Ce este mai frumos pe acest pământ când vezi tineri care sunt purtători de tradiție, care cunosc istoria neamului nostru românesc, care își pomenesc moșii și strămoșii, care nu uită niciodată să se roage lui Dumnezeu. Trăim niște vremuri tulburi, vremuri de cumpănă. Mai mare dragul când vezi tineri care vorbesc cu iubire în inimă despre această țară. Mai mare dragul când îi vezi pomenind de cuvântul lui Dumnezeu în cuvânt și cânt. Acești tineri ne oferă o speranță, o șansă că România nu este pierdută. Acest lucru putem spune și despre Teodora Petruț, o studentă ( anul I) a Facultății de Drept din cadrul UBB Cluj Napoca. Iubitoare de țară, îndrăgostită de tradiții și de tot ce e frumos. Pe lângă faptul că promovează folclorul, Teodora mai are o abilitate extraordinară: scrie poezii. Ajunsă la a două volume lansate, Teodora se pregătește de lansarea celui de-al treilea volum de poezii.
Revenind la vocea minunată și caldă pe care această tânără o are. Dumnezeu și-a revărsat harul peste Teodora, practic i-a oferit talanți (exact ca în pildă) și Teodora, prin multă muncă, sacrificii și perseverență a reușit să se impună ca fiind una dintre cele mai bune voci pe care județul Hunedoara ( și nu numai) le are.
Un interviu de suflet cu Teodora Larisa Petruț.
Adrian Soporan; Povestește-ne câteva lucrurile despre tine…
Teodora Petruț: Proaspăt studentă a Facultății de Drept din Cluj-Napoca, însetată de corectitudine și aspirând la o lume în care să domnească frumosul, îmi place să cred despre mine că sunt un om demn, determinat, un OM pentru oameni. Sunt îndrăgostită de tradiții, de literatură, de istorie și de cărți. Îmi place să călătoresc și să aduc zâmbetul pe chipul oamenilor.
Adrian Soporan: De unde dragostea ta pentru țară și neam?
Teodora Petruț:
„Sunt fiica țării dintre munți
Sunt fiica României mele,
Ce coase către îngeri punți
Din spic de grâu și praf de stele”.
Iubirea pură pentru ea, cea războinică și biruitoare, unde dulceața limbii umple buzele tuturor fiilor, s-a născut odată cu mine și probabil va rămâne, prin tot ceea ce îmi propun să las în urma mea.
Patriot nu poți să devii, patriot trebuie să te naști.
Adrian Soporan: Când ai debutat în muzică?
Teodora Petruț: Am debutat în muzică la o vârstă foarte fragedă, însă parcursul meu nu a fost unul constant. La un moment dat, așa cum este firesc, am fost nevoită să aleg, dar muzica rămâne cea mai puternică și profundă dragoste ce mi-a încercat sufletul, și la care, desigur, nu voi renunța niciodată.
Adrian Soporan: Știm că ai deja scoase două cărți de poezii? Ce te inspiră? Cum ai dobândit asemenea calitate de a scrie poezii.
Teodora Petruț: „Explozia Sufletului”, respectiv „Roze și Ghimpi” sunt, într-adevăr, cele două volume de poezii ce poartă semnătura mea.
Mă inspir din natură, dar mai ales din interiorul meu, din cumulul de simțiri, din amalgamul spontan și incontrolabil de stări. Din punctul meu de vedere, poezia trebuie să fie o reflexie a purității, poezia nu are nevoie să se încadreze în tipare sau în ceva prestabilit. Când poezia este privită drept o „spovedanie” a poetului, se transformă, simplu, în artă.
Adrian Soporan: Cine este sursa de inspirație din folclorul românesc?
Teodora Petruț: Nu pot spune că mă inspiră o personalitate aparte, dar mărturisesc cu sufletul plin că sunt îndrăgostită de tot ceea ce înseamnă folclorul vechi. Astfel, nume precum Maria Tănase, Sofia Vicoveanca, Valeria Peter-Predescu și Rodica Ardelean, prin naturalețea versului și a cântului lor, nu doar că transpun prin muzică frumusețea caracteristică țăranului român, ci sunt adevărate dovezi ale unicității neamului. Cinstea și respectul pentru costumul popular, identitatea fiecărei zone etnografice, mi-a fost insuflată de Ana Almășana, un tezaur viu de tradiții și simțiri românești.
Adrian Soporan: Cât ai muncit pentru a avea o asemenea voce?
Teodora Petruț: Vocea mea, pentru mine, este mărturia existenței lui Dumnezeu! M-am născut așa și sunt datoare să nu alterez nimic din lucrarea Lui. Totuși, după cum ne învață pildele, „Dumnezeu oferă talantul, dar nu îl face să dea rod”.
Pentru a ajunge la acest nivel, a fost nevoie de multă muncă și determinare, de consecutivitate și perseverență.
Adrian Soporan: Dumnezeu, ca și tradiția românească, este uitat în lada cu zestre… însă tu mai reușești să îl/le aduci în prima linie…
Teodora Petruț: Din păcate, trăim vremuri apocaliptice, caracterizate de haos și neguri înăbușitoare. Într-o lume învelită în mantia urii, în care gândul necurat a devenit o normalitate, totuși Dumnezeu nu încetează să existe. Dumnezeu e în sufletul meu, în sufletul tău, în sufletul fiecăruia dintre noi care nu s-a pierdut. În mâinile celui care încă oferă cu bucurie o bucată de pâine unui suflet nevoiaș și care spală pe cel murdar, în glasul celui care alină, în ochii celui care privește cu blândețe. În lume, Dumnezeu se revarsă în oameni și lucrează prin ei. Tot ce trebuie să facem este să Îl primim.
Adrian Soporan: Ne pierdem tradițiile? Cine e de vină?Teodora Petruț: „Un neam care nu își cunoaște istoria, e asemenea unui copil care nu își cunoaște părinții”. Nu doar că ne pierdem tradițiile, ci ne pierdem pe noi, ceea ce este de-a dreptul trist. Cine e de vină? De vină suntem cu toții! Doar atunci când vom conștientiza că identitatea noastră stă la baza opinicii, a spicelor de grâu prinse în cosițele fecioarelor, a portului și a cântecului arhaic, vom reuși să biruim și să răzbunăm glia îmbibată în sângele erorilor.
Adrian Soporan: Unde te vezi peste cinci ani?
Teodora Petruț: În următorii cinci ani, îmi doresc să acumulez, să conștientizez, să mă perfecționez.
Îmi doresc să pot face mai mult pentru oameni și pentru dreptate, pentru promovarea valorilor și pentru conturarea unei lumi care se îndreaptă spre mai bine.
Adrian Soporan: Un mesaj pentru cei care ne citesc și pentru cei care te urmăresc…
Teodora Petruț: Înainte de toate, vă mulțumesc că mi-ați ascultat povestea. Vă sfătuiesc doar să zâmbiți în fiecare zi și să nu uitați că schimbarea începe cu fiecare dintre voi. Nu vă pierdeți curajul și luptați cu îndârjire, pentru că doar în acest fel veți reuși.
P.S: Iubiți-vă țara și pe Dumnezeu!