Dragi cititori, Ziarul 21 va avea o rubrică nouă, ,,Știați că”.
În cadrul acestei rubrici vă vom prezenta aspecte legate de istoria anumitor clădiri, destinația acestora, dar și alte informații de interes general din Câmpia Turzii și nu numai.
,,Știați că”, în Câmpia Turzii a funcționat între anii 1975 -2005 Casa de Copii Școlari Câmpia Turzii?
Adresa acestei intituții a fost, Câmpia Turzii, str. Gheorghe Barițiu nr. 57. Pentru informații legate de acest aspect ne-am adresat d-nului Rus Eugen, directorul acestei intituții, între anii 1975-1993:
Rep.: Care au fost motivele înfințării Casei de Copii, și de ce aici la Câmpia Turzii
Rus Eugen, director al Casei de Copii Școlari CâmpiaTurzii 1975-1993: -În perioada 1974-1975 în apropierea școlii se construia clădirea ce urma să fie casa de copii școlarii și inspectoratul școlar mă delegase să urmăresc desfășurarea lucrărilor.
Două au fost motivele pentru care a fost amplasată în Câmpia Turzii, această instituție de creștere a copiilor.Unul dintre motive a fost faptul că după noua împărțire administrativă a României, județul Cluj nou înființat nu avea o asemenea instituție. Exista pentru fosta regiune Cluj una la Prundul Bârgăului. În noile condiții fiecare județ nou înființat trebuia să-și aducă copiii acasă. Mai mult clădirile din Prundul Bârgăului trebuiau retrocedate MApN-ului în condițiile evenimentelor din 1968 din Cehoslovacia. Existența Combinatului Metalurgic din Câmpia Turzii era al doilea motiv al amplasării aici a respectivei instituții presupunându-se posibilitatea asigurării locurilor de muncă pentru viitorii tineri. În plus asemenea instituții nu erau amplasate în centre aglomerate spre a fi feriți copii de tentațiile marilor orașe.
Rep.: Ce puteți să ne spuneți despre începuturile Casei de Copii Școlari Câmpia Turzii și aici mă refer la clădirea propiu-zisă?
Rus Eugen, director al Casei de Copii Școlari CâmpiaTurzii 1975-1993: -Primele date despre ceea ce mă aștepta le-am aflat prin studierea dosarelor unor unor copii ce vor fi internați, dosare ce erau la primăria locală. De la constructorii clădirii am primit cheile de la intrare și planurile construcției, o clădire goală neracordată la utilități. De la magazionerul primăriei am aflat unde se află mobilierul. Am primit de la inspectorul școlar de specialitate regulamentul instituției, singurul ghid din care am aflat ce mă aștepta.
Munca începea pe două planuri:
a) Mobilarea interiorului clădirii;
b) Angajarea de personal; Din studierea planurilor construcției aflu destinația încăperilor, bloc alimentar,dormitoare cu 16 paturi și o spălăptorie, toate neechipate și eram singur. Am luat doi foști elevi absolvenți de liceu cu promisiunea că-i voi angaja supraveghetor de noapte, secretara de la școală și am început munca de echipare a interioarelor.Partea așa zisă internat prevedea doar dormitoare și săli pentru supraveghetori. Am creat spații pentru educatori, pentru personalul administrativ, pentru director.
A urmat procurarea de mobilier pentru personalul administrativ, dulapuri pentru actele de secretariat și contabile, procurarea de acte contabile, registre de prezență, fișe de magazie, îmbrăcăminte și încălțăminte pentru eventualii copii ce vor veni, mașini de spălat…etc. Între timp primeam personal angajat de la forțele de muncă sau inspectoratul școlar, folosit la amenajarea spațiilor unde vor lucra. Întreg personalul era necalificat criteriul ce a stat la baza angajărilor era situația familială.
Un lucru bun a fost acela că erau femei cu mulți copii favorizând specificul muncii. S-a deschis cont la bancă, a fost alimentat de primăria locală, s-au procurat alimente s-au emis dispoziții de plată valabile fără ștampilă. Urma să primim primii copii, fapt ce s-a întâmplat în 16 septembrie, primul Pop Ioan din comuna Micești.
N-am reușit până la primirea primilor copii să facem funcționarea bucătăriei, nefiind făcută legătura la rețeaua de gaze. Astfel că timp de două săptămâni copii mergeau de trei ori pe zi la Liceul Industrial pentru servirea meselor străbătând circa 4 km dus întors. Salvarea a venit cu ocazia unui control făcut la instituție de către un secretar al județenei de partid. Acesta s-a mirat cum de am semnat recepția clădirii. L-am informat că eu n-am semnat un asemenea act aflând ulterior că semnarea se făcuse de un inspector școlar. În următoarele zile inspectorii școlari și persoane din administrația locală au rezolvat problema racordurilor la rețelele dealimentare cu gaze, lumină etc. Condițiile materiale s-au îmbunătățit de la an la an, s-au cumpărat covoare pe holuri și în dormitoare, perdele la geamuri, veselă din inox, boilere, bazine pentru acumularea apei, etc.
Casa de Copii Școlari Câmpia Turzii a funcționat timp de 30 de ani, între 1975-2005. În momentul de față în această clădire funcționează Complexul de servicii comunitare destinat persoanelor adulte, în subordinea D.G.A.S.P.C. Cluj, este un centru rezidenţial de îngrijire şi asistenţă pentru persoane vârstnice care acordă servicii de asistenţă şi îngrijire medicală, îngrijire personală, supraveghere, socializare, recuperare şi reabilitare, suport emoţional, activităţi de petrecere a timpului liber persoanelor vârstnice aflate în situaţii de dificultate sau în risc de excluziune socială, admise în centru, pe o perioadă nedeterminată.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
