Dragi prieteni, când spuneam că Dumnezeu lucrează prin oameni, nu am glumit, asta o ştie toată lumea şi o ştim şi noi. Ne aflăm astăzi la unul dintre oamenii prin care Dumnezeu lucrează, hai să zicem pe Ardeal deși este la nivel naţional. Este vorba de Luana Paşcu, fosta Burlacu, pentru că s-a măritat între timp şi cu această ocazie îi spunem casă de piatră şi multă fericire. Și îţi mulţumim încă o dată că ne-ai primit în casa ta, o casă, daţi-mi voie să spun că este casa lui Moş Crăciun pentru că avem şi un brad extraordinar de frumos pe care l-a împodobit Luana împreună cu soţul ei, avem şi un şemineu, în care lemnele ard şi avem foarte multe cadouri, foarte multe cutii pline cu bunătăţi, cu hăinuţe, cu dulciuri, cu lucruri de igienă pentru vreo 466 de copii. Vreau să spun că ceea ce face Luana este incredibil. Deci, această fată este foarte, foarte, foarte vocală şi datorită unor mici proiecte iniţiate acum mulţi ani, iată că astăzi putem să vorbim de o tânără care face fericită foarte multă lume, implicit foarte mulţi copii. Dar, despre detalii tehnice o să vorbim cu Luana Paşcu. Mulţumim încă o dată că ne-ai primit la tine în suflet şi în casă.
Luana Paşcu: Cu drag, bine aţi venit! Ca întotdeauna o reală plăcere să stăm la poveşti mai ales că, împreună face atât de multe lucruri constructive.
Rep: Luana, înainte de toate, să ne spui dacă te-a împiedicat oarecum această pandemie, pentru că nu ai putut să faci chiar poate tot ce ai vrut…
Luana Paşcu: Dimpotrivă, am făcut mai mult. În ceea ce priveşte copiii, poate puţin şi faptul că am fost reţinută din a merge la muncă, având mult mai mult timp liber, mi-am canalizat toată energia şi timpul şi resursele financiare de cele mai multe ori, unde a fost mai mare nevoie. Despre proiectul de Crăciun care pot să spun că e cel mai mare, da, şomajul m-a ajutat.
Rep: Nu voiam să vorbim acum, în secunda aceasta despre acest mare proiect, voiam să te întrebăm care a fost feed-back-ul fostului proiect, cel cu ghiozdanele şi cel de igienă?
Luana Paşcu: Deci, de la proiectul de 1 Iunie la care aţi fost prezenţi, chiar în derularea proiectului, a mai fost proiectul de ghiozdane. Proiect mare de ghiozdane, 220 de ghiozdane full echipate, după care a venit proiectul de igienă. Proiectul de igienă devine tot mai des în proiectele mele pentru că avem nevoie de a oferi copilului colţul lui de igienă, produsul lui de igienă pentru a-l motiva să nu fie exclus ulterior din societate tocmai pe acest motiv. Am mai spus chestia asta, pe la vârsta de 12-13 ani copilul se loveşte de refuzul de igienă şi este o chestie care se întâmplă la nivel mondial. Încercăm să evităm chestia asta şi am observat pe foarte mulţi dintre ei la care mergem în mod repetat, că au efectiv o cutie a lor unde îşi păstrează lucrurile pe care noi le ducem. Încercăm să le adaptăm vârstei, nu ştiu, o periuţă mai colorată de dinţi, o pastă specifică vârstei de 6 ani, un Johnsons Baby pentru copii mai micuţi în aşa fel încât ei să fie atraşi de chestia asta. Pentru noi e o normalitate,
pentru ei e o necesitate şi dacă noi îi aducem pe ei, făcând în mod repetat acest gen de proiect, devine şi pentru ei o normalitate de care avem nevoie.
Rep: Deci, feed-back-ul a fost super pozitiv.
Luana Paşcu: Super pozitiv, super drăguţ şi poate nu la fel de solicitant ca şi celelalte proiecte, dar şi atunci am avut ajutoare venite chiar de la Bucureşti să facem pachete împreună. A fost o chestie foarte faină. Da, ghiozdanele, proiectul cu igiena. Bineînţeles că nu ne-am oprit din a aduce alimente, din a ne implica în viaţa activă a ceea ce înseamnă şcoală online. Am reuşit să mai aducem câte 3 laptopuri, 2 telefoane, am ajuns prin primării pentru tablete, am colaborat cu Vodafone ca să reuşim să grăbim un pic procesul acesta care ajunge la toată lumea, dar ajunge puţin mai greu. Între timp, copiii pierd. Am reuşit să facem şi chestiile astea, să aducem brăduţi, să fie oarecum lumea pregătită când o să primească cadourile.
Rep: Şi am ajuns la acest proiect foarte important de care tu spuneai. Un proiect pe care, dacă-mi aduc aminte bine, l-ai pornit în urmă cu vreo lună, undeva prin Noiembrie şi acolo spuneai foarte frumos pe pagina de Facebook „Jurnalul de bine”, spuneai foarte frumos „220 de copii”. Ei bine, se pare că Bunul Dumnezeu a trimis lângă tine mult mai multă lume şi ai reuşit să faci nu mai puţin de…
Luana Paşcu: 466, ca să fim exacţi, 466 de cadouri personalizate, majoritatea. Am mers conform scrisorilor, am îndeplinit dorinţe, iar separat ajungem şi la 50 de vârstnici. Vârstnicii care sunt la Mănăstirea Dumbrava, la Teiuş şi vor primi un pachet, eu zic simbolic, dar cu siguranţă printre ei va fi mai mult. Cozonacul de Crăciun, tot aşa, produse de igienă, am ales două, trei produse de igienă pe care eu le-am considerat importante, ciocolată, biscuiţi, napolitane. Nu am vrut să-i excludem şi pot să zic că e primul an în care am dus atenţia şi către dânşii şi cu siguranţă o s-o facem pe viitor. Oarecum locuiesc împreună, bunicii şi nepoţii, copiii, au nevoie unii de ceilalţi. Adică pentru o dezvoltare armonioasă, îmi amintesc cum am crescut şi eu şi poate fiecare dintre noi, ca bunicul nu e nimeni. Adică orice vorbă a unui vârstnic poate fi o lecţie de viaţă pentru noi.
Rep: Spuneai frumos de scrisorile pe care copilaşii le-au trimis către Moş Crăciun. Cred că tu eşti spririduşul nr.1 al său pe zona asta. Să ne spui care au fost, nu neapărat cele mai exclusiviste cerinţe, dar care au fost cele care te-au impresionat cel mai mult?
Luana Paşcu: Cea a lui Casian, care ţi-a plăcut şi ţie, ţin minte. În care îşi dorea sănătate, fericire şi o Biblie. Pot să spun că a fost singura de genul acesta. Au mai fost copii care au cerut un urs mare şi am spus tot timpul că noi îl vedem doar ca fiind un urs mare pe care-l mută dintr-o parte în alta a casei, crescând. Dar pentru un copil, un urs mare e o dorinţă şi multe dintre cutiile noastre sunt foarte mari ca să încapă ursul. Cuburi de construcţie, foarte mulţi copii au cerut hăinuţe, ghetuţe, fapt pentru care sunt mândră să spun că fiecare pachet conţine papuci. Nu ne-am dedat deloc de la asta, chiar dacă nu toate au fost cu cerinţe de papuci, nu am trecut cu vederea şi am spus că fiecare copil are ghetuţe, are geacă, are jucăria pe care şi-a dorit-o. Da, avem o locaţie din Gherla, cred că sunt puţin cu adrenalină în sânge. Manuela ţin minte 6 anişori, îşi dorea adidaşi mărimea 30-32 sau role. Am zis că o să-i facem plăcerea şi o să le aibă pe ambele. Am avut un băieţel care a dorit un skateboard, îl avem şi cred că e cel mai voluminos pachet. În rest, pentru noi toţi sunt egali şi dorim să le arătăm că-i preţuim. Dorim să le arătăm că îi dorim oameni în societate, dorim să crească armonios, frumos şi să ştie că suntem aici, indiferent de anotimp, sărbătoare. Rămân pe principiul meu că nu mai facem nimic în linişte şi că nu se bucură de haine doar de sărbători, nu mănâncă doar de sărbători şi nevoile ne-au demonstrat de atât de multe ori că există la orice pas.
Rep: Spuneam la începutul acestui frumos interviu că e casa lui Moş Crăciun aici pentru că inevitabil sunt 466 de cutii pline cu cadouri pentru cei mici. Unde le depozitezi? Unde le-ai depozitat? Ca să facem abstracţie de la faptul că, cum intrii în curte, abia deschizi poarta de cât de multe sunt afară.
Luana Paşcu: La începutul lunii Decembrie, aveam un plan al familiei, să extindem în sfârşit partea de sus a casei, să facem dormitoarele. Am zis că pe sărbători să fim gata să putem veni toţi. Ei bine, văzând că mi se umple curtea de pachete, că vin, am rugat-o pe mama să-mi lase spaţiul de sus pentru depozitare. Aşa că sus avem 40 de metri pătraţi unde ar fi trebuit să avem dormitoarele, avem undeva la 250 de pachete, în spatele bradului un mini spaţiu de depozitare, undeva la 100 de pachete şi nu poţi să mişti nimic acolo. Am fost puţin şceptică cu pusul lor afară din cauza condiţiilor meteo, dar Dumnezeu cu siguranţă ţine cu mine. Nu a plouat, nu mi s-au stricat cutiile, îmi trimit vecina să-i verifice de câte ori plec de aici dacă nu s-a întâmplat nimic cu cutiile.Nu a fost nici frig, nu ne-am făcut niciun fel de problemă că ar îngheţa. Am început cu primele cele care sunt sus şi ultima dată cele terminate miercuri seara târziu, sunt afară.
Rep: Bun, 466 de pachete.Am văzut că toate sunt împachetate frumos, toate au un mesaj acolo de la voluntara, super voluntara de la „Jurnalul de bine” şi vreau să te întreb cum le-ai împachetat? Cât timp ţi-a luat? Şi cine te-a mai ajutat?
Luana Paşcu: Ştiţi că sunt un om al cifrelor, cine mă cunoaşte ştie că sunt un om al cifrelor. Vă pot spune cu mândrie că am contabilizat 92 de ore de împachetat continuu, timp de 9 zile. Făcând o medie, pot spune că undeva la zece ore pe zi, dar au fost şi zile în care împachetam mai mult, flux continuu. Afară, în casă, afară, în casă. Deja nu mai simţeam nici focul din casă, nici frigul de afară. La un moment dat, a intervenit oboseala, durerile de spate, de picioare, că stai doar în picioare, durerile de mâini. Dar toate la sfârşit de zi, ştiam pentru ce sunt şi am ajuns la concluzia că durerea n-are nicio treabă cu fericirea copiilor. Mi-am dat seama cât de tare mă bucuram eu şi că m-ai întrebat cine m-a ajutat: vecina mea Anca, pe care o iubesc din suflet şi o voluntară pe care a cunoscut-o din cadrul motocicliştilor de la Rebels Ryder la proiectul cu ghiozdanele. Ea a fost şi punctul meu de colectare pe zona Mănăştur şi venind să-mi aducă lucrurile duminică m-a întrebat dacă nu am nevoie de ajutor. Văzându-mă într-un spaţiu atât de mic, instinctiv am spus nu, dar nu a renunţat şi nu a plecat. Undeva la 30 de ore a stat alături de noi Adina. Au fost două voluntare care a uitat că au soţi, că au copii şi din contră, au adoptat alţi 466 de copii. Dar am cântat, am dansat, ne-am cunoscut mai bine, am povestit vrute şi nevrute.
Am avut parte de foarte mult sprijin din parte soţului şi spun asta pentru că multă lume a trimis din Cernavodă, Brăila, de la Galaţi, din Anglia. Depinde de unde au venit pachetele, le-a redirecţionat direct către sediul Fan Courier Florești ca să nu mai aştepţi alţi curieri, soţul mi le aducea direct acasă. Cât despre firma de curierat, trebuie să precizez un lucru extrem de important, livrarea pachetelor către toate zonele se va face prin băieţii de la Fan Courier Florești care au spus că sunt dispuşi să lucreze extra, după toată nebunia cu Black friday pentru cauza noastră, o cauză comună.
Rep: Foarte tare ceea ce mi-ai spus, acum nu ascund că vorbesc poate săptămânal cu tine şi discutăm asemenea aspecte. Într-adevăr, sprijin din partea soţului tău, implicit a firmei Fan Courier Florești, fără să-i facem reclamă, este foarte mare şi benefic. Dacă firma respectivă, nu ar fi sprijinit acest demers al tău, probabil ar fi fost foarte greu să distribui toate pachetele şi să şi ajungă în timp util pentru că săptămâna viitoare iată, e Crăciunul.
Luana Paşcu: Şi în timp util şi în condiţii ok, pentru că înghesuindu-le în maşini mici, e greu. Avem locaţia unde trebuie să trimitem 80 de pachete, ceea ce înseamnă minim 10 maşini mici, exact cum ai spus şi tu, ne apropiem de Crăciun. Lumea are şi alte priorităţi. Eşti voluntar, dar poate până la ora 18. Varianta asta venită de la soţul meu şi de la şeful lui pentru mine a fost o gură de aer. Ulterior am zis, băi dar băieţii mai pot? E o chestie de voluntariat, normal că pot. Şi atunci, pentru mine partea asta a rămas cumva aşa în seama lui, e o uşurare automat şi ştiu că vor ajunge exact în starea în care sunt actualmente la noi.
Rep: Bănuiesc că ai deja o bază de date cam pe unde o să le distribui. Prin ce zone?
Luana Paşcu: Avem aşa: Câmpia Turzii. Au plecat deja ieri la Casa Lucas în Turda primele pachete, iar entuziasmul a fost maxim. Mi-au trimis poze, video-uri, au fost fascinaţi cu fiecare lucru pe care-l scoteau din cutie. Avem „Căsuţa Bucuriei” în Cluj. Gherla unde avem cele 80 de pachete, avem Beclean- 40 de pachete, Jibou-45 de pachete pe care voi merge să le livrez special cu soţul meu, unde ne aşteaptă domnul viceprimar, un prieten de-al meu de nota 10 cu care tot tipul am colaborat.
Avem familiile de la Gilău, avem în Baciu foarte multe familii, avem în Căian Vamă unde sunt foarte răsfiraţi în diferite sate. Avem Muntele Rece, o să trimitem la Sibiu şi mai avem Lujerdiu, Borşa de Cluj şi Aghireş. De asemenea şi Mănăstirea Dumbrava, unde avem peste 120 de pachete pentru copii şi vârstnici.
Rep: Ştii la ce mă gândesc în momentul de faţă? Există vorba asta românească care spune că: pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Pe principiul că dacă faci bine cuiva, la un moment dat, celui căruia îi faci bine, i se pare un lucru extraordinar, i se pare normal şi la un moment dat te va şi certa. Nu ai dat peste asemenea oameni?
Luana Paşcu: Ba da, dar exact cum am discutat şi mai devreme, îmi place calitatea şi nu cantitatea, aşa că se duc singuri. Oamenii respectivi se duc singuri din atenţia mea şi am învăţat în timp că trebuie să-mi îndrept atenţia doar către persoanele care merită. Dăm de foarte multe familii şi mai ales în perioada asta apar foarte multe conturi noi de Facebook: „suntem o familie cu, avem nevoie de”. Vreau să trag un semnal de alarmă aici şi e super important ca lumea să fie foarte atentă la chestia asta. E uşor să ne aruncăm, îţi dau, îţi fac, îţi dreg. Nu neapărat că trebuie făcută o anchetă socială, dar am nişte întrebări standard pentru o familie. E foarte simplu, dacă ajung la o familie unde părinţii nu muncesc, le fac o ofertă de muncă. Atâta caut şi atâta mă învârt până când le pot oferi ceva. Dacă ei rămân la locul de muncă, dacă ei sunt deschişi să muncească, dacă copiii fac şcoală, eu consider nu ca eu mă mulţumesc pe mine, ci pur şi simplu sunt dispuşi să iasă din propriul confort şi să nu mai depindă de oamenii din jur care vin de Crăciun, de Paşte şi vor să ofere societăţii, care cândva i-au ajutat. Sunt genul acesta de familii care-mi face plăcere să-i aud că sunt bine, oameni care vor să evolueze.
Consider că, chestia asta de a cere pentru ei reprezintă o plafonare deja. Sunt foarte multe de discutat pe chestia asta şi aş vrea foarte mult ca toate primăriile să implementeze un program de muncă cu părintele, nu cu copilul. Copilul vede, copilul face ce vede, copilul face ce aude, iar dacă părintele nu poate să dea un exemplu liniar, nici eu nu pot.
Rep.: Următorul proiect?
Luana Pașcu: Aş vrea foarte mult şi ăsta e un următor proiect foarte mare pe care aş vrea să ajung să-l discut în mai multe primării unde avem probleme, vreau să fac chestia asta şi sunt foarte pornită. Am păţit să duc copiilor dintr-o familie poate pachete de 1000 de lei per copil, îmbrăcat şi echipat poate de 7 anotimpuri pe următorii 8 ani şi când m-am întors şi a plecat, mi-au cerut un leu şi chestia asta doare.
Copilul nu mai ştie valoarea lucrurlui material, el ştie doar valoarea banului. Banul dacă nu-l munceşti, nu ţi-l dă nimeni şi unde ajunge copilul pentru bani? Să fure, să dea în cap, jocuri de noroc şi atunci îmi dau seama că opt ani de zile pe care am încercat să ţin o familie liniar lângă mine, se duc pe apa sâmbetei pentru că părintele e primul exemplu ca şi în cazul meu, în cazul tău şi a oamenilor cerebrali din jurul nostru. Aşa că da, acesta va fi următorul proiect şi sunt ferm convinsă că foarte multe primării vor fi deschise la chestia asta. E greu să lucrăm cu copilul dacă părintele nu are un pic de educaţie.
Rep: Aşa pe final, înainte de a filma câteva dintre cutiuţe, să transmiţi un mesaj celor pe care i-ai ajutat, celor 466 de copii. Să transmiţi un mesaj vârstnicilor de la Dumbrava. Să le transmiţi cititorilor noştri un mesaj, că oricum o să vină acum rapid şi Crăciunul şi nu ştiu, sprijinul nostru o să-l ai tot timpul în orice proiect pe care o să-l iniţiezi şi pe care ulterior să-l implementezi ( cred că o să facem şi o rubrică specială cu Luana Burlacu).
Luana Paşcu: Dragii mei, nu o să vorbesc în numele meu personal, al Luanei, ci o să vorbesc în numele „Jurnalului de bine”, pentru că acolo ne-am strâns cei mai mulţi şi mai buni oameni. O să vă spun doar atât: v-am împlinit dorinţele, ne-am bucurat de dorinţele voastre, a ieşit copilul din noi la fiecare pachet făcut. Sperăm să vă bucure sufletul, sperăm ca în continuare să ne vedem sănătoşi chiar dacă distribuim pachetele într-un mediu puţin mai restrâns, să zice aşa. Dragii noştri vârstnici, sperăm ca şi vouă, chiar dacă nu sunt dorinţe, să fie mici atenţii care să meargă către voi de la noi, să vă ajungem acolo la suflet şi să ştiţi că vă preţuim. Copii, vă preţuim! Dragi voluntari vă mulţumesc pentru că fără voi nu erau cele 466 de cutii, aşa că e meritul nostru. Da, eu sunt mai vocală şi sunt vocală pentru că ştiu că fiecare merită, fiecare copil. Principiul proiectului a fost aşa: niciun copil fără cadou! Am reuşit să dublăm numărul cadourilor, aşa că fericirea e triplată din punctul meu de vedere. Ziarul 21, vă mulţumesc şi sunteţi mereu bine primiţi la mine acasă şi în depozitul lui Moş Crăciun. Să nu uitaţi să fiţi oameni înainte de toate, Să faceţi masa mai mare, nu gardul mai înalt. Nu mai facem binele în linişte, că altfel nu mai bucuram atâţia copii, credeţi-mă!
Rep: Merci mult! Dragii mei, aceasta a fost pagina de bine. Sperăm din tot sufletul ca fiecare copilaş care este în baza de date a Luanei să fie super încântat şi fericit de cadoul primit. Luana, îţi mulţumim încă o dată pentru bunătatea cu care ne-ai primit, tot timpul. Îţi dorim să ai succes şi încă o dată să nu uiţi de faptul că te sprijinim în toate proiectele tale. Toate cele bune! Sărbători Fericite şi să dea Bunul Dumnezeu ca după ce faceţi nunta, să vină doi copii! Am plecat.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
