Era multă muncă în lumea satului, până când pâinea ajungea aliment, pe masă. Obținerea ei, de la semănatul grâului și până la obținerea făinii, presupunea un efort uman considerabil.
Și frământatul pâinii era foarte greu, deoarece se pregătea un cuptor de pâine, deoarece familiile erau numeroase. „Aluatul să frământă până ce asudă grinda”, este expresia des întâlnită în satul românesc.
Întreaga muncă desfășurată în jurul obținerii pâinii era marcată de reguli și norme, începând cu cultivarea pământului și până la consumul acesteia.
Foto: Frământatul pâinii/Orman. jud. Cluj/Cercetare CJCPCT.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
