Fiecare zi este un dar, pe care îl primești de la viață. Cu acest gând trăiește în fiecare zi, Mery, o tânără care a luptat și a învins leucemia. Familia a fost cea care a incurajat-o, i-a fost aproape zi de zi si a sustinut-o.Tânăra de 17 ani, cu o poveste extraordinară de viață, a acceptat să ne împărtășească experiența ei de viață, pentru noi, pentru turdeni și pentru cititorii Ziarului 21.
Rep.: Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Mery: Salut, mă numesc Seghedi Andreea Maria, am 17 ani, studiez la Colegiul Tehnic Turda și am câteva pasiuni, printre care fiind cititul, înotul, muzica, dansul.
Rep.: Știu că la un moment dat ai trecut printr-o încercare grea a vieții dar ai învins, o boală pe care nimeni nu și-o dorește.
Mery: Da… La începutul clasei a VIII-a am aflat o veste pe care nu mă așteptam să o aflu și am fost așa dată peste cap, am avut leucemie, vestea a venit ca un uragan și eram destul de mică, aveam 14 ani. Am fost transportată la Cluj la spital de la Turda și știu că prima reacție pe care am avut-o a fost să plâng pentru că m-am văzut acolo într-un loc în care nu am mai fost niciodată, am văzut copii aceia fără păr și mi s-a părut foarte ciudat, mi-a fost foarte groază. Eu trăiam în lumea mea, în care nimic nu mi se putea întâmpla rău, când m-am văzut acolo credeam că nu mai scap. Am început un tratament sever, mi-a căzut și mie părul, deși mi-a fost frică de asta tot mi-a căzut până la urmă, fiind reacțiile tratamentelor.
Rep.: Cât timp ai stat internată?
Mery: Am stat internată cam 7 luni cu pauze în care veneam acasă, nu mă simțeam bolnavă, făceam aceleași lucruri pe care le făceam și înainte doar că stăteam în casă pentru că nu aveam voie să mă expun la viruși , microbi. Ulterior am plecat în Italia pentru alt tratament, așteptam transplantul de măduvă,unde am stat cam 9 luni. În total au fost aproape 3 ani de chin.
Rep.: Cum a fost perioada petrecută de tine în Italia?
Mery: Înainte să plec, știu că eram acasă și mă gândeam cu groază la ce va fi, cum o să mă descurc acolo, ce o să fac, cum o să vorbesc cu acei oameni, nu știam italiană, nu știam absolut nimic despre ce înseamnă Italia. Știam doar că mama mea lucra acolo, nici pentru ea nu era ușor dar măcar ea știa limba și era altfel. Când am ajuns în Italia am fost plăcut surprinsă, am găsit acolo niște oameni minunați, nu mă așteptam la asta și să se comporte așa frumos cu mine, eu fiind și de altă naționalitate decât ei. M-am împrietenit cu foarte multă lume, am legat prietenii, cred că pe viață. Doctorii s-au comportat ireproșabil cu mine, înainte de a fi medici îmi erau prieteni și puteam să discut orice cu ei, aveam nevoie de asta. În Italia mă simțeam ca într-o altă lume, cum nu m-am putut simți în România, evident excluzând durerile și prin ce am trecut.
Rep.: Știai că te așteaptă un transplant de măduvă. Ți-a fost teamă?
Mery: Nu mi-a fost deloc frică, transplantul este altceva decât crede lumea, este defapt o pungă de sânge, la mine au fost trei, în general este ca o transfuzie de sânge. Nu mi-a fost frică pentru că știam că Dumnezeu este de partea mea, sunt o persoană foarte credincioasă și am știut că nu o să mă lase niciodată, m-am simțit în siguranță.
Rep.: De la cine ai primit măduva nouă?
Mery: Măduva nouă am primit-o de la mama mea, căreia îi mulțumesc foarte mult pentru dedicarea și iubirea pe care o are față de mine.
Rep.: Pe perioadape care ai petrecut-o în spital, având în vedere că aveai o vârstă foarte fragedă, cine ți-a fost alături?
Mery: Mi-au fost alături două persoane, dar în primul rând vreau să îi mulțumesc lui Dumnezeu că a fost acolo, fără El nu puteam să trec peste, vreau să îi mulțumesc mamei mele pe care o iubesc deși nu îi arăt asta în fiecare zi dar vreau să știe că o iubesc și bunicii mele, ea a fost trup și suflet alături de mine, având grijă să mă ferească de orice mi-ar fi putut provoca infecții și de orice m-ar fi putut afecta. Acestea sunt cele două persoane și le mulțumesc foarte mult.
Rep.: După toată perioada asta de tratament și transplant a venit și vestea bună că te-ai vindecat. Cum ai primit vestea?
Mery: A fost un moment fain, sincer. În interiorul meu eu am știut că o să fiu bine și nu prea pot să exprim în cuvinte, știu doar că abia așteptam să vin acasă, pentru că trecusem printr-o perioadă destul de nasoală, am avut și complicații, nu majore, dar m-au afectat foarte mult și psihic și fizic, slăbisem foarte mult. Când mi-au spus doctorii că pot să plec acasă m-am bucurat, era o veste pe care o așteptam de 9 luni.
Rep.: În momentul de față urmezi un tratament?
Mery: În momentul de față nu mai urmez nici un tratament doar fac periodic analize care sunt din ce în ce mai bune, chiar foarte bune.
Rep.: Ce contează cel mai mult când treci printr-o astfel de încercare?
Mery: Contează foarte mult să ai credință și să fii un om pozitiv pentru că instant când ești la pământ și auzi o veste care te poate afecta și mai tare imediat te panichezi, disperi. Eu am avut și momente de disperare dar au fost și momente de pace și de liniște, pentru că am crezut și am fost pozitivă.
Rep.: Cât de mult contează sprijinul celor dragi, ai amintit mai devreme sprijinul mamei tale, al bunicii?
Mery: Contează foarte mult să te susțină cineva pentru că în momentul în care tu clachezi și nu mai poți, trebuie să vină cineva să te motiveze și să te ambiționeze să treci peste hop-ul ăsta din viața ta, deci contează enorm de mult.
Rep.: Ai declarat că vrei să ajungi asistentă ca să poți ajuta lumea.
Mery: Da, am declarat asta pentru că în mintea mea au fost o mie de oportunități și opțiuni dar am ales să vreau lucrul acesta pentru că vreau să ajut oamenii, sa îi stimulez, să îi încurajez și să fiu acolo ca o rază de soare pentru ei.
Rep.: Până să ajungi asistentă ți-ai creat un vlogg cu același scop, de a ajuta oamenii. Prin vlogg-ul tău împărtășești experiența ta și totodată sprijini persoanele care trec prin ceva asemănător. Cum ți-a venit această idee?
Mery: A fost o idee trăznet, eram într-o zi în Italia, am pus pe Instagram un story, un sondaj cu întrebarea: “Să încep să fac vlogg sau nu?”. Majoritatea răspunsurilor au fost pozitive dar chiar atunci nu am avut curajul să fac chestia asta fiindcă mă gândeam la ce o să zică oamenii, că o să mă judece sau o să fie comentarii negative. Am lăsat asta deoparte, am ajuns acasă dar acest gând nu îmi dădea pace și mi-am spus că trebuie să o fac cu orice preț. M-am pus în fața telefonului și am început să vorbesc și să încurajez oamenii, cum îmi place mie să spun. Impactul a fost unul pozitiv, am avut foarte multe mesaje din partea oamenilor prin care îmi spuneau să continui cu vlogg-ul, pentru că chiar i-am stimulat și i-am ambiționat, le-am dat putere să meargă mai departe.
Rep.: Feedback-ul în urma vlogg-ului tău este unul foarte bun, a prins foarte bine în mediul online. Te-ai gândit vreodată să faci o carieră din vlogg?
Mery: Nu m-am gândit niciodată la asta, pentru că nu acesta a fost țelul meu dar m-am gândit în schimb să devin influencerîn fața a unei mulțimi de oameni, acolo mă imaginez tot timpul și să fiu acolo pentru ei, trup și suflet, nu neapărat în fața camerelor.
Rep.: Ce le-ai transmite, dacă te-ai afla în fața unei mulțimi?
Mery: La întrebarea asta nu m-am gândit e destul de grea. În primul rând m-aș prezenta, mi-aș spune povestea și pe urmă le-aș spune să spere și să creadă pentru că se poate să fie din “imposibil”, posibil.
Rep.: Datorită poveștii tale dar și a vlogg-ului tău multă lume o să vrea să îți ceară sfatul. Cum te pot contacta?
Mery: Pe Facebook sunt cu numele Mery Andrea și la fel pe YouTube.
Rep.: Ce le-ai recomanda persoanelor care trec prin ceva similar ție?
Mery: Să nu îl uite pe Dumnezeu, în primul rând și să se roage pentru că rugăciunea poate schimba mult, să creadă, acesta este singurul lucru care nimeni nu ți-l poate lua și speranța. Credința și Speranța.
Rep.: Crezi că astăzi ești mai puternică după ce ai învins?
Mery: Da! Cred că sunt mai puternică pentru că mi-am demonstrat că pot mai mult decât mi-aș fi imaginat.
Rep.: Unde te vezi peste 10 ani?
Mery: Mă văd participând la evenimente sociale și ajutând oamenii în cadrul asociațiilor sau voluntariat.
Rep.:Un mesaj pentru cititorii Ziarului 21.
Mery: Să aibă grijă de viața lor, să încerce să nu și-o distrugă, pentru că e foarte ușor să o distrugi dar foarte greu să o ai.Să vă iubiți viața și să credeți în Dumnezeu!
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
