„Rândurile de mai jos vin ca multumire și profundă mângâiere pentru cei cu care am impartit holurile, problemele, turele si epuizarea in decursul a doi ani de pandemie, nevoiti astazi sa paraseasca colectivul cu care au tras cot la cot, zi si noapte pentru a duce la implinire ceea ce au jurat… sa-si sacrifice viata pentru semenii lor.
Dragii nostri, stiti cu totii ca ne-am trait vietile-n saloane, printre concentratoare, lacrimi si tratamente, fapt care ne permite sa spunem ca peretii spitalului au adapostit o a doua familie pentru fiecare din noi. Am inchegat un grup unit, dedicat si prietenos, colectivul perfect pentru orice tanar aflat la inceput de drum, insa iata ca a venit ziua cand interesele au creat o rascruce in care potecile noastre se separa.
Regretam profund plecarea voastra si vrem sa va multumim din toata inima pentru toata sarguinta si devotamentul de care ati dat dovada. Sunteti oameni de calitate cum rar ti-e dat sa intalnesti, oameni care merita aprecierea si aplauzele celor ce ii inconjoara, insa, dragii nostri, viata de multe ori ne joaca feste si ne trage pe sfoara. De cele mai multe ori, binele facut se uita, devotamentul se ignora si sudoarea fruntii se trece cu vederea. Voi, insa, sa nu va descurajati. Se astern in fata voastra file gooale intregi din romanul vietii care abia asteapta sa fie scrise, rasar noi oportunitati si adevarate motive de bucurie.
Sa fiti mandri de ceea ce ati realizat, sa tineti fruntea sus si sa nu regretati ca intr-o lume ca cea in care traim, unde sunt ridicati pe piedestal fix cei care merita mai putin, unde buna crestere, educatia si devotamentul sunt prea putin apreciate, voi ati avut curajul sa fiti oameni buni si onesti, fiindca e cineva acolo Sus care a vazut intreaga piesa de teatru, insa care va va scrie un nou scenariu, de aceasta data mult mai glorios si mai demn de voi.
Oriunde v-ar duce viata, sa nu uitati ca pentru noi, colegii vostri, veti fi vesnic eroi, nu doar pe timp de pandemie… asa ca speram sa ramaneti profesionistii care ati ajuns si oamenii buni care ati fost indiferent de imprejurari.
Familia nu-si ia adio… drept urmare, randurile astea au fost un ramas bun.
Cu drag, regret si recunostinta,
Colegii vostri.”
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
