În natura-i inspirată, ca-n versul de vedenie,
Își așterne albul, într-o poveste de veșnicie.
Eminescu, poetul, în rime desăvârșite,
Păstrează iarna vie, în cuvinte călduroase și finite.
5. Ecouri de zăpadă
de Gyarmati Ștefania
În albul tăcerii, în zări de argint,
Iarna îşi țese povestea-n vânt,
Cu fulgi diafani ce cad în dans,
Îmbrățișând pământul în tăceri și glas.
Copacii îmbrăcați în straie reci,
Cu ramurile-ncremenite-n norii reci,
O poezie e iarna, un tablou curat,
Cu farmecul ei, sub cerul înghețat.
Prin văzduhul senin, fulgii dansează ușor,
Ca stelele lui Eminescu, în versuri cu fior.
Sub ochii poeziei, iarna devine vis,
Cu farmecul ei pur, în peisajul de gheață și de lis.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
