Pe 29 iulie 1848, “Deşteaptă-te, române!” a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Interzis de regimurile totalitare timp de aproape o jumătate de secol, “Deşteaptă-te, române!” a fost ales, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, imnul naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.
Ziua de 29 iulie a fost desemnată, în 1998, Ziua Imnului Naţional al României – “Deşteaptă-te, române!”, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848.
Versurile imnului naţional actual al României aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducător, un adevărat tribun al epocii Revoluţiei de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), cunoscut poet şi culegător de folclor.
Ideea unui imn naţional s-a născut încă din 1840 în Principatele Române, când era cântat mai ales la festivităţile oficiale unde apărea domnitorul ţării. În anul 1881 cu prilejul încoronării regelui Carol I, poetul Vasile Alecsandri a scris textul „Imnului regal român”.
Imnul s-a cântat în mod oficial pentru prima dată în România în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I.
Imnul regal a fost înlocuit în 1948 de „Zdrobite cătuşe”, apoi de „Te slăvim, Românie!” şi de imnul comunist „Trei culori”. Acestuia i-a luat locul, după Revoluţie, „Deşteaptă-te, române!”.
Ar mai fi de adăugat poate că acest cântec a fost imnul de stat al Republicii Democrate Moldoveneşti între 1917-1918 (după desprinderea de Rusia, până la Marea Unire) şi între 1991-1994, după care imnul naţional al acestei mici Românii de peste Prut a devenit cântecul scris pe versurile cunoscutei poezii „Limba noastră”. Şi că „Trei culori” compus de bucovineanul Ciprian Porumbescu, cândva imn naţional al nostru, este şi imnul naţional al Albaniei, cu alte versuri (propunerea adoptării sale a venit din partea scriitorului Victor Eftimiu, albanez de origine).
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
