Sunt două categorii de oameni. Cei care merg la munte pentru a face un grătar si cei care vor să ajungă pe vârful muntelui pentru a simțit adrenalina, satisfacția și performanța.
Ediția aceasta îl avem alături de noi pe unul dintre cei care cuceresc vârfurile celor mai importanți munți ai lumii, Florin Mânzat.
Alpinismul implică în majoritatea cazurilor, asumarea unei doze mai mici sau mai mari de risc, datorită naturii traseelor care pot fi deseori o combinație de pasaje de stâncă, zăpadă sau gheață, cu factorii de risc implicați. Acestora li se adaugă, în unele cazuri, dificultățile pe care le ridică accesul la traseul propriu-zis, găsirea liniei acestuia, durata ascensiunii, schimbările de vreme. Turişti sunt nenumăraţi, dar performanţa în alpinism este rezervată unei minorităţi, căci cel ce-şi expune viaţa conştient (şi din păcate din ce în ce mai mult inconştient), dar cu ideea bine stabilită de a domina pericolul pe care-l caută prin inteligenţa şi forţa sa morală, prin utilizarea reflexelor şi a forţei sale fizice, acela aparţine obligatoriu unei elite.
Unul dintre oamenii curajoși este din Câmpia Turzii, a cucerit cele mai înalte vârfuri ale lumii și a fost premiat de Zilele Municipiului. Unul dintre cadourile primite a fost steagul orașului, înmânat de către edilul Dorin Lojigan.
Noi ne-am propus să vă aducem povestea celui mai bun alpinist din Câmpia Turzii, Florin Mânzat.
1. Adrian Soporan: De unde pasiunea pentru alpinism și când a început totul?
Florin Mânzat: Pasiunea pentru alpinism a început în urmă cu 30 de ani când eram copil și veneam în Cheile Turzii, aici în spatele nostru, unde mă urcam pe toate pietrele și stâncile pe care le găseam. Părinții noștri lucrau în combinat și ne aduceau chingi din care ne confecționam hamuri și corzi și așa a început totul, acum 30 de ani.
În stil mai profesionist am reusit să fac acest lucru după ce am plecat în Spania. Acolo mi-am permis să mă duc pe munți adevărați. Fac asta de la vârsta de 14 ani.
2. A.S: Care sunt vârfurile escaladate în România și în străinătate?
F.M: În România am urcat pe vârful Moldoveanu, fiind cel mai înalt din țara noastră. În schimb am avut deosebita ocazie să pot urca în munții Alpi, pe Monte Blanc. În Africa am fost pe Kilimangearo, care este cel mai înalt vârf din Africa.
În America de Sud pe Agonguawa, care este cel mai înalt vârf după Himalaya.
În Europa și Statele Unite poti să mergi pe munte gratis, în rest plătești.
Taxa de ascensiune pe Agonguawa a fost de 800 euro în extrasezon, pentru că în sezon este peste 1000 euro.
3.A.S: Ce înseamnă un echipament de alpinist?
F.M: Un cort bun, un sac de dormit, o pereche de ghete, pantaloni de puf, geacă de puf, haine termice, colțari, piolet, ham, coardă, cască. Este un sport periculos și dacă nu ai un echipament bun, de la 6.000 de metri nimeni nu mai vine să te salveze.
4. A.S: Cât costă pasiunea ta nebună?
F.M: Mă costă destul de mult. Acum pentru fiecare expediție, încerc să mă duc pe cont propriu și să îmi găsesc cele mai ieftine bilete sau să îmi fac cele mai bune rezervări, la diferite hoteluri ieftine. Ajung undeva la 3.000 de euro. Cam atât mă costă pentru un vârf. O pereche de ghete semirigide se ridică în jur la 300 de euro, un cort bun în jur la 600 de euro, de asemenea un sac de dormit cu puf, pentru a rezista la temperaturi foarte joase, 600 de euro.
A.S: În cât timp urci un munte?(Kilimagiaro)
F.M: Eu sunt adeptul unor acțiuni rapide cu foarte puține echipamente și cu aclimatizarea bună, iar pentru Kilimangiaro urci în jur la cinci zile, dacă ai o pregătire fizică bună.
5.A.S: Ai suferit accidente în acești 30 de ani?
F.M: Mi-am rupt mâna într-o expediție mai ușoară în Munții Pirinei și ligamentele la piciorul drept, însă cu operație și cu o recuperare bună, am revenit într-un timp relativ scurt.
În general nu am gânduri că o să cad, dar dacă te uiți în jos și vezi 1000 de metri de cădere liberă și te gândești că o să cazi… adios.
6.A.S: Care este vârful care te-a impresionat?
F.M: Fără îndoială vârful care m-a impresionat cel mai mult a fost Vârful Agonguawa. Este un vârf care are doar 7.000 de metri aproximativ, dar pericolul și greutatea îl situează la nivelul unui munte de 8.000 de metri. Greutatea, oboseala, frigul pe care le-am simțit acolo au fost deosebite.
De asemenea, singurătatea care era acolo nu o pot descrie în cuvinte.
Acest vârf l-am parcurs în șapte zile de la intrarea în parcul național și în cinci zile de la tabăra de bază. Greutăți sunt, dar cu o pregătire fizică și cu ambiție treci peste. Alpinismul este cu și despre pregătirea fizică și pregătirea psihică. Este o luptă cu tine însuți și când ești acolo trebuie să îți pui în cap să mergi înainte. Picioarele, mâinile, oboseala îți spun să te lași, să nu mai continui, să renunți, să nu te mai duci, să te oprești, însă dacă îți pui ambiția și te uiți la vârf și îți spui că trebuie să reușești, o să treci mai departe.
7.A.S: Ce a însemnat distincția acordată de primarul Dorin Lojigan?
F.M: M-am simțit foarte onorat, foarte surprins. Câmpia Turzii este totul. Este orașul meu, este orașul în care am crescut, m-am născut și am copilărit. Eu trăiesc în Spania, dar tot timpul gândurile mele sunt mereu la Câmpia Turzii. Îmi doresc să mă întorc, când o să ies în pensie sau poate mai repede. Câmpia Turzii este orașul meu și lucrul acesta pentru mine a înseamnă mult. Nu pot să exprim prin cuvinte ce clipe emoționante, ce momente unice am trăit, când m-am văzut pe scenă în față la 15 mii de oameni, în momentul când primarul municipiului, Dorin Lojigan, mi-a înmânat diploma și steagul municipiului Câmpia Turzii. Am primit un steag al municipiului Câmpia Turzii și sper din tot sufletul să îl pot duce în mai multe locuri.
8.A.S: Există sponsori?
F.M: Din păcate nu există încă sponsori. Aș dori să am și accept orice fel de sponsorizare. Echipamente, încălțăminte, bani, orice. Încă nu am găsit sponsori, dar o să vină și ei pe parcurs. La un moment dat în această viață aş vrea să pot trăi din alpinism, pentru că sunt oameni profesioniști care trăiesc din acest sport.
9. A.S: Ce ce te ocupi în timpul liber?
F.M: În timpul liber sunt electrician, lucrez la o firmă în Spania. Asta am studiat și asta știu să fac. Nu se prea se leagă una de cealaltă dar facem să le legăm.
10. A.S: Mesaj pentru cei care doresc să se apuce de acest sport?
F.M: Alpinismul este un sport fenomenal care îți dă multe satisfacții, dar este un sport periculos. Trebuie să îl tratezi cu mare seriozitate și responsabilitate pentru că într-o fracțiune de secundă, dacă nu ești atent și dacă nu te prinzi bine, poți să mori.
Cu ambiție și cu sacrificii, este un sport care îți dă foarte multă satisfacții.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
