Promovarea pasiunii, un plus de valoare

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

-interviu de Lăcătuș Nicușor 

Implicarea tinerilor și nu numai, spre artă, cultură, sport, tehnică, voluntariat reprezintă o virtute dar și  o bogăție pentru orice națiune. E dovedit faptul că în România  sunt copii și tineri foarte bine pregătiți  la foarte multe discipline, o dovedesc numeroasele premii obținute de aceștia la diferite concursuri, olimpiade din țară și străinătate. Ei trebuie susținuți și promovați în permanență pentru a da un plus de valoare.  20 noiembrie este Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, în acest sens Ziarul 21 vă prezintă în acest număr  trei tineri talentați din discipline diferite, muzică Tasnádi Nóra, electronică/robotică Lișcan Rareș și pictură Păcurariu Robert Daniel. 

Așa cum era firesc dăm întâietate acestui interviu d-șoarei Tasnádi Nóra.

Rep.: În numele  cititorilor Ziarului 21 îți mulțumesc că ai acceptat să ne acorzi acest interviu. Te cunosc încă de când aveai opt ani și ți-am urmărit evoluția în plan artistic. Dar pentru început te rog să ne spui câteva câteva date  biografice.  

Tasnádi Nóra, la Liceul Unitarian „János Zsigmond” din Cluj-Napoca:

Mă numesc Tasnádi Nóra, am 17 ani, m-am născut în data de 6 iunie 2003, în Luduș și provin din comuna Viișoara, județul Cluj. Părinții mei sunt Tasnádi Erzsébet și Tasnádi István.

 Rep.: Legat de școală, ce ne poți spune?

Tasnádi Nóra: Mi-am început studiile la Școala Gimnazială din Viișoara, clasele I-VIII, iar momentan sunt elevă la Liceul Unitarian „János Zsigmond” din Cluj-Napoca, în clasa a XI.-a.

 Rep.: Care sunt pasiunile tale? 

Tasnádi Nóra: Pasiunea mea este să cânt, bineînțeles, să ascult muzică mereu, indiferent de situație și să vizionez anumite filme documentare, care au ca temă diferite aspecte ale lumii în care trăim și le analizez pe acestea din toate punctele de vedere.

Rep.: Care sunt materiile tale preferate?

Tasnádi Nóra: Materiile mele preferate sunt limba engleză, limba română, la care am fost olimpică și psihologie.

Rep.: Care au fost primii pași spre muzică?

Tasnádi Nóra: Primii pași spre muzică i-am făcut de la o vârstă fragedă, la 7 ani, când mătușa mea, care era de asemenea și învățătoarea mea, mi-a descoperit talentul și m-a îndrumat să particip la concursuri de muzică populară maghiară, iar pas cu pas, am decis să-mi încerc norocul și la concursuri de muzică ușoară, Pop-Jazz.

 Rep.: Care a fost primul tău concurs la care ai participat?

Tasnádi Nóra: Primul concurs la care am participat a fost în 2015 „Mini-Mega Star”, unde am câștigat locul I. În anul 2016 am participat la concursul organizat de domnul Lăcătuș Nicușor, care mi-a fost de asemenea deschizător de drumuri în domeniul muzicii 3 ani consecutiv, „Copii au talent”, unde am obținut premiul special al juriului, multe felicitări și l-am cunoscut pe domnul Cornel Pop, care mai târziu, timp de 5 ani mi-a fost profesor de canto și totodată un mentor adevărat în cadrul grupului de canto „Bella Musica”. 

Rep.: Ai participat la numeroase concursuri și festivaluri naționale și internaționale, ce poți să ne spui despre acestea?

Tasnádi Nóra: Concursul, care m-a ambiționat pentru prima dată să concurez în străinătate a fost Festivalul Internațional „May Note” din Polonia, unde am câștigat locul I atât la categoria Pop-Jazz, cât și Folk și o invitație la un concurs de muzică internațional în Malta. Am călătorit prin mai multe țări, cum ar fi Ucraina „Bravissimo Fest”, Finlanda „Bravo Turku”, Italia „Eurokids Summer”, Bulgaria „Trixie”, unde am câștigat numeroase premii: I, II, III la ambele secțiuni și am ajuns să cunosc niște oameni minunați, care cu siguranță mi-au marcat cariera mea muzicală în anii următori. De asemenea, am participat și la concursuri organizate în țară: festivalul profesorului meu, Festivalul Internațional „Transylvanian Stars” organizat în Târgu-Mureș, unde am obținut premiul cel mare a concursului „Grand Prix”. 

Rep.: Cine te-a îndrumat în cariera ta artistică?

Tasnádi Nóra: În cariera mea artistică m-au îndrumat învățătoarea mea, profesorii mei de canto, părinții mei și cel mai mult eu însămi. Am știut că asta este ceea ce vreau să fac în viitor și am muncit foarte mult să ajung la un nivel, la care pot spune că sunt mândră de mine și de lucrurile pe care le-am obținut. Nu a fost ușor, am parcurs un drum lung, dar cu siguranță a meritat.

Rep.: Care sunt artiștii care te-au inspirat?

Tasnádi Nóra: Sunt mai mulți artiști care m-au inspirat, mai mult din străinătate, cum ar fi Demi Lovato, Jennifer Hudson, Sia, Sam Smith, Stevie Wonder, Bruno Mars.

 Rep.: Ce îți dorești pe viitor?

Tasnádi Nóra: În viitor aș vrea să fiu un artist care se bucură în totalitate de frumusețile, pe care le oferă muzica, însă aș dori să învăț și o altă meserie, pentru a fi pregătită pentru eventualele surprize neplăcute ale vieții, care ar putea influența într-un mod negativ cariera artistică.

Rep.: Cine te susține în plan artistic?

Tasnádi Nóra: Susținătorii mei au fost părinții mei, ei sunt cei care au făcut tot posibilul să-mi ating scopurile, lucru, care nu a fost ușor deloc și profesorul meu, Cornel Pop, care a fost ca un mentor și prieten în același timp pentru mine în toți acești ani.

 Rep.: Ce poți să ne spui despre liceul la care ești în prezent?

Tasnádi Nóra: Acest liceu mi-a oferit niște oportunități, pe care cu siguranță nu le voi uita niciodată: am ajuns să cânt într-un Pub în Izrael, împreună cu un elev și profesorul meu de muzică din școală, fiind înconjurată de mulți alți studenți din alte țări, toți pasionați de muzică. Acele aplauze la finalul cântecului mi-au oferit o altă senzație, nemaiîntâlnită. Acela a fost momentul în care simțeam ce înseamnă să iubești cu adevărat ce faci. Chiar dacă acest liceu nu pune accent în mod deosebit pe studiul muzicii, am posibilitatea să cânt la nenumărate ocazii și fac parte din corul școlii.

 Rep.: În finalul acestui interviu, cui dorești să le adresezi mulțumiri, pentru ceea ce ai obținut până în momentul de față?

Tasnádi Nóra: Aș vrea să le mulțumesc mentorilor mei: părinții mei, d-lui Lăcătuș Nicușor,  profesorii mei de muzică (Cornel Pop, Ördög Ödön) și nu în ultimul rând tuturor persoanelor care m-au susținut de pe rețelele de socializare.

Pop Cornel, profesor de canto:

Cine nu o cunoaşte pe Nóra Tasnadi? O prezență fermecătoare, o voce profundă, puternică, inconfundabilă şi de o sensibilitate înălțătoare. Înzestrată cu un timbru aparte, are puterea de a transforma  sunetele în emoții, iar cuvintele în vibrații. Ca membră a Clubului de canto ,,Bella Musica’’ al Palatului Cultural ,,Ionel Floaşiu’’ din Câmpia Turzii i-ați putut urmări evoluția  la diferite spectacole şi concursuri, atât naționale cât şi internaționale, unde a fost apreciată şi recompensată cu multe premii si trofee. Cu o voce plină de armonice care te învăluie şi o forță lăunrică prin care transmite emoție artistică, Nóra are perspective de a deveni o mare vedetă.

Păcurariu Robert Daniel

Rep.: Pentru început doresc să îți mulțumesc pentru că ai acceptat să acorzi acest interviu săptămânalului Ziarul 21. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Păcurariu Robert Daniel, Liceul Teoretic ”Pavel Dan” Câmpia Turzii:

Mă numesc  Păcurariu Robert Daniel am 14 ani, m-am născut în Câmpia Turzii și provin din părinții Marian și  Daniela. 

Rep.: Unde ești elev? 

Păcurariu Robert Daniel: Sunt elev în clasa a VIII-a, la Liceul Teoretic ”Pavel Dan” Câmpia Turzii. 

 Rep.: Care sunt materiile tale preferate?

Păcurariu Robert Daniel: Limba și literatura română, limba engleză sunt materiile școlare  preferate de mine.

 Rep.: Care îți sunt pasiunile?

Păcurariu Robert Daniel: Pasiunile sunt pictura  și modelaj. 

 Rep.: Care a fost primul tablou?

Păcurariu Robert Daniel: Primul tablou a fost pe pânză.

 Rep.: Dar prima expoziție când ai avut-o?

Păcurariu Robert Daniel: Prima expoziție ,,In vino veritas,, care a avut loc la restaurant Gossner. De asemenea am mai participat la expoziția ,,Vise” de la Palatul Cultural ”Ionel Floașiu” din localitate și la expoziția ,,Mozaic” la Galeria de artă Cluj.

 

Rep.: Mai ești angrenat și în alte activități?

Păcurariu Robert Daniel: Deoarece sunt elev în clasa a VIII-a și la sfârșitul anului școlar am un examen, activitățile mele se rezumă la pregătirea pentru examen si extra școlar mă axez pe pictură. 

Rep.: Colaborări cu alte instituții de profil?

Păcurariu Robert Daniel: Colaborez cu Asociația Artiștilor Plastici din  Câmpia Turzii și cu doamna profesoară Țop Stanca de la Clubul Copiilor din Câmpia Turzii.

Rep.: Concursuri și premii obținute?

Păcurariu Robert Daniel: La concursul interdisciplinar ,,Bucuria Crăciunului” decembrie 2018 – ianuarie 2019, organizat de Palatul Național  al Copiilor, unde  am luat premiul de originalitate. La concursul național de creație din 2019-2020 ,,Zâmbet de copil în zbor de fluturi” unde am luat premiul special.

Rep.: Cum ai ajuns la Asociația Artiștilor Plastici?   

Păcurariu Robert Daniel: Am început să pictez singur. La școală doamna profesoară Țop Stanca mi-a  observat talentul și a început să mă îndrume. În 2019 am intrat în Asociația Artiștilor Plastici, Câmpia Turzii  îndrumat de doamna Iuliana Pop.

Rep.: Care sunt artiștii preferați de la care te inspiri?

Păcurariu Robert Daniel: Mă inspir din lucrările artiștilor Claude Monet și Vicent Van Gogh.

Rep.: Ce vrei să devii după terminarea studiilor?

Păcurariu Robert Daniel: Nu sunt foarte sigur  ce o să fac pe viitor, momentan doresc să mă îndrept spre artă/pictură.

 Rep.: Cine te sprijină în activitatea ta? 

Păcurariu Robert Daniel: În activitatea mea sunt susținut de doamna Iuliana Pop, de doamna profesoară Țop Stanca de părinții mei și de restul familiei. 

Rep.: Cui dorești să le muțumești pentru sprijinul acordat?

Păcurariu Robert Daniel: Doresc să le mulțumesc doamnei profesor Țop Stanca, doamnei Iuliana Pop și membrilor Asociația Artiștilor Plastici, Câmpia Turzii pentru susținere și pentru sfaturile pe care le primesc de la ei.

 Ţop Stanca Ioana, profesor de desen şi sculptură Clubul Copiilor Câmpia Turzii: 

Despre Robert nu pot să scriu doar cinci șase rânduri. Robert este un copil cu totul excepțional și nu spun acest lucru gratuit. I-am fost profesoară de educație plastică în clasa a V-a și a VI-a ,la Liceul Teoretic Pavel Dan , școală pe care el o urmează și în prezent . Printre cei 31 de elevi ai clasei foarte vocali, cum sunt de obicei copiii la acea vârstă, ma surprins Robert în primul rând pentru că era tăcut, apoi m-a surprins prin faptul că vorbea un limbaj pe care-l vorbeam și eu, limbajul plastic. M-a surprins  de unde cunoștea limbajul, de unde avea atata bogăție și curaj în exprimare plastică un copil în clasa a  V-a?  Pentru un copil de 11 ani, se exprima atat de bine în culoare cum nu văzusem până atunci copil să se exprime, iar dacă mai sunt așa copii, sunt extrem de rari. Și ce m- a făcut să cred că e cu adevărat deosebit a fost într-una din zile cand, timid mi-a prezenat mapa lui de lucrări. Nu numai că erau multe, aveau și calități plastice lucrările lui . Cred cu tărie ca oamenii cu adevărat excepționali tac,  vorbesc prin fapte și Robert e unul dintre cei care se număra printre aceștia.  Am speranța că aceste calităti pe care le are îl vor duce departe în viață și nu pot decât să mă bucur că s-a întâmplat să-mi fie elev și să-l cunosc.

 

Lișcan Rareș

Rep.: Pentru început, vreau să îți mulțumesc în numele cititorilor săptămânalului Ziarul 21, că ai acceptat să ne acorzi acest interviu. Te rog să ne spui câteva date biografice?  

Lișcan Rareș, elev Colegiul Național ”Mihai Viteazul” Turda:

Mă numesc Rareș Lișcan, am 18 ani, m-am născut în Câmpia Turzii și provin din părinții Alina și Cristi Lișcan

Rep.: Despre școală ce poți să ne spui?

Lișcan Rareș: Am terminat clasele I-VIII la Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Câmpia Turzii și în momentul de față sunt în clasa a XII -a la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Turda.

Rep.: Care sunt pasiunile tale?

Lișcan Rareș: După cum e normal la orice copil care se formează în școală, pasiunile mele s-au schimbat pe parcursul timpului. Dacă eram întrebat în clasa a VI-a ce îmi place să fac, răspunsul meu clar și asumat era „să ma joc pe calculator”. În schimb, dacă aș fi primit aceeași întrebare în clasa a X-a, răspunsul meu era „să invăț programare”. Totuși, în momentul de față, răspunsul final tinde să se redreseze dinspre programare și jocuri video către mecanică, electronică și robotică.

Rep.: Care sunt materiile tale preferate?

Lișcan Rareș: În momentul de față, corelat cu interesele și visurile mele pentru viitor, singurele materii care mă atrag și care chiar mă pot ajuta sunt informatica și matematica.

Rep.: Care au fost primii pași spre electronică și robotică?

Lișcan Rareș: Au fost foarte mulți factori care m-au influențat de-a lungul timpului. Au fost profesori care m-au mentorat, colegi care m-au ambiționat și bineînțeles, părinții care întotdeauna m-au ajutat, atât financiar cât și moral. Totuși, probabil cea mai bună decizie pe care am putut să o iau vreodată a fost când mi-am ales Colegiul Național ”Mihai Viteazul” din Turda  ca primă opțiune la liceu. Faptul că mi-am schimbat complet mediul în care mă formez a fost primul pas spre unele rezultate pe care le-am obținut. A doua decizie importantă a fost când am ales să mă implic în activități extracuriculare: organizații nonguvernamentale, cluburi locale și concursuri școlare. Toate grupurile și experiențele pe care le-am avut participând în aceste inițiative m-au ajutat să explorez noi perspective ale unor oameni care au extrem de puține lucruri în comun unii cu alții (comunitatea de informatică cu mediul O.N.G. din Turda de exemplu)

Rep: În câte activități ești angrenat și la ce?

Lișcan Rareș: În momentul de față sunt angrenat în trei activități principale:

a) Coordonez departamentul tehnic al Asociației  pentru Mobilitate Socială și Educație Democratică (pe scurt, AMoS ED), ocupând astfel funcția de Director Tehnic. Rolurile acestui departament sunt în principal întreținerea website-urilor organizației, managerierea aplicației G Suite de care se folosesc membrii acesteia și implementarea aplicațiilor / programelor de care este nevoie de la proiect la proiect. Totuși, rolul meu în această organizație nu se rezumă doar la atribuțiile din cadrul departamentului său din cadrul Boardului Director. Ceea ce încercăm mereu să încurajăm prin proiectele și activitătile AMoS ED este proactivitatea și implicarea în cât mai multe proiecte pentru a dezvolta comunitatea locală

b) Coordonez departamentul de programare în cadrul clubului de robotică al Colegiului Național ”Mihai Viteazul” din Turda. Acest club a fost înființat acum 5 ani, obținând pe parcursul acestora rezultate remarcabile în cadrul concursurilor de robotică. Întreaga activitate a acestei echipe se concentrează pe programul FIRST Tech Challenge, alcătuit din echipe de robotică din întreaga lume. Cea mai mare realizare a acestei echipe a fost în cadrul concursului oficial regional din 2020 de la Cluj-Napoca, unde am reușit să obținem 2 premii distincte: Căpitanul alianței câstigătoare și Premiul pentru cel mai bun design al robotului.

c) în timpul care îmi mai rămâne liber pe lângă activitățile enumerate și pe lângă pregătirea pentru bac, încerc să mă mai implic în diferite oportunități care mai pot apărea pe parcursul timpului. De exemplu, în momentul de față sunt reprezentantul elevilor în Consiliul de Administrație al Colegiului Național ”Mihai Viteazul” din Turda. Un alt exemplu pot fi participările la diferite cursuri / webinarii legate de antreprenoriat, robotică, etc. 

 Rep.: Ați avut colaborări cu alte instituții de profil?

Lișcan Rareș: În cadrul proiectelor în care am fost angrenat am avut colaborări cu o foarte mare varietate de instituții. De la firme private pentru sponsorizări, până la instituții publice din Turda și Câmpia Turzii. Ca să numesc câteva exemple, pentru a obține suficienți bani pentru achiziționarea pieselor pentru clubul de robotică am abordat firme din tot județul și nu numai, iar pentru a organiza proiecte în cadrul O.N.G.-urilor în care m-am implicat am avut nevoie de sprijin din partea instituțiilor publice (un astfel de proiect a fost Consiliul Local al Tinerilor Câmpia Turzii din 2019)

 Rep.: Ați obținut premii la concursuri?

Lișcan Rareș: La nivel individual, nu am obținut foarte multe premii, dar au fost câteva care m-au ajutat enorm. Primul și cel mai important este Medalia de Bronz din cadrul Olimpiadei Naționale de Informatică, premiu care m-a ajutat să scap de grija admiterii la facultate. Al doilea este locul 1 la Concursul Interjudețean de Matematică și Informatică „Marian Țarina” la categoria informatică, iar ultimul care a mai avut relevanța în parcursul meu din liceu a fost premiul 1 la etapa națională a concursului de cercetare International Conference of Young Scientists la categoria Computer Science.

Rep.: Cine te-a îndrumat în pașii tăi spre electronică și robotică?

Lișcan Rareș: Probabil primele persoane care mi-au sugerat să îmi aleg o cariera în direcția programării și a tehnologiei au fost părinții. Totusi, sugestiile lor au fost doar o tendință pe care am respectat-o în toată această perioadă a liceului. Au fost 3 persoane care m-au influențat mult mai mult încă din clasa a IX-a și în ciuda diferențelor destul de mici de vârstă, pot să îi consider niște mentori în tot parcursul meu: Andrei Bratu, Sergiu Tritean și Alexandru Moldovan, toți fiind în momentul de față studenți la facultăți diferite. Fiecare dintre ei a fost pentru mine un mentor pe câte un plan diferit: Andrei pe informatică, Alex pe robotică și Sergiu pe mediul O.N.G.

 Rep.: Poți să îmi spui dacă te-a inspirat cineva anume?

Lișcan Rareș: Nu a fost o singura persoană, ci au fost mai multe. Fiecare activitate sau proiect în care am ales să mă implic a avut cel puțin o persoană care să mă inspire atât prin talentul, dar și prin pasiunea și dedicarea pe care o vedeam în ei. Câteva exemple sunt Leonardo-Mihai Mărincean, președintele AMoS ED, sau dl. prof. dr. Dumitru Georgescu, actualul meu profesor de fizică.

 Rep.: Ce îți dorești să devi, după terminarea studiilor?

Lișcan Rareș: Unul dintre visurile mele cele mai mari este să ajung un antreprenor local sau regional. Îmi este foarte greu să mă pronunț în care dintre domeniile robotică sau programare aș vrea să activez, însă 100% aș vrea ca din această activitate să beneficieze nu doar angajații, ci inclusiv oricine va avea nevoie de unele produse sau servicii prestate.

Rep.: Cine te sprijinit în activitățiile desfășurate? 

Lișcan Rareș: În toată activitatea mea, persoanele care au fost întotdeauna alături de mine au fost părinții. Indiferent că eram plecat de dimineața de la 7 și mă întorceam seara la 10 sau stăteam toata ziua acasă și mai mult lucram decât stăteam cu ei, întotdeauna mi-au spus că mă vor susține în orice voi dori eu să fac. Din fericire, în ciuda unor disconforturi pe care din cauza unor situații le-am creat de-a lungul vremii, mă bucur că mi-au rămas alături și m-au sprijinit din toate punctele de vedere.

 Rep.: Cui dorești să-i mulțumești pentru ceea ce ai obținut până în momentul de față?

Lișcan Rareș: În primul rând aș dori să le mulțumesc cel mai mult părinților mei pentru tot sprijinul pe care mi l-au acordat, atât financiar, cât și moral. Bineințeles, mai sunt mult mai multe persoane cărora aș vrea să le mulțumesc, printre care mentorilor și multor colegi, însă nu avem nici loc și nici timp pentru a nominaliza pe toată lumea. Toate aceste rezultate la care eu am ajuns și la care și alții au reușit să ajungă nu au fost niciodată doar eforturile lor. Chiar dacă ei au făcut munca în raport de 80%, restul de 20% a venit de la ajutorul pe care l-au primit de la oamenii din jurul lor. Astfel, nu în ultimul rând, aș vrea să le mulțumesc și tuturor oamenilor cu care am ajuns să lucrez la un moment dat pentru toată experiența extraordinară a liceului pe care mi-au format-o.