La temelia unui stat puternic stă un sistem de justiție robust și drept. Încrederea oamenilor în actul de justiție este fundamentală, pentru ca ține de un atribut fundamental al statului, acela de a-și proteja cetățenii și a instaura un climat de dezvoltare just.
Din păcate în România, justiția nu este oarbă, ci chioară, iar acest palier vital al funcționării optime a unei societăți a devenit un câmp de război, sau un „câmp tactic” așa cum îl numea un ilustru reprezentant al zonei de intelligence. Faptul că în România postdecembristă s-a dus un război atât de asiduu pe controlul politic al justiției ne arată limpede că ingerințele neortodoxe au existat, și încă mai există. Altfel, este irațional să dărâmi chiar o coaliție guvernamentală în mijlocul unei pandemii teribile: vă reamintesc faptul că guvernul Cîțu și coaliția PNL-USR au fost răsturnate din pricina demiterii ministrului Justiției, Stelian Ion, care demarase concursurile de ocupare a funcțiilor de conducere în parchete.
Se pare însă, că multe dintre aceste nereguli și aberații sistemice încep să iasă la suprafață. Iar aici remarc un aspect deosebit de pozitiv, și anume că tot mai mulți judecători și procurori conștientizează răul pe care ingerințele politice ilegitime l-au făcut sitemului de justiție și statutului magistratului în general.
Numeroase abuzuri din trecut nu numai că sunt aduse la suprafață, dar o parte dintre aceste erori si nedreptăți judiciare sunt soluționate pe baza analizei probatoriului și nu a unui telefon primit din cele mai obscure zone.
Iată spre exemplu, un caz pe care îl cunosc personal, cel al fostului președinte ALDE, Călin Popescu Tariceanu. Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au decis achitarea acestuia, însa cu adevărat halucinant este altceva: Achitarea dlui Tariceanu a fost solicitată în fața instanței chiar de procurorii de anchetă pe motiv că articolul de lege pe care l-a invocat procurorul care a demarat dosarul nu se aplică în această speță. Așadar, este vorba despre incompetență, ori rea credință într-o astfel de speță?
Zilele trecute am avut un caz similar, de această dată Curtea de Apel Târgu Mureș l-a achitat pe fostul primar al orașului după lungi și umilitoare anchete ale DNA pe motiv că fapta nu există. Așadar, nu vorbim despre faptul că s-a comis o ilegalitate iar vinovăția nu a putut fi dovedită. Dosarul s-a prăbușit pentru că fapta nu există.
Corupția este o realitate ce trebuie combătută. Însă când instrumentele de combatere a corupției sunt utilizate pentru răfuieli politice, atunci intrăm pe un tărâm comparabil cu al unei dictaturi. Păstrez totuși optimismul că aceste cazuri soluționate curajos de judecători și procurori vor deschide calea înfăptuirii adevăratei justiții in România.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
