Deși în luna octombrie se împlinesc 79 de ani de la sfârșitul luptelor pentru eliberarea Turzii, în cel de-al doilea război mondial, urmele încleștării dintre armatele română și sovietică, pe de-o parte, respetiv germană și maghiară, nu au dispărut cu totul.
Găurile făcute de gloanțe în pereții și ferestrele Catedralei Orotdoxe Române din Turda mărturisesc și azi despre grozăviile războiului. O privire atentă descoperă lesne scrijeliturile proiectilelor, ce îi întâmpină, pe curioșii avizați, încă de la intrarea în biserică.
Preotul Grigore Marchiș, transformat ad-hoc în călăuză menită să conducă interlocutorul prin țesătura de găuri cu care gloanțele au scris istoria acelor vremuri crunte din toamna anului 1944, a precizat, încă din capul locului, că peste 20 de proiectile s-au oprit numai în pereții iconostasului. De ce calibru or fi fost gloanțele cu care s-a tras, nu se mai știe. Dar, cu certitudine se poate afirma că diametrul găurilor echivalează cu cel al unui deget arătător de la mâna unui bărbat. Unele urme au fost ascunse sub tencuiala reparatorie a pereților, altele au fost lăsate la vedere. Spre aducere aminte!
Dar Catedrala Ortodoxă Română din Turda nu a avut de rezistat numai tirului încrucișat ce a dirijat plaoaia de gloanțe spre biserică și din direcția Casei Rațiu și din cea a Văii Racilor, de unde gloanțele zburau pe o traiectorie ce pornea de undeva de deasupra bisericii, din cartierul ”Între români”. Cea mai puternică lovitură, spune preotul Grigore Marchiș, a reprezentat-o bombardarea turnului mic, de lângă clopotniță. ”Proiectilele, trase dinspre Valea Racilor, au distrus turnul” poveștește Grigore Marchiș.
Pe lângă distrugerea turnului (n.r: posibil post de observație, de unde se putea dirija tirul artileriei), proiectilele au avariat și pronaosul. Bucăți desprinse din peretele acestuia, ca urmare a bombardamentului, au căzut în interiorul bisericii, pe o porțiune de circa 3 metri lungime, situată lângă tetrapodul aflat pe partea dreaptă, cum se intră în biserică. Zidul surpat s-a refăcut cu alt tip de cărămizi decât cele folosite înițial la construirea bisericii. Bolta pronaosului, armată cu oțel-beton, a avut mult mai puține stricăciuni decât peretele, care s-a surpat, a mai adăugat Grigore Marchiș.
Pe lângă acestea, toate geamurile de la cele opt ferestre ale turlei principale au fost sparte, probabil din cauza suflului exploziilor. La fel s-a întâmplat și cu ferestrele bisericii, din ale căror vitralii s-a păstrat intacte doar bucățile de sticlă gălbuie, după cum a precizat Grigore Marchiș.
În documentele inedite, descoperite de preot în arhivele Parohiei Ortodoxe Române Turda III, păstorită azi de Grigore Marchiș, ce au zăcut neștiute, ascunse vreme de decenii în biserică, s-a consemnat faptul că după încheierea luptelor pentru eliberarea Turzii și repararea stricăciunilor, Catedrala Ortodoxă Română din Turda a fost resfințită, în cadrul unei ceremonii religioase oficiate de Nicolae Colan, la acea vreme mitropolit al Ardealului și episcop al Vadului, Feleacului și Clujului.
În zidul exterior din partea dreaptă a bisericii se află încastrat un proiectil, probabil un obuz de calibrul 250, din cele folosite în primul război mondial. Proiectilul a fost zidit cu bună știință în zidul bisericii, concluzie îndreptățită de poziția sa, cu vârful în afară și de faptul că biserica a fost construită în anii 30 din secolul trecut, oricum înaintea începerii celui de-al doilea război mondial. Probabil obuzul încastrat în zidul bisericii marca vreo cotă de referință pentru artilerie, crede Grigore Marchiș.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
