1 decembrie 1918 avea să fie un moment astral în istoria României și a românilor. La Alba Iulia, Marea Adunare națională proclama unirea Transilvaniei cu România. Contextul istoric se arăta de această dată în favoarea națiunii noastre, astfel ca semnalul dat de Basarabia in 27 martie același an a impuslionat alipirea ultimelor provincii la țara mamă. Astfel, 1 Decembrie 1918 devine data la care „Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România.”
Dincolo de dimensiunea istorica sacrosantă, Marea Unire rămâne un reper la care ne raportăm de fiecare dată când avem nevoie de modele. România trece astazi, ca de altfel intreg mapamondul, prin momente de grea încercare, însă privind la sacrificiile absolut incredibile pe care le-au facut înaintașii noștri realizăm că suntem „condamnați” să reușim sa mergem mai departe cu fruntea sus. Avem parte de o moștenire istorică ce ne onorează, dar ne responsabilizează deopotrivă. Asadar, este de datoria noastră să ducem mai departe spiritul Marii Uniri, și să ne aratăm vrednici de idealurile împlinite cu sacrificiu de sânge de stramoșii nostri.
Isotria recentă nu a fost lipsita de provocări, iar evadarea din dictatura comunistă a adus cu sine, pe lângă bucuria libertății, si o serie de provocări. Dezbinarea, polarizarea, vrajba pare că au marcat societatea românească postdecembristă generând o atmosferă tensionată, perpetuu marcată de lupte fratricide. România pare că și-a pierdut busola. Celebrul dicton machiavelic „dezbină și cucerește” se pliază perfect pe realitatea românească a ultimelor decade, iar criza pandemică pare să mai fi adăugat încă o linie de demarcație între români.
În aceast peisaj tulbure, Marea Unire rămâne un far călăuzitor. Trebuie să fim conștienți că fără unitate, fără solidaritate nu putem clădi România pe care o dorim și pe care copiii nostri o așteaptă drept moștenire de la noi. Este adevărat că generația noastră a reușit să ducă România în organizațiile fanion ale lumii libere. Aderarea la NATO si Uniunea Europeană sunt proiecte de țară ce ne-au adus un nivel de prosperitate și securitate fără precedent. Însă decalajele față de lumea occidentală ne arată că mai avem mult de lucru, astfel că nu trebuie să confundăm aderarea cu integrarea.
Trebuie să învățăm, totodată, să ne păstrăm etosul, spiritul românesc, în acest mozaic al lumii. Credința, tradițiile, istoria sunt dimensiuni ale identității noastre, și de aceea este o datorie sfântă a le prețui și a le pune la temelia oricarei construcții pentru viitor.
Am bătut lumea în lung și în lat, având posibilitatea să mă stabilesc în unele dintre cele mai prospere state de pe mapamond, însă de fiecare dată dorul de țară m-a copleșit. Știu atâția români plecați departe, dar care sunt mistuiți de dorul de „acasă”. De Ziua Națională vin cu îndemnul de a pune umărul la proiectul pe care l-aș intitula „România posibilă”, astfel ca în viitorul apropiat tot mai mulți compatrioți să poată reveni acasă. Nu va fi simplu, dar trebuie să ne ridicăm la înălțimea vremurilor extraordinare pe care le trăim.
Dumnezeu să binecuvinteze România și pe români!
La multi ani!
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
