La începutul fiecărui an, cei ce iubesc au ocazia să-şi mărturisească dragostea de Sfântul Valentin. Abia trecută febra cadourilor de sfârşit de an, magazinele se umplu iarăşi de îndrăgostiţi doritori să ofere cel mai original cadou persoanei iubite.
Valentine’s Day a intrat în viaţa românilor, chiar dacă exista deja o sărbătoare autohtonă dedicată iubirii, pe 24 februarie: Dragobetele. Se pare că Ziua Îndrăgostiţilor a fost mai atrăgătoare, pentru că oraşele se umplu de simboluri ale iubirii pe 14 februarie, iar în Ziua de Dragobete nu îşi amintesc mulţi că este ceva de sărbătorit.
Valentine’s Day se sărbătorește în întreaga lume pe data de 14 februarie, fiind o sărbătoare din SUA ce a căpătat contur în ultima perioadă, datorită unei mediatizări profunde.
Valentine’s Day iși are originea intr-o veche sărbătoare română, Lupercalia, care și-a schimbat ulterior numele în Sfantul Valentin. Valentin era un preot din Roma, iar Claudius al II-lea, împăratul din acea vreme, a ordonat soldaților să nu se logodească sau să se casătorească, deoarece consideră că în acest caz există riscul de a nu mai merge la război. Preotul Valentin a încălcat ordinul împăratului și a oficiat câteva căsătorii în secret, motiv pentru care a fost arestat și condamnat la moarte. Preotul a fost decapitat pe 14 februarie, în ajunul sarbătorii Lupercalia și a fost declarat sfânt, Roma mutând sărbătoarea de pe data de 15, așa cum era initial, pe 14 februarie. Ulterior, ziua de 14 februarie a devenit Ziua Indragostiților, așa cum este cunoscută până în zilele noastre.
Sărbătoarea „Dragobetelui”, sărbătoare a dragostei la români, este celebrată în fiecare an la 24 februarie. Divinitate mitologică asemănătoare lui Eros (zeul iubirii, în mitologia greacă) şi Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei), Dragobete, cunoscut şi sub numele de Dragomir, este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic şi nestatornic, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică şi este închipuit ca fiind un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, care sălăşluieşte mai mult prin păduri. Preluat de la vechii daci (strămoşii antici ai poporului român), unde era perceput ca un zeu peţitor şi ca un naş ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, de-a lungul veacurilor românii au transformat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat “zânul dragostei”, zeitate ce îi ocroteşte şi le poartă noroc îndrăgostiţilor. A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, precum cea a păsărilor ce “se logodesc” în această zi. Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui organizându-se petreceri, prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne şi chiar căsnicii. În trecut, în sate, se auzea zicala ‘Dragobetele sărută fetele!’. Credinţele populare referitoare la această sărbătoare sunt multe. Deoarece exista credinţa că Dragobetele îi va ajuta pe cei gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi, oamenii respectau această sărbătoare la fel ca şi pe cele religioase – nu munceau, doar îşi făceau curăţenie prin case. Cele care lucrau erau fetele mai îndrăzneţe care chiar îşi doreau să fie “pedepsite” de Dragobete. Chiar dacă mai “pedepsea” femeile, se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc tinerilor, în general, şi îndrăgostiţilor, în mod special. Credinţa populară spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul.
Ziarul 21 a întrebat turdenii care va fi ziua în care ei iși vor sărbători iubirea. Majoritatea înclinând spre Dragobete, fiind sărbătoarea noastră, a românilor.
Îndemnul nostru este SĂ IUBIȚI ȘI SĂ FIȚI IUBIȚI, și nu doar în zilele de sărbătoare, faceți-o în fiecare zi! Nu costă nimic!