Omul de lângă noi…
În activitatea noastră zilnică ne intersectăm cu multe persoane, unele cunoscute, altele mai puțin cunoscute, dar cele mai multe, enorm de multe, ne sunt total necunoscute. Câți oameni atâtea povești de viață. Azi culeg un Om din mulțime, de aici din Turda noastră, și doresc să vă prezint măcar o părticică din largul său univers. Are ceva aparte; pasiunea poeziei.
Mi-a fost dat de numeroase ori să particip la spectacole sau la alte activități culturale foarte reușite și de mare interes pentru un public cât mai numeros și am trăit sentimentul de regret că la acea activitate au participat, relativ, puțini spectatori, deci puțini beneficiari ai unui act de reală culturăori de un interesant experiment cultural-artistic. Printr-o astfel de situație am trecut de mai multe ori în sala de lectură a Bibliotecii Teodor Murășanu din Turda cu prilejul lansării unor plachete de poezii, creații ale profesoarei de istorie Maria-Rodica Bocoș.
Profesoara-poetă este unul din vechii locuitori ai comunei Oprișani de altădată. Numele domniei sale, de pe vremea când era elevă, se găsește scris pe Panoul de Onoare cu absolvenții Șefi de promoție ai Școlii Generale Nr. 6, actuala Școală „Avram Iancu”, pentru anul școlar 1960-1961 (în anul anterior, 1959-60, șef de promoție fusese regretatul ing. Cornel Vesa). Peste ani și ani, în 1980-1981, o descendentă a aceleași familii, Cezara Bocoș – Stoica, nepoată de frate, va fi iarăși șefă de promoție.Familii care au prețuit școala…
Fiind profesoară, în anii activității didactice a scris mult, dar pe tablă, care apoi se ștergea. După pensionare, ca rezultat al unei temeinice lecturi beletristice, începe să cocheteze cu poezia și publică, în 2014, prima sa plachetă de versuri „Au fost odată…. Poezii, [din] 2009” de unde rezultă că preocupările pentru poezie erau ceva mai vechi.
După ce intervine pensionarea, după o viață întreagă de activitate intensă, majoritatea persoanelor își găsesc alte preocupări prin care își manifestă personalitatea și care să le aducă apoi satisfacții morale sau beneficii materiale. Maria-Rodica Bocoș intră în competiție cu ea însăși exprimând prin metafore o mare diversitate de trăiri și de gânduri, materializate, constant, pe parcursul mai multor ani, prin alte și alte poezii, cuprinse în plachete și lansate într-un cadru restrâns la Biblioteca municipală Teodor Murășanu. Iată titlurile volumelor sale, toate publicate prin Editura S.C. Hiporborea IPPEX S.R.L. din Turda:
- Poezii, 2013,
- Au fost odată… Poezii, 2014
- Memoria timpului, Poezii, 2014
- Nopți insomniace, Poezii, 2015
- Plecarea, Poezii, 2016
- Flori de gând, Poezii, 2018, volum dedicat fratelui, „In memoriam, Ionel”
- Aduceri–aminte, Poezii, 2019
- Să visezi nu mai este timp!… Poezii, 2019.
Copertele volumelor poartă culori diferite dar atrăgătoare; vernil, albastru, mov, galben, portocaliu, maro. Interesant și provocator este mesajul dat de ilustrația de pe coperta ultimului „pachet” de poezii „Să visezi nu mai este timp!…” un ceasornic de buzunar și o secvență de cale ferată ambele simboluri ale treceriinoastre print timp și spațiu, fiindcă ne grăbim spre nicăieri… „unde astăzi era ieri.”
Multe din poeziile sale constituie un exercițiu intelectual de înaltă clasă, adevărate meditații filozofice referitoare la scurgerea și eternitatea timpului, alternanța anotimpurilor, referitoare la viață și moarte, la iubire și ură, la bucurie și tristețe, la durerea despărțirii, la locul nostru în univers. Aproape în fiecare poezie întâlnim un cuvânt cheie, sâmburele unui mesaj de la care curge apoi meditația, acea contemplație intelectuală. „În lumea asta / iute trecătoare, / mută și înghețată / norii fantomatici / se sparg / în lacrimi amare.// Eu, omenește, / fac semne în vânt, / dar nimeni nu oprește / viitorul tomnatic / abia intuit / ce curge pe pământ.//
Ca tehnică de lucru, ca moduri de versificație, întâlnim în poeziile poetei „Miorica” Bocoș (cum îi spun cei apropiați) o mare diversitate de procedee, de la versul alb la poezii cu ritm și rimă, cu jocuri de cuvinte și muzicalitate: „Am lăsat vara afară. /Grăbit am urcat o scară / ce ducea spre nicăieri, / unde astăzi era ieri / și cobora în niciunde. // Norul soarele ascunde /sub a ploilor perdea /așteptând pe nimenea.//
În volumul de față Să visezi nu mai este timp!… poeziile sunt grupate pe trei teme: a). Pătrundem în toamnă; b). În iarnă; c). Ș. A. M. D.
Culegem câte o secvență reprezentativă din fiecare ciclu. Toamna 2: „Gânduri cenușii / se zbat în ceasul greu / ca frunzele zgribulite, / răscolite de vânt, / ce aleargă nebune / să prindă din urmă / lumina ce apune.” DinSomn și veșnicie, ciclul În iarnă: „Cerul, obraz pufos, /își rostogolește ochiul pustiu / peste lumea veche / care se pierde fără urmă /în țesătura deasă a fulgilor.” Și încă un eșantion din Misterul dragostei: „Ceața, / substanță difuză, / se prăbușește în prăpăstiile adânci / cuprinse de umbre /sub licăriri sfioase /ale unui soare / ce timid răsare.”
Ca stare de spirit, în multe din poezii se desprinde o perspectivă pesimistă dar foarte realistă, lipsită de misticismul religios: „noapte sumbră se va lăsa copleșitoare / peste viața stinsă. / Trist, pe gânduri, / cu visele spulberate în vânt, /apăsat de calvarul vârstei / am știut / că toamna, apus de soare, / va trece cu frisoane / ducându-ne cu ea spre neant.” Aici cuvântul cheie, de care vorbeam mai sus, este „calvarul vârstei” obsesia multora dintre noi.
În poeziile doamnei Bocoș cititorul va fi în mod cert surprins de multitudinea și diversitatea aspectelor de viață abordate, de profunzimea cugetărilor și nu în ultimul rând de firescul exprimării, plin de armonie, într-o limbă cu un vocabular bogat, nuanțat cu măiestrie.
Frumoasă și utilă îndeletnicire!
Încă ceva: Dacă poezia modernă nu mai acceptă nicio normă de constrângere, autoarea nu a mai numerotat paginile. De ce? De aia!
Ioan BEMBEA
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
