În această perioadă, de la Anul Nou și până la Bobotează, preoții „umblă cu crucea”, adică merg din casă în casă pentru a le sfinți și a vesti Botezul Domnului. În lumea satului, oamenii puneau grâu și pâine pe masă pentru a fi binecuvântate de preot. Fetele își puneau mărgelele sub fața mesei, iar în Ajunul Bobotezei le ascundeau sub pernă, pentru a-și visa ursitul. Tot în acest scop, furau fire de busuioc din „struțu’ popii”.
În unele zone, fiecare familie îi dădea preotului un colac, o cupă de grâu, dar și alte daruri. Pe Valea Crișului din județul Cluj preotul primea, pe lângă colac, câte un fuior de cânepă. Așa că, după Bobotează, femeile din sat participau la o clacă de tors, la preoteasă.
Preotul era însoțit de diac, de sfătul care purta căldărușa cu agheasmă, dar și de „calul bobotezei”, un om mai nevoiaș din sat, care ducea în desagi darurile primite de preot, iar la final era răsplătit din aceste daruri pentru efort.
Foto: Piepănarea cânepii /Negreni – Cercetare CJCPCT Cluj 2021.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
