159 de ani de la înființarea Corpului Ofițerilor Sanitari ai Armatei
Ziua medicinei militare este marcată anual la 21 august.
Se împlinesc 158 ani de când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Înaltul Decret Domnesc prin care a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari ai Armatei.
Medicina militară reprezintă un segment specializat important care asigură servicii medicale recunoscute pentru înaltă performanță si calitate atât pentru efectivele militare, dar si pentru populația civilă.
Prin semnarea de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a Înaltului Decret Domnesc nr. 4629/21 august 1862 luau fiinţă Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, acesta fiind momentul constituirii unui element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor militare.
Prin înfiinţarea, în 1862, a Corpului Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi a Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar Român se atesta, astfel, medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor armatei.
Înainte de această atestare, s-au pus bazele pentru constituirea medicinei militare moderne, principalele repere istorice fiind: 13 septembrie 1831 – înfiinţarea unui lazaret, în baza regulamentului ”miliţiei” Principatului Ţării Româneşti, structură ce va deveni, ulterior, Spitalul Militar Central; 1851 – constituirea, la solicitarea comandantului spitalului, a primului serviciu permanent de gardă, în vederea asigurării asistenţei medicale în regim de urgenţă; 1853 – încredinţarea, de către domnul Ţării Româneşti Barbu Ştirbei, a conducerii spitalului doctorului de origine franceză Carol Davila.
Acesta din urmă a elaborat primul regulament modern de funcţionare a Spitalului Militar, structurat pe asigurarea a două funcţii organice, respectiv, asistenţa medicală chirurgicală şi cea de medicină internă. Tot prin efortul său, se concretizează conceptul de infrastructură materială şi de suport logistic, prin dotarea serviciului medical pentru timp de pace, dar mai ales pentru război.
Încă din anul 1830, atât activitatea Serviciului Sanitar Militar, cât şi cea a Serviciului Sanitar Civil erau coordonate de Comitetul Doftoricesc, se arată în volumul ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010). În 1857, au fost puse bazele învăţământului medical din ţara noastră, prin înfiinţarea, de către Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Şcolii naţionale de medicină şi farmacie, se arată pe site-ul umfcd.ro.
În anul 1857, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independenţă (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorităţii militare.
Promulgarea, prin Înaltul Decret nr. 1125/15 aprilie 1882, a ”Legii pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei”, precum şi elaborarea ”Instrucţiunilor pentru funcţionarea ambulanţelor” şi a ”Deciziei relative la serviciul ambulanţelor în armată” au creat cadrul normativ de funcţionare a serviciului sanitar militar, care era condus de o direcţie specializată din cadrul Ministerului de Război, se arată pe site-ul arhiva.gov.ro.
Istoria medicinei militare se suprapune cu istoria militară a poporului român, personalul sanitar al Armatei Române implicându-se în momentele cruciale ale istoriei: Războiul de Independenţă (1877-1918), Războiul de reîntregire naţională (1916-1918), cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forţelor de menţinere a păcii din diferite teatre de operaţiuni din lume, alături de ceilalţi reprezentanţi ai Armatei României.
În anul 1900, s-a înfiinţat Societatea Ştiinţifică a Corpului Sanitar Militar Român şi Revista Sanitară Militară, iar în iulie 1921 a avut loc primul Congres de Medicină şi Farmacie Militare la Bruxelles, la care România a participat cu un raport asupra organizării Serviciului Militar şi a legăturii sale cu Crucea Roşie.
În 1945, s-a constituit Direcţia Superioară Sanitară – Farmaceutică.
După o serie de alte reorganizări, în anul 1990 a luat fiinţă Inspectoratul General Medical, în 1993 – Direcţia Medicală, în 1999 – Direcţia Asistenţă Medicală, iar din 2004 – Direcţia Medicală, se arată în volumul ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).
Direcţia medicală este ”structura centrală de specialitate a Ministerului Apărării Naţionale care are ca principale domenii de activitate elaborarea politicilor şi a reglementărilor privind asistenţa medicală, asistenţa sanitar-veterinară şi inspecţia sanitară şi sanitar-veterinară de stat, planificarea, programarea, standardizarea şi interoperabilitatea în domeniul medical, asistenţa farmaceutică şi logistică medicală, statistica şi informatica medicală precum şi expertiza medico-militară”.
În memoria medicilor, sanitarilor şi a surorilor voluntare care au salvat vieţi pe fronturile Primului Război Mondial, a fost ridicat în Bucureşti, în anul 1932, Monumentul Eroilor Sanitari. Realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, monumentul este amplasat în Piaţa Operei, în vecinătatea Operei Naţionale şi a Facultăţii de Medicină, şi este înscris în Lista monumentelor istorice.
sursă: Agerpres
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
