Ziua Eroilor

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

SPUNEȚI / VOI GENERAȚIILOR VIITOARE / CA NOI AM FACUT SUPREMA / JERTFĂ PE CAMPUL DE BATAIE / PENTRU APARAREA PAMANTULUI / STRABUN SI A FIINTEI NATIONALE

Sunt cuvintele scrise pe Mounumentul dedicat celor căzuți pentru întregirea neamului, la Izvoru-de-Sus. Redăm, mai jos, un articol, însoțit de fotografii de arhivă, semnat de istoricul francez Christophe Woehrle, doctor în istorie contemporană, pasionat de istoria prizonierilor de război. De câțiva ani, munca sa remarcabilă are în prim plan cimitirele din Alsacia și Lorena, unde sunt îngropați prizonieri de război români din Primul război mondial. În material, Christophe Woehrle scrie povestea emoționantă a doi eroi de război, Moraru Gheorghe și Ion, istoricul a mers pe urmele lor.

****
Izvoru-de-Sus este un sat din comuna Vedea, județul Argeș, situat în centrul României, la 150 de kilometri N-V de capitală. La începutul secolului Izvoru-de-Sus număra 972 de locuitori, o biserică și o școală. Dezvoltarea localității este strâns legată de agricultură, este activitatea principală a locuitorilor. De-a lungul vremii, 205 de locuitori ai acestui sat au murit pentru patrie, în timpul campaniilor militare din 1877-1878, 1913, 1916-1919 și 1941-1944. Au fost ridicate două monumente în memoria lor : unul în curtea școlii din comună, iar al doilea în cartierul Izvoru-de-Jos, în apropiere de grădiniță.
83 de localnici și-au pierdut viața în Primul război mondial. În 1926, în urma unei donații, a fost ridicat un monument comemorativ, pe care este scris : SPUNEȚI / VOI GENERAȚIILOR VIITOARE / CA NOI AM FACUT SUPREMA / JERTFĂ PE CAMPUL DE BATAIE / PENTRU APARAREA PAMANTULUI / STRABUN SI A FIINTEI NATIONALE.

La cimitirul Dieuze, din regiunea franceză Lorena, există două morminte, la distanță unul de celălalt, dar care sunt inscripționate cu același patronim. În primul se odihnește Gheorghe Moraru, în celălalt Ion Moraru. Potrivit surselor noastre, primul a murit în aprilie 1917 în Alsacia, iar al doilea, 15 zile mai târziu, la Sarrebourg, regiunea Lorena.
Datorită Arhivelor Comitetului Internațional al Crucii Roșii am reușit să aflăm mai multe detalii despre acești doi oameni :
Gheorghe Moraru era soldat în regimentul 68 infanterie, parte a companiei de mitraliori. A căzut prizonier la Mizil, județul Prahova, în data de 10 decembrie 1916, apoi a fost transferat în lagărul de la Tucholà, în Polonia, de unde a fost trimis în Alsacia, la Keskatel. În urma condițiilor grele de detenție moare la 12 aprilie 1917. Gheorge Moraru s-a născut în 1885 la Izvoru-de-sus și era căsătorit cu Rada.

Ion Moraru era soldat în regimentul 28 infanterie și aparținea companiei a zecea. A fost luat prizonier în 28 noiembrie 1916 la Cătina, județul Cluj. Ca și compatriotul său, Gheorghe, a trecut prin lagărul de la Tucholà și apoi a fost trimis în Lorena. După câteva luni de captivitate, a fost internat la Spitalul militar din Sarrebourg unde a murit pe 3 mai 1917. Ion Moraru s-a născut în 1888, la Izvoru de Sus și era fiul lui Pătrașcu Moraru.
Cei doi erau oare frați sau făceau măcar parte din aceeași familie ? Asta urmează să se stabilească după cercetările care vor fi făcute în România. Originari din același sat, fără îndoială că se cunoșteau. Și au urmat, fără să știe, același drum, prin Polonia, iar mai apoi în Alsacia – Lorena, acolo unde își dorm amândoi somnul de veci.