ne-a impresionat deopotrivă, pe cei mari și mici. Clădirea imensă are aproximativ 4000 de locuri, iar germanii nu ezită să-și promoveze datinile, melodiile și dansurile populare, chiar mâncarea tradițională.
Castelele „regelui din povești”, Ludwig al II-lea: Linderhof, construit în 1870 (masa din sufragerie a fost proiectată ca o “masă fermecată”, după modelul celor din operele Fraților Grimm) și Neuschwanstein, versiunea romantică a lumii medievale, au fost alese de către Walt Disney ca emblemă a filmelor și parcurilor sale tematice.
Și Salzburgul cu ale sale Grădini Mirabell pare desprins dintr-un basm, mai ales că este orașul lui Mozart, iar funicularul ne-a facilitat intrarea în curtea interioară a Castelului Hohensalzburg, denumit și „Fortăreața din Salzburgul de Sus”
În ciuda epuizării, pe care am simțit-o doar la finalul excursiei, am conștientizat faptul că întregul efort a meritat cinci zile pline, în care diferite experiențe trăite și-au lăsat amprenta asupra noastră, într-un fel sau altul.
Germania nu m-a impresionat atât de mult ca și Italia, dar mi-am dat seama că, probabil, calmul oamenilor, gravitatea gesturilor și starea de liniște, chiar confortul care se simte la tot pasul nu sunt atât de empatizante cu fervoarea latinilor, cu spiritul aprig al acestora.
Totuși, imigranții de diferite naționalități par a colora aerul destul de citadin al Germaniei. Curățenia vizibilă la tot pasul, ordinea, civilizația și dorința de a încadra totul în anumite limite îți conferă o stare de bine, de firesc și normalitate, ca să nu mai zic de faptul că dorința de a ne îndrepta și noi spre astfel de repere, trezește speranța în sufletele noastre.
LOREDANA CORCHIȘ
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
